1
4 comments, 19 shares, 1 point

2019, prima zi. Marți. Jurnal. Mă cântăresc la ora 10, abia trezit: am intrat în noul an cu 68,3 kile. În livretul militar scrie că aveam 1,70 metri înălțime la 18 ani (când am plecat voluntar în armată, în 1968, după ce trupele Tratatului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia, pregătit de luptă), de atunci nu mi-am mai verificat înălțimea (dar e clar că, înaintând în vârstă, am mai dat înapoi cu doi, trei centimetri, așa că am o greutate conform standardelor)…

Am petrecut Revelionul acasă, la Brașov (reamintesc, am domiciliul stabil la București, alături de Doina Popa). Am postat azi pe Facebook, pe contul meu (https://www.facebook.com/liviuioanstoiciu.ro), cu 18 poze: 2019 de bun-augur! Cu urări de pace sufletească și numai bine! Acasă („am primit cu capra”) și în Piața Sfatului Brașov (arhiplină, n-am mai pomenit; Doina Popa a preferat să stea acasă, să ciocnească o șampanie cu vecinele din Green Park Villas ieșite în stradă), între rude, cu Doina Popa, Ita Fanica Stoiciu și Viorel Gavrilă, Rodica Popa și Valentin Popa. (Mulțumesc tuturor pentru felicitările primite pe Facebook, să fiu iertat că n-am reușit să le răspund, furat de petrecerea dintre ani: La mulți ani frumoși!).

M-a prins numărătoarea inversă a schimbării anului pe drumul spre Piața Sfatului din Brașov, când au pornit artificiile plătite de primărie cu bani grei – am adus cu mașina oaspeții până aproape de strada pietonală (Republicii) și eu am început să caut un loc de parcare, imposibil de găsit, am mers și la parcarea mare de lângă Spitalul Militar, unde era afișat 0 (zero locuri libere), până la urmă am intrat pe o stradă cu sens unic necunoscută, am văzut un loc liber pe care era pusă o pancartă cu „Nu parcați, parcare privată”, și pentru prima oară în viață am încălcat regulile nescrise ale bunului simț rutier, am dat la o parte pancarta și am parcat mașina. M-am temut că la întoarcere (după o oră și jumătate) voi găsi vreun geam spart la mașină, drept răzbunare (că de ridicat mașina de către poliție n-am auzit), nu s-a întâmplat nimic, slavă cerului, am avut noroc… Oare ce semnificație o fi având faptul că m-a prins Noul An pe drum? Am întârziat cu plecarea de acasă, „am primit capra” (trei personaje din Săcele) și am descoperit că mașina are gheață pe geamuri, am dat drumul la motor, am dat cu nu știu ce spray special pentru iarnă, a trebuit să aștept să se dezghețe, a trecut timpul, am plecat abia la 23.20…

Am găsit Piața Sfatului supraaglomerată, niciodată, nicăieri, n-am mai văzut o asemenea aglomerație sufocantă, periculoasă, cu petarde explodate asurzitor deasupra capului și cu sticle de șampanie sparte (la un moment dat s-a format un cerc uriaș în mulțime și s-au aruncat acolo petarde și sticle de șampanie, în fața Bradului uriaș frumos împodobit cu luminițe). Probabil că erau în marea majoritate turiști, mai ales din București. Erau minus două-trei grade, nu aveam nevoie de mănuși sau fular, erau fete cu fuste extrem de scurte (fete superbe, altfel) sub o scurtă de blană artificială, cu pahare de șampanie în mâini. Numai forțând pe căi ocolite am putut să intru în Piața Sfatului dinspre Republicii. De necrezut e că i-am găsit pe oaspeții mei, pe rând (Valentin fusese luat de puhoi și scos din piață). După trei sferturi de oră de la miezul nopții s-a mai rărit mulțimea și am reușit să ne apropiem de scena pe care „evolua” trupa Phoenix (a tinereții mele) – a fost o bucurie să o regăsesc, eu habar nu aveam că mai există pe scenă! Publicul dansa și aplauda… La un moment dat s-a cântat La mulți ani! pentru cei 57 de ani de scenă ai lui Nicu Covaci. Cele două capre instrumentale (de pe scenă) m-au încântat teribil, reușeam să le separ „clapele” în tumultul celorlalte instrumente…

dav

Ne-am întors la marginea Brașovului (dinspre Predeal), acasă înainte de ora 2, ne-am așezat la masă și am ciocnit pahare cu șampanie… Să fie într-un ceas (și an) bun! Am început masa cu pește (somon, a fost preferința Doinei), Ita a susținut că nu se mănâncă în prima zi a anului „pui sau găină” (motiv să ne aducă de la Focșani toate minunățiile pe bază de carne de porc de Crăciun, de la caltaboș la lebăr, tobă sau cârnat clasic „făcut cu dragoste”). Viorel a adus de la Pufești vinul lui, roz și negru (refuză să bea din vinul nostru „sânge de taur” cumpărat de la Ploscuțeni, produs al poetului Marin Moscu). Valentin a adus răcitură de curcan de la Brăila. Am împărțit cadouri între noi. Noi dăm cadourile prin tragere la sorți, Ita a găsit în cadoul primit „asul”, bilețelul cu: „Cere și ți se va da. Bate și ți se va deschide. Cercetează și vei afla și orice vei cere în numele Meu, crezând, vei lua” (să sperăm că va avea parte de un an extraordinar). Să nu fie cu deochi, am reușit să respectăm o tradiție în familiile noastre. Ne-am culcat la 3.30, eu, cu pisica la picioare, pe pilotă… Dimineață a venit „lăptarul” (care-și paște vacile și caprele în pădure, le vedem) cu lapte și telemea.

La ora 9.30 erau toți pe picioare, eu am mai întârziat o jumătate de oră, m-am bărbierit. Cât am dormit am avut arsurile obișnuite gastrice după două ore, care m-au trezit nefericit (le-am potolit cu o pastilă de Maalox) și peste alte două ore cu o durere cruntă în piciorul stâng, nu știu ce semnal a mai fost și ăsta, să fi visat această durere cruntă? Mă întreb, fiindcă după ce am făcut câțiva pași, încet-încet mi-a trecut durerea cu totul. Mă vor aștepta tot anul durerile trupești? Bat în lemn… Și iar ne-am așezat la masă, cu toate bunătățile, cașcaval, cărnuri și dulciuri de casă (Doina, cu prăjitură făcută cu afine și o plăcintă dulce cu cașcaval cu stafide, Ita cu fagure cu ciocolată), vin natural de trei feluri. După care Doina cu oaspeții a plecat în pădure la plimbare, e zăpadă, e minunat. Eu am stat acasă și am primit copii cu Sorcova și am răspuns o vreme la felicitări pe internet, apoi…

Ajunge. Am promis să nu scriu zilnic. Azi e și Sf. Vasile cel Mare, cu Moliftele lui teribile împotriva diavolului – Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din februarie 2011 a statornicit rânduiala slujbei în noaptea de Anul Nou. „Molitfele Sfântului Vasile cel Mare se citesc numai celor posedați de duhuri necurate. Citirea molitfelor Sfântului Vasile cel Mare se face potrivit unei rânduieli bine definite în viața liturgică a Bisericii noastre: în zile de post, în cazuri individuale şi, după caz, în legătură cu Taina Sfântului Maslu, atunci când bolnavul solicită în mod expres sau, după caz,  când rudele unei persoane posedate cer această ierurgie (slujbă bisericească de binecuvântare și de sfințire a oamenilor și a lucrurilor, care se săvârșește în diferite împrejurări, precum sfințirea apei, binecuvântarea caselor, înmormântare, parastas etc.) preotului slujitor. Tradiția ne mai spune că atât preoții care le citesc, cât și credincioșii care solicită citirea molitfelor trebuie să postească, să fie spovediți și dacă se poate și împărtășiți.  Așadar, trebuie o atenție deosebită atunci când preoții citesc  Molitfele Sfântului Vasile cel Mare”. Sursa

Posedați de duhuri necurate, așadar, „pentru dezlegări de farmece și posedări”… Fiindcă sunt pățit (poate povestesc altădată ce am pățit după ce am asistat la Moliftele Sf. Vasile cel Mare la trecerea dintre ani la Mănăstirea Putna, părintele stareț slujitor Melchisedec fiind primul afectat), încep fiecare an cu urarea către toți: Dumnezeu să vă ocrotească!


Like it? Share with your friends!

1
4 comments, 19 shares, 1 point

4 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.