Descopăr al treilea punct energetic: Patul Cosmic, un megalit încărcat de simboluri

4 min


Vineri, 8 octombrie 2010. Continuare de ieri. Intru direct în subiect, rememorez „Experienţa unei iniţieri” – episodul 23:

„Maestrul” D. Hristenko ne asigura: „La un anumit nivel de dezvoltare spirituală veţi simţi singuri o atracţie irezistibilă către aceste locuri şi veţi sesiza valoarea lor”. Atracţia irezistibilă faţă de aceste locuri (de care am aflat abia în acest an că sunt încărcate cu „energie universală”) o am de când mă ştiu, fără să mă fi gândit la valoarea lor terapeutică, eventual.

*

Plecăm îndoiţi de la hotel: va ploua, nu va ploua? Cerul e şi înnourat şi luminos… Toată ziua soarele se va ivi de sub nouri, torid, degeaba tună — ne-am rugat să nu plouă amândoi şi azi chiar am fost ascultaţi! Te pomeneşti că şi acesta e efectul încărcării energetice de ieri şi alaltăieri de la sursa universală: am reuşit să anulăm ploile pentru o zi, cât avem noi de escaladat muntele. D. Hristenko e convins că „în acest spaţiu energetic deosebit veţi simţi cu siguranţă nişte lucruri noi (se adresează practicanţilor Reiki), veţi avea senzaţii deosebite de linişte, calm, seninătate, siguranţă, protecţie, superioritate faţă de nimicurile vieţii cotidiene”. Frumoase promisiuni pentru Doina, nu pentru mine.

Venim fără grabă la Peştera Ialomicioarei, la Mănăstirea de la intrare. Încarc doi litri de apă sfinţită de aici (eu o voi căra, bineînţeles). Mergem apoi la cabana Telecabinei – de unde începem urcuşul spre Babele. „Dacă vom lua telecabina, nu vom realiza nimic mai departe”, ne asigură D. Hristenko: „Traseul trebuie parcurs pas cu pas, fiecare obiectiv având rolul său în alinierea noastră la vibraţiile energiei universale”. Adevărată revelaţie: ne vom alinia la vibraţiile energiei universale care bântuie pe aici! „Vom porni pe Piciorul Babelor, care estre străbătut de mai multe poteci pastorale paralele, una dintre ele fiind marcată pentru turişti. Noi va trebui să mergem pe altă potecă, nemarcată, aflată mai jos de poteca turistică… Obiectivul următor este Patul Cosmic, un megalit de forma unei lespezi, pe care stau culcate două persoane, un bărbat şi o femeie, deci elementele Yang şi Yin sunt prezente şi aici”… Patul Cosmic? Eu cunosc traseul de la Peşteră la Babele, nu-mi amintesc însă de nici o lespede „pe care stau culcate două persoane”, ar fi fost imposibil să nu-mi atragă atenţia. „Imaginea cea mai bună apare de pe poteca aflată mai jos de acest monument al naturii, obiectivul fiind invizibil de pe poteca turistică”. Am priceput, eu am mers numai pe poteca turistică… Dar D. Hristenko nu subliniază unde anume trebuie să te opreşti: pâlcuri de brazi fiind destule: să fie pe la mijlocul drumului de la Peşteră la Babele? Suntem dezorientaţi chiar de D. Hristenko, mergem şi tot căutăm în stânga şi în dreapta „Patul Cosmic”: urc ridicăturile de pe masiv, imaginându-mi că o fi „patul” ăsta la înălţime. La un moment dat ne oprim: urc vârful muntelui, în stânga, să am o privelişte generală a zonei, de sus, dar îmi scot inutil sufletul (îmi scot şi limba de un cot; urcuşul e abrupt), găsesc alt gen de magaliţi, care pot semăna cu oameni, dar nu „perechea cosmică”, ea nu e nicăieri… Doina mă aşteaptă pe poteca turistică. Unde poate fi „Patul Cosmic”? Şi de ce trebuie să-l găsim, sursa de energie universală e restrânsă numai la această lespede? E un izvor de energie care ţâşneşte din piatră? Dacă suntem în zona ei, nu e de ajuns? Nu, Doina vrea să stea pe lespede chiar, să se încarce la maximum… Am coborât dezamăgit. Mergem pe o potecă paralelă celei marcate, mai jos. La orice pâlc de brazi mă uit atent ce au de ascuns. Îi arăt Doinei un megalit pe care scria „Pocăiţi-vă”, cu un semn ezoteric săpat în piatră – „aici trebuie să fie”. Mă urc pe acest megalit, nu văd cele „două persoane întinse pe un pat” de piatră nicăieri. Mă învârt în jurul megalitului uriaş, pe care era sculptat însemnul ciudat. Intru în pâlcul de jnepeni şi brazi, cobor la altă potecă (sunt parcă poteci etajate) şi brusc descopăr lespedea! Parcă fusesem acum împins de la spate de o mână nevăzută spre ea (asta e intuiţia, la o adică?) – era impresionantă, văzută dintr-un unghi adecvat. E un megalit pe care sunt întinşi un bărbat şi o femeie, cu contururi medievale (din basme). Lespedea e perfect înfiptă în pământ sau e o stâncă, la suprafaţă în forma unei lespezi? Nu-mi pot da seama… Doina merge şi se aşază direct pe lespede, pe „Patul Cosmic”: unde dă senzaţia că se roagă, cu palmele deschise spre soare, e indiscutabil fericită că am găsit noua sursă energetică, a treia deja. N-o mai puteam desprinde de acest loc. „Ajunşi aici (scrie „maestrul Reiki” D. Hristenko) vom remarca vibraţiile deosebite ale acestui megalit încărcat de simboluri, care vor interfera cu vibraţiile propriei noastre fiinţe, adăugându-ne încă o şansă de dezvoltare spirituală”. E perfect, sunt şi eu amator de asemenea dezvoltare spirituală. Nu se poate să nu mă afecteze şi pe mine sursa asta benefică de energie universală de aici, chiar dacă nu ştiu cum să o captez, sunt doar în aria ei de influenţă… M-am aşezat pe un alt megalit, mai sus, de unde am contemplat „Patul Cosmic”. (Voi reveni)


One Comment

Dă-i un răspuns lui ssgruiaAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. am stat pe acea lespede cu ceva ani in urma, impreuna cu inca 4 prieteni! am gasit lespedea si ce am simntit pe acel pat a fost fenomenal atit energetic cit si , culmea, mecanic!!!!! in urma cu doar 2 ani am incercat sa arat unui prieten aceasta minune! o jumatate de zi am cautat in zadar patul, caci parca a intrat in pamint! sunt initat in viata din munte fiind ghin de munte national atestat. sper ca intr-o buna zi sa ma asez din nou pe lespedea numita Patul Cosmic din Bucegi – Pestera – Babele!