1
18 comments, 1 point

Postat pe pagina LIS Facebook (https://www.facebook.com/LiviuIoanStoiciu) miercuri, 31.12.2014:

La mulți ani! 2015 cu sănătate și bunăstare, inspirație și noroc! Numai bine,

LIS

(Am eșuat cu blogul meu reluat pe 22 decembrie 2014, serverul care îl susține „s-a ars” și am pierdut trei zile de jurnal: 23, 24 și 25 decembrie 2014, cu comentarii cu tot. Fiindcă n-au putut fi recuperate aceste trei zile de „Jurnal LIS” după repornirea serverului pe o nouă aparatură — martoră e și postarea anterioară de pe această pagină a mea de pe Facebook, unde e o trimitere la blog, un link imposibil de deschis, m-am supărat și am stopat blogul, nemaiavând încredere în profesionalismul virtual. Poate în 2015, după ce mai uit de acest ghinion, îmi voi relua blogul, cu pagini de jurnal. Le cer scuze celor care accesează https://www.liviuioanstoiciu.ro/ și nu găsesc nici o noutate, așa a fost să fie)

Poate nu strică să ne despărțim de anul 2014 în ritm de dans (linkul e trimis pe e-mail de Rodica Lăzărescu, redactor-șef al revistei „Pro Saeculum”, care a apare la Focșani), dați click pe

Postat pe contul LIS Facebook (https://www.facebook.com/liviuioanstoiciu.ro) miercuri, 31.12.2014:

Laaa Muuulți AAAni!

Respect, 2015!

LIS

„Aprindeţi o candelă sau o lumânare 

Este de bun augur, ca în noaptea de Anul Nou să aprindeţi o candelă sau o lumânare până în dimineaţa zilei de Anul Nou, pentru a avea un an mai luminios decât cel care se încheie.

La cumpăna dintre ani, dorinţa se împlineşte

vasc

În noaptea Anului Nou, să ne punem în gând o dorinţă şi să ne rugăm pentru împlinirea acesteia. Tradiţia spune că fiecare  dorinţă, rostită cu credinţă la cumpăna dintre ani, totdeauna se împlineşte, cu condiţia ca aceasta să nu fie mărturisită nimănui.

Se rostesc rugăciuni de ajutor 

Sfântul Vasile este cel care alungă duhurile rele şi are o mare putere asupra dracilor. De aceea, în această zi, trebuie rostite rugăciuni de ajutor în casele în care paguba sau boala dăinuie de multă vreme.”

P.S. În plus față de urările de pe Facebook, public o felicitare tip pps (primită pe e-mail de la Eugen Evu), dați click pe 2015 – HAPPY NEW YEAR (apare titlul activat, dați click  pe el, se salvează separat documentul – dați iar click).


Like it? Share with your friends!

1
18 comments, 1 point

18 Comments

Lasă un răspuns la Liviu Ioan Stoiciu Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Sorcoviţa mea nu-i mare, (să) fie pentru fiecare!
    Nici mi-e multă sorcovirea, să priască (re)citirea Gazdei, Casei, pentru cei care vin şi-ntreabă: “ce-i încă nou prin blogul ist…”
    Pietricică de-ametist, Nimeni să nu fie trist de acuma înainte, Oameni buni şi Drag Părinte!
    Dă-le, Doamne Sănătate, de – mai bine – nu se poate, să le îndure pe toate cele rele, pîn’se spală de ele sărmana Ţară!…
    Dă-le-un pic de bunăstare Aici, nu peste hotare…

    Iar, la Anul, de-om veni, să avem ce sorcovi, mai frumos, mai împlinit pentru neamul oropsit.

    1. La mulți ani, Domnule Culai – mulțumim de sorcovă, nimeni nu e ca dumneavoastră! Noi, la trecerea dintre ani ne-am trezit, la Brașov, unde suntem acum, cu doi cățelandri abia fătați, abandonați de o cățelușă sălbatică speriată de artificii… Erau minus 16 grade. Cățelandrii abia fătați ne-au dat primul semn al noului an cu plânsetele lor (dimineață i-a recuperat cățelușa, ce minunată e Mama Natură). Un 2015 plin de împliniri!

      1. La Marea Foamete din 1946, şi maică-mea, sărmana, m-a lepădat (din traista-n care mă tăbîrcise suta de kilometri numai pe jos), pe prispa casei uneia dintre surorile tatei – Dumnezeu să o răsplătească pe roaba sa Ileana Popescu din Elisabeta de Roman!…
        Am fost recuperat abia după doi ani, rotofei ca un bostănel, ca să ajung ce se vede, pe ici, pe colo.

        Iată, de ce am în respect divinatoriu: părinţii ce nu se dezic de copii; copiii ce nu-şi abandonează părinţii.
        În ambele stări, eu nu am de ce mă mîndri. În a doua, veniturile – rob cinstit şi drept la alt Stat-patron plin de oportunişti, lipitori şi lichele, pe un salariu de batjocură îndemnizat fiind – nu mi-au permis mai mult decît am putut oferi unor bieţi bătrîni tot mai neajutoraţi.
        Încă nevindecate răni, încă de neridicat poveri de pe un sărman suflet…
        Dar, sunt sigur că voi plăti pentru tot, tot Aici, nu pe la alt, iluzoriu judeţ!
        Ca noi toţi, dealtfel, pentru tot.

  2. Ar trebui să publicați cărți cu subiectele risipite în presa literară sau pe bloguri (de un profesionalism original indiscutabil), posteritatea dumneavoastră ar avea așa un sens. Faptul că lăsăm un moștenitor în urmă (fiu sau fiică, rudă îndepărtată sau apropiată) nu e de ajuns. Meritați să fiți apreciat la adevărata valoare.

    1. Vă Răspund cu izvodirea Poetului de buzunarul inimii, George Topîrceanu; o bijuterie de minifabulă, reprodusă după o failibilă memorie; deci, mai degrabă o parafrază, decît un citat exact:
      Cică, fratele nevestei unui negustor a trecut odată pe la casa lor şi zicînd că azi sau mîine, poimîini, nu se ştie, este chip să plece în călătorie-n mare depărtare, vrea să îşi sărute sora la plecare…
      – Baa, să nu pui gura pe nevastă-mea – a urlat bărbatul – că intr-n belea!
      – Dee ce să nu pun gura, bre, cumnate?!?… Doar ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate…
      – POŢI să-i fii şi TATĂ-i tăie omul scurt!

      Morala: CIN’S-A FRIPT CU CIORBĂ, SUFLĂ ŞI-N IAURT.

      Cei 8 ani de calvar cu DUPLICITARII şi escrocii din kulturnă şi de prin hăţişul editorial postloviluţionar, m-au lecuit definitiv de boala de a-mi vedea numele pe-o carte. Pînă nu înhăţaseră nişte bani (nu mulţi, pe cît le era lăcomia; dar nu erau ai mei nici aceia, eram mandatarul unui străin ce aştepta: banii, ori Cartea), eram ridicat în slăvi; ca, de cum am scăpat banii în spurcate mîini, să mi se rîdă-n nas: “O să vezi cartea, cînd mi-oi vedea eu ceafa… ”
      Şi era cît pe ce să nu văd nici banii înapoi, de nu mă tîram buldog de gîtul lor, pe la toate instanţele, pînă au cedat. Cefile cîtorva au ajuns tigve. Ale altora, groase de osînză şi de onoruri.
      Nici dacă mi s-ar promite că că voi fi plătit, că mi se va scoate un tiraj de măcar cîte biblioteci sunt în ţară, că aşa şi pe dincolo… Eu pe mîna editorilor NU mă mai dau!

      Dar, de scris voi scrie Tot!…
      Şi asta, desigur, fiindcă m-aţi încurajat. Primul de după Calvar!
      Recunoscător, al Vostru Culai.

  3. Sa va dea- Dumnezau santate si putere dle Stoiciu, sper ca revenirea sa fie de un foarte bun augur. Nu am mai gasit telefonu dvs, doream suna dar… si la mine s-au produs catastrofe it.. sa le ia dracu pe toate ca când iti este lumea mai draga te lasa cu buza umflata aceasta tehnologie… caca-masi pe ea si intoarce in sec 14..

    1. Vă salut cu drag. Sănătate și virtute! Din păcate nu mai îndrăznesc să scriu pe blog, de când am pierdut în eter trei zile de jurnal. Doamne ferește, vorbiți de catastrofe personale, sper că au trecut fără să lase urme…

  4. Buna ziua stimate domn,

    Locuiesc in USA de 25 de ani. Cum s-a putut cum am plecat…
    Sint inginer , casatorit, copil, nepot, ma rog tot tacimul.

    In mod cu totul intimplator am nimerit pe blogul dumneavoastra.

    Am gasit o informatie pe care o cautam de multa vreme.
    Prima stire concreta despre un prieten din copilarie, Gabriel Diradurian.

    Pagina la care ma refer este datata “Sâmbătă, 11 august 2012”.
    https://www.liviuioanstoiciu.ro/sunt-de-azi-la-casa-scriitorilor-la-neptun-a-plouat-a-fost-o-zi-innourata-frig-o-zi-ratata-la-mare-sper-sa-mi-mai-distrag-atentia-de-la-politica-scriitorul-gabriel-diradurian-e-urmarit/

    V-as ramine indatorat daca cu ajutorul dumneavoastra voi reinoda aceasta prietenie.

    Cu multumiri anticipate,
    Virgil Voicescu

    email: gemeni4fun@yahoo.com