Dispariţia curentului electric e poveste? Furtunile solare şi magnetice pot pune pe butuci civilizaţia. Expus în Parcul Titan

Marţi, 3 august 2010. Azi e prima oară când s-a vorbit deschis şi la ştirile de la televiziuni (singurele de audienţă în România) de posibilitatea rămânerii fără curent electric din cauza furtunilor solare. Aceste ştiri au inventat chiar şi un termen (aiurea-n tramvai): „tsunami solar”. Nu e exclus să fie începutul sfârşitului în acest an deja (se aştepta anul 2012-2013), în acest sens. Şi nu va fi vorba numai de anularea „fazei şi nulului” de pe firul electric, ci de distrugeri globale, de la sateliţi la arhive electronice de stat… Mă întreb permanent dacă statele lumii civilizate au plan de rezervă care să nu folosească energia, dacă nu cumva tăierea curentului electric va bloca totul (inclusiv scoaterea banilor de la bănci şi trezorerii). Scenariul apocaliptic al dispariţiei curentului electric din cauza furtunilor solare (care vor prăji tot, de la reţele IT la computerul la care scriu eu acum) este de neconceput? Ar urma migraţii în masă ale populaţiei de la oraş (unde nu va curge nici apa la robinet sau la baie), în primul rând, obligată să caute soluţii de supravieţuire fără curent electric. Iar statele s-ar dezintegra, neavând soluţii la stocarea electronică a informaţiilor (se vor trezi cum mă voi trezi eu, fără acest jurnal online, care există numai în computer; fără curent electric, el dispare). Ascultaţi avertismentul oficial: Furtunile solare care au izbucnit incepand de duminica au dus la expulzarea in spaţiu a tone de plasma si atomi ionizati care se indreapta si spre Pamant, si vor perturba atmosfera terestra, informeaza Daily Mail. Cât vor face aceste furtuni solare de la Soare până pe Pământ? Sunteţi pregătiţi de ce e mai rău? Nu, toţi suntem optimişti, că e numai o alarmă falsă: cum să dispară curentul electric şi confortul? Imposibil. Azi, specialistii preconizeaza ca nu vor exista furtuni electromagnetice majore care sa perturbe activitatea satelitilor geostationari sau a retelelor electrice terestre. Dar mâine? Sigur, NASA a atenţionat omenirea că în 2012 se aşteaptă la un dezastru în acest sens (la ONU s-a deschis un departament de alarmă, care urmăreşte numai Soarele) – dar până în 2012 mai e… Şi totuşi: exploziile solare există azi şi furtunile magnetice bat la uşă.

***

Trezit la 8.50 în această dimineaţă (ştiţi că de regulă nu dorm noaptea, mă culc dimineaţa), culcat nu demult, n-am mai putut să readorm. Am atâtea griji pe cap, e adevărat, că numai de dormit nu-mi mai arde (aşteptând să fiu concediat, nu pot să-mi iau… concediu de odihnă; în plus, mama Doinei ar putea să ne îndolieze dacă îndrăznim să plecăm în vacanţă undeva, oriunde, numai să mai ieşim, la munte, la mare, şi să mai uităm, fiindcă şi aşa vine sfârşitul lumii, să mai prindem măcar o vacanţă). Dar nici nu pot să rezist la nesfârşit ţinând-o numai într-o insomnie. Afară, soare superb (de fapt, caniculă infernală). Nebărbierit de joia trecută, m-am bărbierit, am luat un slip pe mine şi am plecat nemâncat cu un rucsac în spate (cu o pătură), spre consternarea fiului: unde te duci? Mă duc unde o-i vedea cu ochii, i-am spus, fără să-i privesc expresia feţei, îmi imaginez ce nedumerit a fost. N-o să credeţi, am plecat pe malul unui lac. M-am gândit că o să adorm acolo, obosit. N-am dormit, bineînţeles. Am luat metroul pentru cinci staţii, am ieşit la Titan, mi-am cumpărat un corn (aveam o sticlă de coca-cola mică la mine) şi am venit pe malul lacului Titan-Balta Albă, fost IOR (că s-au unit lacul vechi şi cel nou; e reamenajat totul, aleea asfaltată lăudabil de câţiva kilometri care înconjoară lacul e preferată de tinerii pe rotile, nu numai de biciclişti) să fac plajă! Sunt aici patru insule (două legate cu pod), anul trecut am făcut încercarea – după ce Primăria Generală a dat voie să se facă plajă pe iarba din parcuri. M-am oprit la ora 10.20 pe aceeaşi insulă, pe care am făcut plajă şi anul trecut (am venit de câteva ori, singur, „să mă pregătesc pentru mare”; că pielea mea trebuie luată cu încetinitorul cu bronzatul, altfel se transformă, după usturimi, într-o rană; am înotat pe furiş, fiindcă e interzis înotul în lac şi firma de pază dă amenzi să-ţi piară cheful; anul trecut s-au înecat copii). Pe insulă, azi, destui alţii, de toate vârstele. Firma de pază, la post, pancartele cu „Înotul interzis”, la loc de cinste. Am întins pătura şi „m-am expus la soare” în slip pentru prima oară în acest an. Soarele de dimineaţă nu mă impresiona, nici radiaţiile promise, nici exploziile solare anunţate. Ghinion, un agent de pază îşi făcea veacul chiar pe această insulă, îi făcea curte unei tinere, nu se arunca nimeni în apă. Am luat seama, când am asudat la un moment dat, că am uitat să iau cu mine vată (dacă nu-mi pun vată în urechi când înot, mă trezesc de regulă cu otită; n-am nici o explicaţie de ce păţesc asta, n-am mai auzit să păţească la fel alţii). Am rezistat la soare fix o oră şi jumătate, la ora 11.50 m-am îmbrăcat şi am plecat (pielea, fără probleme). În drum spre metrou m-am oprit la biserica maramureşeană (numai din lemn) din parc, m-am închinat şi am aprins lumânări. Înainte să urc în metrou, am cumpărat un pepene verde (habar nu am cum e corect să le spui pepenilor cu miezul roşu, verzi pe dinafară; să-i spui pepene roşu e ciudat; dacă-i spui pepene galben celui galben, trebuie să-i spui pepene verde celui verde, nu?). Uite că se poate, i-am făcut în ciudă soarelui azi (care la ora 12.30 era de nesuportat)…

PS. Filme si imagini ale Soarelui (realizate de naveta SDO) pot fi vizionate pe site-ul oficial al diviziei NASA (daţi click) pentru observatorul solar.