Aşteptăm de ieri urmările celei mai mari explozii solare din ultimii patru ani. Un personaj transparent – Ana Blandiana

5 min


Miercuri, 16 februarie 2011. Ieri dimineaţă a avut loc (şi pământenii habar nu au) cea mai puternică explozie solară din ultimii patru ani – nu se ştie când va ajunge unda de şoc pe planeta noastră: „Soarele a aruncat în spaţiu cea mai mare cantitate de materie”… Observ că nu sperie pe nimeni nici acest anunţ cu furtuna solară maximă. Nici o alarmă oficială. Planeta noastră e ferită de magnetosferă? Spune Valentin Grigore, preşedintele Societăţii Astronomice Române de Meteori (SARM): „A fost cea mai mare explozie solara din ultimii patru ani. Soarele emite in spatiu particule incarcate electric si se numeste vantul solar. Atunci cand in Soare au loc reactii din acestea foarte puternice cantitatea emisa in spatiu este mult mai mare. Soarele in permanenta ne bombardeaza, in permanenta emite acest vant solar. Numai ca uneori cantitatea este foarte foarte mare… Pamantul e in asa fel facut incat se protejeaza cu magnetosfera. Cand sunt asa puternice aceste explozii, daca noi am putea sa vedem, practic ele vin cu viteza foarte mare si fiind si in cantitate mare, practic magnetosfera se turteste”. Biata magnetosferă, ea nu poate cică să protejeze şi curentul electric. Iar se aşteaptă să fie oprit curentul electric de plasma solară, să fie distruşi sateliţii şi telefonia: „Aceste explozii, putem sa le spunem si furtuni magnetice, pot afecta in mod direct activitatea umana, pentru ca dupa cum stim Pamantul se comporta practic ca un magnet. Deci el are un invelis, magnetosfera, si aceste particule incarcate interactioneaza cu magnetosfera terestra. Pe langa aceste aurore ele pot determina orice interactiune cu tot ce inseamna electronic si electric. Practic retele de distributie electrica, tot ce inseamna dispozitiv electronic si aici ne gandim in primul rand la satelitii artificiali care sunt pe orbita si pot fi afectati intr-un fel sau altul, a mai declarat presedintele SARM. Daca aveti migrene in aceste zile sa nu va panicati. Vinovata pentru durerile de cap este explozia solara”… Interesant, fiul meu are migrene – mă apucă exasperarea pe mine când îl văd ţinându-se cu mâinile de cap, nemaiştiind ce să facă. L-am trimis la clinici speciale, i-au filmat creierul în amănunt, n-au văzut nimic deosebit la el (slavă cerului!). Mai nou se gândeşte că de vină pentru durerea cruntă de cap e tensiunea, aşa că vine şi-mi bea cafeaua rece (eu beau două căni mari de cafea gătită de mine, lăsată să se răcească înainte de a o bea), pare a fi un remediu mai degrabă tip „placebo”. Nu m-am gândit până acum că migrenele astea ale fiului ar putea avea legătură cu furtunile solare. Sau migrenele au legătură cu o dereglare electro-magnetică… Va trebui să iau în serios această supoziţie, a legăturii migrenelor fiului (care aşa cum vin, aşa dispar, dar durează de fiecare dată câteva zile). Preşedintele Societăţii Astronomice Române de Meteori (nici nu ştiam că există o asemenea societate astrofizică) aşteaptă urmările exploziei de ieri. Şi ne avertizează: „Si acesta este doar inceputul. Pentru ca ne indreptam catre un maximum solar. Dar cu predictiile acestea este ca si cu prognoza meteo. Deci nu putem sti cu siguranta. Este imprevizibil. Doar sunt anumite pareri, in functie de faptul ca activitatea solara este in crestere si va atinge un maximum. Acesta nu se stie sigur cand. Poate sa fie 2012, poate sa fie 2013 sau chiar 2014. Niciodata nu se stie cand e vorba de activitatea solara”…  Ce să mai spui, că şi aşa nu mai crede nimeni în catastrofe naturale. Astă noapte / dimineaţă am avut insomnie! Am avut insomnie din cauza acestei mic-mare „tsunami solar”, plecat de ieri la drum spre planeta Pământ (cât o fi făcând până ajunge)? E o idee. Doar că la mine insomnia se instalează cam des, după trei zile nu mai rezist şi dorm în prostie. Din toată povestea asta nu reţin decât o îngrijorare: că se taie curentul electric (plasma solară arde transformatoarele) şi eu n-am să mai pot să intru pe Internet, să mă mai deştept, şi să intru pe PC, să scriu tâmpeniile de până azi… Totuşi, e curios că toate aceste furtuni solare nu sunt oficial luate în seamă, asta înseamnă că e o alarmă falsă la mijloc? În definitiv, probabil că de când sunt Soarele şi planeta Pământ s-a întâmplat la fel, Soarele are o ciclicitate de activitate maximă… Să nu fim deloc prevăzători? Dacă autorităţile nu se sperie, înseamnă că se exagerează efectul acestor explozii solare. Să dea Dumnezeu să fie bine.

***

Apropo de lumina Soarelui. Există şi o lumină spectrală. Nu pot să uit că la mişcările populare din Egipt s-a descoperit, pe o televiziune serioasă, MSNBC (într-o înregistrare a revoltelor din Egipt, reluată cu încetinitorul), ţineţi-vă bine, fantoma unui călăreţ al Apocalipsei, cu glugă pe cap! Fantoma trece printre demonstranţi, după ce a stat şi i-a supravegheat: Interesanta este si culoarea calului, cu o tenta galbui-verzuie, ceea ce i-a facut pe multi sa remarce o asemanare cu unul din calaretii Apocalipsei: „Şi când a deschis pecetea a patra, am auzit glasul fiinţei a patra, zicând: Vino şi vezi. Şi m-am uitat şi iată un cal galben-verzui şi numele celui ce şedea pe el era: Moartea; şi iadul se ţinea după el; şi li s-a dat lor putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie şi cu foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de pe pământ.” (Capitolul 6) In imaginile video se poate vedea secventa respectiva, despre care scepticii au spus ca este o lumina reflectata, probabil de la anumite flacari care ar fi fost prezente in imagini, iar obiectivul le-a captat, daţi click pe linkul: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=pbAug4qqegs# (aveţi răbdare să revedeţi imaginea fugitivă a călăreţului Apocalipsei). Extraordinar este faptul ca, in imaginea respectiva, calaretul fantomatic poarta o gluga si pare a fi infasurat intr-un soi de giulgiu, exact ca si in reprezentarile imaginilor apocaliptice… La fel de interesant este si textul biblic ce descrie acest calaret si contextul respectiv, pare a fi exact ceea ce se intampla acum, iar a patra parte a pamantului ar putea fi intreaga lume islamica”, comentează pentru Agentia.org Cristian Negureanu, expert în paranormal şi în misterele lumii actuale. Reţineţi, a 4-a parte a pământului e a islamului…

***

Apropo de călăreţul transparent din Egipt (ţara miracolelor biblice, nu?). Închei cu un poem al Anei Blandiana, din volumul apărut anul trecut la Editura Humanitas, „Patria mea A4 (poeme noi)”. Multipremiată (inclusiv cu „Herder”, premiu de care azi nu mai aud nimic; e nominalizată la Premiul Nobel), Ana Blandiana rămâne nu numai o mare poetă, ci şi un simbol al rezistenţei civice la români.

UN PRESONAJ TRANSPARENT

Nu l-am înţeles niciodată,

Nu i-am cunoscut definiţia:

Un personaj transparent

Sau numai o boare

Pe care nici nu o simţi,

Deşi te atinge. //

Doar după ani, după decenii

Începi să-i descoperi urmele

Întipărite în carne,

Adânci

Ca nişte urme de gheare.

Tot ce ştiu despre el

Este că se grăbeşte

Spre locul

Unde încetează să fie.

Ana Blandiana

PS. Vă invit să citiţi revista literară Tiuk! (e considerată cea mai bună revistă literară electronică, e realizată de poetul, criticul şi eseistul, traducătorul Mihail Vakulovski) – a împlinit 10 ani de apariţie! O realizare de invidiat. Daţi click pe Tiuk! aniversar, de 10 ani: www.tiuk.reea.net


8 Comments

Dă-i un răspuns lui aurel sibiceanuAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Un sincer „La mulţi ani !”,

    D-le LIS, prieten drag şi poet de excepţie. Sănătate vă doresc, ani mulţi, cumpătată bucurie, după cum vă este şi aleasa întocmire lăuntrică. Sănătate şi fericire le doresc şi celor ce vă sunt dragi.

    Permiteţi-mă să vă închin acest poem, în amintirea primei noastre tinereţi, scris când am împlit vârsta de… 33 de ani, adică în 1987…

    Aniversare

    Într-un veşmânt aproape franciscan
    şi amintindu-mi că astăzi
    este ziua mea de naştere,
    trec prin blânda lumină a frunzelor…

    Cei ce mă urăsc mi-au dăruit o singurătate,
    cei ce mă iubesc mi-au dăruit o singurătate
    mai mare, ceilalţi stau
    nepăsători printre nimicurile de aur şi de argint.

    Din când în când îmi privesc mâinile –
    lumina lor e bătrână
    şi are chipul amar al scoruşelor…
    Pe ele sunt scrise zile şi nopţi,
    dinţi de lupi şi umbre de antilope.
    Scriitura aceasta este pentru mine
    o peşteră de sacerdot, un labirint.

    Îmi spăl mâinile, parcă sperând să alung
    toate acestea într-o îndepărtată ţară!
    Dar ele, zilele şi nopţile, dinţii de lupi,
    umbrele antilopelor, îmi grăiesc
    într-o neştiută limbă despre tăcerea desăvârşită.
    Este minunatul Dar ce mi s-a făcut azi,
    când stau liniştit în mormântul zilei mele
    de naştere, ca unul care am fost
    şi fiul zilei sale…

  2. N-am cuvinte să vă mulţumesc, dragă Aurel Sibiceanu – sunteţi un poet de o generozitate superbă, e o plăcere să vă citesc. Zilele de naştere vin şi trec, singurătatea lor e strigătoare la ceruri.

  3. Aceasta furtuna solara, tsunami solar… ce-o fi… se manifesta dubios… In Pitesti ninge ca in povesti… La multi ani cu sanatate si inspiratie! Sa fiti fericit! Sper sa si petreceti bine, mai ales ca frumosul eveniment coincide cu fenomenul acesta, care tine de steaua stralucitoare aflata in centrul galaxiei noastre. Zi frumoasa!

  4. La Mulţi Ani, dragă LIS!
    la pătrat, de fapt, pentru că revista Tiuk! a crescut nr. de nr. (de la nr. 1 pînă acum) alături de rubrica dvs. faină – ANTITEZE, MULŢUMIRI ŞI FELICITĂRI, sănătate, noroc, bucurii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  5. Mulţumesc frumos domniilor lor CT, Octavian Mihăescu, m.vklvsk – sunt foarte mândru că nu m-aţi uitat! Vă întorc urările, sănătate şi virtute, să fiţi iubiţi!

  6. ”Ana Blandiana rămâne nu numai o mare poetă, ci şi un simbol al rezistenţei civice la români.”

    Permiteți-mi să vă spun că sună clișeistic. Despre rezistența ei civică nu mă pronunț (oricum, personaje ”fără pată” sunt foarte greu de găsit). În ceea ce privește opera ei poetică (pe care, de altfel, ar trebui să o recitesc), recunosc că subscriu la unele puncte de vedere al detractorilor (și anume că nu este foarte, să-i zicem, originală și, mai ales, că nu aduce inovații semnificative în peisajul poeziei românești comparativ cu Nina Cassian și Maria Banuș), dar, de asemenea, recunosc că stilul ei are un „șarm” anume, demn de cele mai (să folosim un cuvânt poate prea adecvat) frumoase kitschuri.

  7. La mulţi ani, Liviu! Îţi urez să ai parte de linişte sufletească şi inspiraţie, lângă cei dragi ai tăi!