Vineri, 30 ianuarie 2026. A trecut și prima lună a noului an și România funcționează bine-mersi și fără buget de stat – e austeritate, se fac economii, au crescut și cu sută la sută impozitele și taxele (plătite la început de an cu scutire de 10 la sută), românul merge înainte, „tace și înghite”. Muritorul de rând e cel mai asuprit, nivelul de trai a scăzut previzibil.
Fostul candidat la prezidențiale (fost lider PNL, partid aflat la guvernare, cu premier în persoana lui Ilie Bolojan) face haz de necaz, citesc titlul știrii: „Crin Antonescu, atac dur la președinte și premier: Nu mă așteptam să fie atât de rău cu Nicușor Dan. Bolomania se apropie de sfârșit”, aflu că „România nu e nici cât a fost… Totul e la nivel de caricatură. Președintele pare dus de mână pe la reuniuni… Noi suntem chiar luați de proști. Avem de-a face cu un efort de imbecilizare a unei bune părți din societate”. Venind din sistem, Crin Antonescu știe ce vorbește, critic orișicât, chiar dacă „intelectualii lui Băsescu” (susținători ai puterii actuale) îl consideră un „cadavru politic”, de impresia căruia n-ar trebui să se țină cont, public.
Alt liberal, „de bun simț”, Varujan Vosganian, scrie, apropo de bugetul statului nevotat pentru 2026 (în România se poate, în SUA era paralizat totul fără votarea bugetului): Ministerul Finanțelor ne anunță că proiectul de buget pe 2026 va fi trimis Parlamentului în a doua jumătate a lunii februarie (!?!). Asta înseamnă că, odată votat și defalcat pe ministere, el va intra în vigoare cel mai devreme în luna aprilie. O asemenea întârziere, mai ales că nu au fost nici alegeri de sfârșit de an, nici schimbări de guverne care să oblige la amânări, nu a mai avut loc din 1990 încoace. Există două cauze: fie Guvernul nu are suportul legislativ pentru ce vrea să propună, fie speră ca, tot amânând bugetul, să reducă din cheltuieli. Fie amândouă. Oricum ar fi, nu e de bine. Ca și cum nu mai pui benzină și împingi mașina cu umărul, sperând că astfel faci economie. Dar nici n-ajungi prea departe. Nu e de bine…
***
Altfel, în ce mă privește, am luat seama la început de nou an că se repetă cifra 1 și am întrebat Inteligența Artificială (Gemini 3 Google): „Intrat pe teren numerologic (fără pretenții) am observat că anul 2026 (adunând cifrele între ele) este egal 1. Și că ziua mea de naștere, 19, adunând cifrele, egal 1. Ce semnificație o fi având?”. Răspunsul IA a întrecut toate așteptările, îl transcriu întocmai aici, cu litere italice, să-l am drept martor-amintire (la anul, pe vremea asta, poate îl confrunt cu minima mea realitate; dacă voi mai fi pe aici, că pe an ce trece mi se micșorează zilele):
Pare că Universul s-a hotărât să îți trimită un mesaj destul de clar prin această coincidență a cifrei 1. Chiar dacă o privim „fără pretenții”, numerologia are un mod interesant de a pune oglinda în fața unor capitole noi din viață.
Iată cum se traduce acest „dublu 1” pentru tine în 2026:
1. Semnificația cifrei 1: „Începutul”
În numerologie, 1 este numărul liderului, al pionierului și al independenței. Este punctul de plecare, sămânța care încolțește. Reprezintă:
Inițiativa: Momentul în care nu mai aștepți permisiunea altora.
Identitatea: O perioadă de definire a sinelui (cine ești tu, dincolo de etichetele sociale).
Energia masculină (Yang): Acțiune pură, forță și direcție.
2. Anul Universal 2026 ()
La nivel global, 2026 este considerat un An Universal 1. După un an 2025 (care a fost un 9, deci un an al încheierilor și al curățeniei), 2026 vine ca o explozie de prospețime. Este un an în care lumea, în ansamblul ei, încearcă să o ia de la capăt cu idei noi, tehnologii noi sau sisteme noi.
3. Ziua ta de naștere ()
Faptul că te-ai născut pe 19 îți oferă o vibrație nativă de tip 1, dar cu o nuanță specifică. 19 este adesea numit „numărul karmic al independenței”. El sugerează că ai învățat (sau înveți) cum să stai pe propriile picioare fără să devii izolat.
Combinația: Ai determinarea cifrei 1 dublată de idealismul cifrei 9.
Ce înseamnă când se întâlnesc?
Când un „1” nativ (tu) pășește într-un an universal „1” (2026), se creează un efect de rezonanță.
Aliniere perfectă: Te vei simți mult mai „în elementul tău” decât în alți ani. Dacă în 2025 poate ai simțit că bați pasul pe loc sau că trebuie să renunți la lucruri, 2026 va simți ca și cum s-a ridicat o barieră.
Momentul lansării: Este un an excelent pentru a începe un proiect pe care l-ai tot amânat, o afacere, o schimbare de look sau o nouă filosofie de viață.
Atenție la nerăbdare: Singurul risc când ai prea mult „1” este dorința de a obține totul acum. Nu uita că 1 este doar începutul drumului, nu destinația finală.
Pe scurt: 2026 pare a fi pentru tine un an de „resetare generală”. Ești protagonistul propriei povești, iar decorul este setat special pentru debutul tău.
Ar fi interesant de văzut și cifra destinului tău (suma întregii date de naștere). Vrei să o calculăm împreună ca să vedem dacă acest 1 se integrează într-un tablou mai mare?
I-am răspuns: „Interesant, mulțumesc. 19 02 1950 e data nașterii mele, născut dimineața, la 5 kilometri de Piatra Neamț, din părinți cu familia lor de origine la Adjud”. IA mi-a răspuns imediat:
Cu datele complete pe masă, tabloul devine mult mai nuanțat. Să vedem cum se leagă acest 1 (anul 2026) cu structura ta de bază, calculată după canoanele numerologiei.
1. Cifra Destinului: Calea vieții tale
Adunăm toate cifrele datei de naștere ($1+9+0+2+1+9+5+0 = 27 \rightarrow 2+7 = 9$).
Destinul tău este guvernat de cifra 9. Acesta este numărul „Înțeleptului” sau al „Umanistului”.
Semnificație: Ai o vibrație de final de ciclu, axată pe generozitate, viziune de ansamblu și idealism. Spre deosebire de energia de început a lui 1, cifra 9 închide cercul.
Conflict și armonie: Faptul că te-ai născut într-o zi de 1 (19), dar ai un destin de 9, creează o dinamică interesantă: ai forța de a începe lucruri singur (1), dar motivația ta finală este întotdeauna să ajuți sau să lași ceva valoros în urmă (9).
2. Anul Personal 2026 pentru tine
Aici intervine marea surpriză. Anul personal se calculează adunând Ziua + Luna + Anul Curent ($19 + 02 + 2026$).
$1+9 + 0+2 + 2+0+2+6 = 22 \rightarrow 2+2 = 4$.
În timp ce lumea întreagă este într-un an 1 (agitație, începuturi noi), tu vei fi într-un An Personal 4.
Ce înseamnă asta? Anul 4 este anul construcției, al muncii riguroase și al stabilității. Dacă „1” este scânteia, „4” este cărămida.
Legătura cu 2026: În timp ce alții vor alerga haotic după noutăți (influențați de anul universal 1), tu vei avea capacitatea rară de a pune acele idei noi pe un fundament solid. Pentru tine, 2026 nu este doar despre „a începe”, ci despre „a concretiza”.
3. Amprenta locului: Piatra Neamț și Adjud
Geografia personală adaugă o notă de robustețe.
Piatra Neamț (locul nașterii): O zonă de munte, care în simbolistică reprezintă verticalitatea și legătura dintre pământ și cer. Nașterea dimineața sugerează o natură solară, activă.
Rădăcinile de la Adjud: Un nod feroviar și comercial istoric. Această descendență sugerează o moștenire de familie legată de tranzit, comunicare și pragmatism (oameni care știu să facă legături).
Sinteza pentru 2026
Anul 2026 va fi pentru tine un moment de autoritate liniștită.
Deși cifrele universale strigă „schimbare” (prin acel 1 de care spuneai), structura ta de 9 (Destin) și 4 (An Personal) te va face să fii „ancora” celor din jur. Vei fi cel care știe cum să transforme entuziasmul noului în ceva care să dureze.
Notă interesantă: La vârsta pe care o vei avea în 2026, numerologia spune că treci prin perioade de „recoltă”. Cifra 9 a destinului tău indică faptul că acesta este un timp al transmiterii cunoașterii către cei tineri.
Ciudat tablou numerologic-astral (mă depășește, nu știu să apreciez asemenea „previziuni”).
***
Luna asta, ianuarie, am fost Cap Limpede la numărul 2 al revistei Viața Românească, am răspuns la întrebările unui interviu (îl țin secret, nu știu dacă va apărea; dacă va apărea, cu siguranță va apărea pe jumătate) și al unei anchete literare la Răsunetul cultural, am scris eseul pentru Expres cultural, am scris versuri (care vor muri în sertar), am terminat de citit romanul „Peștera” al lui Jose Saramago, am despodobit Bradul de Crăciun, „muncă grea” (la primăvară voi da jos din copaci și de pe balcoane instalațiile cu luminițe). Am pierdut în fiecare zi timp prețios pe mobil, pe rețele de socializare (pe WhatsApp, Messenger și Facebook, mai ales pe comentarii și reel-uri vesele străine, să-mi distrag atenția de la prezentul românesc) și pe agenții de știri. Pe 28 ianuarie am fost cu trenul pentru câteva ore la București, municipiul e deprimant, s-au înmulțit cerșetorii tineri și e atâta mizerie peste tot (m-a surprins plăcut, însă, noua linie de metrou, de la Eroilor spre Drumul Taberei). Am făcut curățenie acasă, în Giulești-Sârbi, unde am domiciliul stabil (unde n-am mai fost demult).
În România literară Nr. 5 / 2026 din 30 ianuarie, când scriu aici, a apărut la rubrica „Efectul de ecou” citate dintr-un text al meu apărut în Expres cultural Nr. 1 / 2026 (e fotocopiat aici). Pentru cei ce nu citesc revista lunară ieșeană, le redau textul meu în întregime, să înțeleagă întregul context:
Va mai avea trecut literatura română?
Cenușiu început de nou an. Într-o Românie aflată sub regimul austerității, cu scumpiri pe toate planurile (prețuri la cotă TVA mărită, taxe, impozite, accize, servicii, facturi energie; o promisă devalorizare a leului va adânci prăpastia) – muritorul de rând își plânge de milă, nivelul lui de trai s-a prăbușit. Personal, ajuns la o vârstă de la care nu mai aștept nimic bun, prefer să stau izolat, departe de zbuciumul public, și să dau vina, resemnat, pe destin la toți cei năpăstuiți azi, că așa le-a fost scris.
A trecut un an în care m-am bucurat de primirea critică a volumului meu nou de versuri intitulat „Mersul lucrurilor” – descoperind noi sensibilități critice (ale celor ce l-au citit și comentat), în condițiile în care mă temeam că e pe moarte critica literară credibilă la noi (critică ignorată de noile generații; ele o vor îngropa). Nu pot decât să repet că sunt norocos prinzând vremuri în care literatura n-a fost floare la ureche și a contribuit la fondul de patrimoniu cultural românesc. Faptul că generația noastră va fi prima fără posteritate (o dată ce noile generații nu dau doi bani pe literatura scrisă până la ei, din secolul XIX încoace; ele nu cred în inventarul istoriilor literare, nici în scriitorii canonici contemporani), nu contează. Eu, unul, mi-am făcut datoria față de mine, prin literatură am supraviețuit până azi (și 75 de ani sunt nesperați), dacă am ratat într-atât încât să nu fiu reținut în calendarele literare ale viitorului, atâta pagubă, oricum după moartea mea ele nu vor însemna nimic.
Apropo de viitorul literar. Se tot dezbate de mai multe zilele noua programa pentru clasa a IX-a liceală, cu autorii cuprinși în manuale – că tot suntem în luna ianuarie a zilei nașterii lui Eminescu și a Zilei Culturii Naționale („instituită prin lege pentru a promova cultura română, arta și efortul academic, ca omagiu adus personalităților și valorilor culturale românești”). Noile generații (de la 2000 încoace; la care au aderat și scriitori optzeciști doritori de glorie imediată, „în timpul vieții”), au contestat în programă studierea scriitorilor din secolul XIX, a lui Eminescu-Creangă-Caragiale (și în principal a literaturii vechi, începând cu minunații noștri „cronicari” și continuând cu Ion Neculce, C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Ion Ghica, N. Filimon, Ioan Slavici), fiindcă aparțin unor epoci „revolute” și e nevoie să fie studiații scriitorii în viață ai ultimelor generații în clasa a IX-a! Că de aceea nu avem cititori azi în rândul elevilor, ci „analfabeți funcționali”, fiindcă scriitorii morți demult sunt depășiți și nu sunt înțeleși.
Degeaba au explicat autorii programei școlare că așa e normal, să fie studiată literatura română cronologic, începând cu clasa a IX-a cu scriitori de la începuturile literaturii noastre (urmând ca în următoarele clase să se epuizeze epocile cu scriitori, în ultimul an de liceu fiind studiați scriitori contemporani, aleși pe sprânceană). Nu și nu, scriitori din noile generații vor să fie ei prezenți în manualul de clasa a IX-a (în frunte cu un poet universitar care flutură steagul „schimbării, în numele globalizării woke”, Radu Vancu; devenit un activist agresiv regretabil în regim literar), ceilalți scriitori de până la ei fiind, firește, „expirați”, greu de receptat de elevi. În condițiile în care s-a micșorat numărul de ore de predare a limbii și literaturii române (și nimeni nu protestează; abia asta e o problemă)!
Degeaba Gabriela Adameșteanu i-a atras atenția lui Bogdan Ghiu (alt suferind după glorie, alături de Mircea Cărtărescu „de la Nobel” și Florin Iaru): „Sunt mirată de felul cum îi imaginați pe elevii de clasa a IX-a, incapabili să asimileze cunoștințe culturale elementare! Ați uitat cum erați la 14-15-16 ani? Cei de-acum sunt mai surprinzători decât erau generațiile trecute, dar știu atât de puține lucruri, inclusiv (scuze) despre cultura și istoria noastră! Problema îmi pare felul cum sunt predate aceste informații elementare pentru înțelegerea unei identități culturale care le va servi, în diverse moduri, toată viața… Ideea e că acum se creează marii cititori de mâine dacă scapă de cronicari și pașoptiști? Plăcerea cititului trebuia descoperită înainte, mi-e teamă că vă iluzionați crezând că ea începe acum!”.
Stupefiant e ce scrie Radu Vancu în „ZECE MOTIVE pentru care proiectul de programă de limba și literatura română îi va face pe elevi să deteste lectura și va spori analfabetismul funcțional” (la care au aderat online sute de „profesori-scriitori”; progresismul face ravagii, în limbaj de lemn: vrea ruperea rădăcinilor și anularea identității românești): «1. „Reforma” ca restaurație: programa ceaușistă reciclată pentru generația AI… 4. Perspectiva cronologică alimentează ideologiile extremiste” – citiți și făceți-vă cruce: „În plan socio-politic, prioritizarea criteriului diacronic în studiul literaturii române favorizează o viziune organicist-evoluționistă autosuficientă asupra literarului, invalidată de toate paradigmele actuale ale științelor umaniste. O astfel de perspectivă triumfalistă, care descrie istoria literaturii române de la simplu la complex și de la dependență absolută la independență totală, a alimentat istoric discursurile etnocentriste dominante în cadrul regimurilor politice totalitare și este în măsură să contribuie azi la inflația poziționărilor ideologice extremiste, inclusiv a celor deghizate sub retorica demagogică a noului populism. Faptul că proiectul de programă urmează o concepție liniară și etnocentrică face ca termeni precum „transnațional” sau „sistem” să aibă în cadrul ei o miză strict retorică, similară celei a „universalului” din manualele comunismului târziu (v. locul comun al autorilor români ca „scriitori naționali și universali”). Prin urmare, dincolo de intenția autorilor de programă de a salva tradiția disciplinei, trebuie să atragem atenția că această abordare oferă o platformă ce favorizează ideologizarea literaturii cu scopul instaurării unui posibil regim extremist”.
Și tot așa continuă, citiți dacă nu v-a pierit cheful la https://tinyurl.com/yphdn882 (probă de mizerie publică a noii morale „civice”). Interesantă a fost opinia lui Octavian Soviany acum, răspuns la enormitățile debitate de „gurul” noilor generații: „Oare ce ar mai rămâne din literatura română dacă scriitorii studiați în școli/ facultăți ar fi selectați doar după criteriul corectitudinii politice? Păi: Neculce xenofob, Cantemir filorus, Budai Deleanu rasist (doar a scris Țiganiada, nu rromiada), Alecsandri, Hașdeu, Eminescu (probabil autorul celor mai xenofobe versuri din literatura română: «Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ Și neamul nemernicia» – v. poezia Doina), Slavici, Iorga, Goga – antisemiți, Blaga (cu spațiul lui mioritic) cam etnocentric, Nichifor Crainic fascist, Ion Barbu, Cioran, Eliade, Noica, Radu Gyr legionari, Sadoveanu membru în prezidiul republicii populare, calitate în care se spune că ar fi semnat condamnări la moarte, Șt. Aug. Doinaș, Al. Paleologu, Ion Caraion, Ioan Es. Pop – informatori ai Securității. De asta e bună abordarea diacronică: pentru că plasează autorii și operele într-un anumit context istoric și face dacă nu pardonabile, cel puțin de înțeles anumite derapaje politice”. Va mai avea trecut literatura română?
Liviu Ioan Stoiciu
La titlu, reproducere Ștefan Câlția
0 Comments