De la Centura Fotonică la versurile lui Tucu Moroşanu

Vineri, 2 aprilie. Vinerea Neagră. Slavă cerului, n-am auzit nici de producerea de cutremure catastrofale, azi, nici de atentate sângeroase împotriva civililor nevinovaţi, provocate de cei ce se închină „Profetului Mahomed”. Nu o dată mă surprind gândindu-mă la războaiele care se duc în al nouălea cer, între Dumnezeul creştin (inclusiv cel protestant şi neoprotestant) şi Dumnezeul islamist sau Dumnezeul budist. Azi am ţinut post, în sfârşit, din respect faţă de suferinţa celui ce ne-a ridicat la cer păcatele, să fim iertaţi de Dumnezeu. E aşteptată a doua venire a Mântuitorului? Se vorbeşte deja de anul 2012 ca despre o Judecată de Apoi – atunci, o centură cosmică fotonică va filtra spiritual omenirea, se va face o selecţie strictă şi cei aleşi vor trece într-o altă dimensiune. In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecvenţelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducand la o crestere a celor umane. Este asa-numita „inaltare”, „ridicare la Cer”, despre care vorbesc si vechile scrieri. „Inaltarea” fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecvenţele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibraţiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti. Azi, vineri, a fost Prohodul Domnului. Înălţarea la cer a Domnului va fi după 40 de zile, pe 13 mai. Duminică, 4 aprilie este Marea Înviere.

*** 

Am promis unei cititoare necunoscute (extrem de exigente) că voi găsi o soluţie să ridic vibraţiile acestui blog / site / web, publicând versuri. Iată ce mi-a scris: Numele meu e Ramona Carla Trifan si sper sa nu te deranjeze ca-ti scriu direct. Eu tot citesc jurnalul tau de pe blog si astept sa mai zici ceva si despre poezie. Problemele pe care le-ai dezbatut in ultima vreme, poate ca sunt interesante pentru cei din lumea literara, dar isca niste monologuri ingrozitor de lungi si de… monologate, ce mi se par si obositoare. I-am răspuns tot pe e-mail: Ce sa fac, e jurnal (amestect cu publicistica) si e pentru scriitori, in general – nu-mi imaginez ca am si alt gen de cititori. Sa zic despre poezie? Pai nu inteseaza pe nimeni. Scuze pentru oboseala provocata. Va trebui sa gasesti un blog de interes… Doamna Carla a revenit: Cum adica nu ai si alt gen de cititori? Nu apare peste tot ideea ca scriitorii nu se citesc intre ei? Motiv să revin şi eu: Desteapta observatie – asta, ca scriitorii nu se citesc intre ei. Carla, ai dreptate. In zilele ce urmeaza voi cita versuri din altii in jurnalul meu, am o idee…  Ideea e legată de „Sărbătoarea poeziei”, la Iaşi, de Buna Vestire, când am primit cu autograf mai multe cărţi noi de versuri: ce-ar fi să le fac aici cunoscute, prin câteva versuri măcar… Fiindcă poezia, eu sunt convins, are legătură şi cu îmbunătăţirea spirituală salvatoare, care ne poate ridica vibraţiile şi ne poate trece cu bine prin Centura fotonică. Sper să nu vă enervez prea tare insistând pe această Centură Fotonică. În definitiv, ce e ea? Vă transcriu o variantă: Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca multiplele schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar. Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee. Centrul Galaxiei se afla in Constelatia Pleiadelor, fiind marcat de steaua Alciona, Soarele central al Pleiadelor, aflat la 400 de ani lumina fata de noi. Centura Fotonica incercuieste Constelatia Pleiadelor. Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani. Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012. Intalnirea cu Centura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala. Se presupune ca oamenii cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita. Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice. Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala. Interesant, e doar literatură?

***

În prima zi, pe 24 martie, sosit la Iaşi la Sărbătoarea poeziei”, seara, am luat masa la celebrul restaurant „Bolta rece”, în beci. Până să vină comanda făcută chelnerilor, Tucu Moroşanu ne-a pus în farfurii păstrăv afumat de acasă, din Câmpulung Moldovenesc (are „pescăria” lui), ne-am lăcomit – şi ne-am săturat cu păstrăv, comanda făcută de fripturi n-a mai avut nici o căutare. Mărturisesc, am luat şi „la pachet, pentru acasă” (în casoletă făcută rost de Filomena Corbu) păstrăv afumat. Eu, de regulă, nu suport peştele, fiindcă n-am răbdare să pun pe marginea farfuriei zeci de oase şi oscioare. De data asta am dat de gustul lui (e drept, eram şi venit de la drum lung, de la Bucureşti, flămând)… Nu l-am cunoscut până azi pe Tucu Morşoanu, deşi a publicat anul trecut a patra lui carte de versuri. Tucu a apărut din senin, l-au îmbrăţişat rapid poeţii, în frunte cu Ion Mureşan. E născut în 1954, bucovinean. A patra lui carte are un titlu superb: Fiare vechi şi-nmiresmate – poate ar trebui aici să citez poeme ale lui de pahar, în genul: „La prăvălia scuturată de senzaţii / M-aş interesa cine mai bea / Din pădurea mea retrocedată / Doar cu părintele aş tăifăsui / Un litru de vin popesc / De care ştiu eu că i-a plăcut / Şi multe ar mai fi de făcut / Aş aburi şi prin alte fericite locaţii / Dar el ca şi cum m-ar lua de ureche / Mă îmbie să nu mă aud / Să nu mă văd / Să trec”. În spiritul celor scrise mai sus, citez poemul „Nu-mi pasă”: „N-aveţi decât să existaţi / Aşa cum poftiţi dar eu / Am hotărât să purced / La săpatul fundaţiei / Unei lumi paralele / Fără / aprobarea / consiliului / comunal”. Nimic mai simplu?