Încolonați de Curtea Constituțională, obligatoriu, 9 milioane de români la referendum, să nu poată fi dat jos Băsescu? Prozator român plecat în vacanță în China

10 min


Marți, 10 iulie 2012. Nici o zi fără scandal politic. Previzibil, atrăgeam atenția de ieri că vom avea azi parte de o surpriză neplăcută pentru 29 iulie, când se votează demiterea lui Băsescu: Curtea Constituţională din România (CCR) a decis că referendumul de demitere a președintelui Traian Băsescu va fi valid dacă la urne vor veni 9 milioane de români, adică jumătate dintre alegătorii cu drept de vot. Ministrul delegat pentru Administrație, Victor Paul Dobre, declara, înaintea alegerilor locale din 10 iunie, că numărul de alegători înscriși pe listele electorale permanente este de 18.315.880. Practic, azi, CCR a hotărât să-l păstreze cu orice preț pe Băsescu președinte de țară, cu de la ea putere? Nu contează viitorul României? Ce ar însemna întoarcerea lui Băsescu la Cotroceni? Distrugerea USL – asta și-a dorit, de fapt, CCR? Adică, din 29 iulie, dacă la urne nu vor veni 9 milioane de români să voteze (neuitând că iulie e lună de concedii), Băsescu e reinvestit președinte de țară! E o nebunie… Imaginați-vă ce ar urma, în cazul întoarcerii lui Băsescu la președinția țării, numai fiindcă așa vrea CCR, care a impus prezența la urne a 9 milioane de români (50 plus 1 din totalul alegătorilor): Crin Antonescu s-ar ține de cuvânt și ar ieși din politică, iar Victor Ponta i-ar călca pe urme, vânat din cauza plagiatului politic (să ne amintim și amenințarea lui Băsescu, că nu-l va mai numi premier pe Ponta după alegerile parlamentare, oricum), adică ar fi distrusă USL, visul PDL și al lui Băsescu. Vă invit să citiți și ce a apărut în această seară în Cotidianul.ro, semnat de mine, în aceeași idee, a distrugerii USL, dați click pe http://www.cotidianul.ro/basescu-la-puscarie-clantaii-pdl-decredibilizati-188273/. În această seară Crin Antonescu și-a ținut primul discurs de președinte de țară interimar (destins, natural), în care a subliniat că e o neînțelegere la mijloc: Episodul de azi din activitatea CCR şi lupta mediatică din jurul deciziei – am sentimentul că nu s-a înţeles foarte clar despre ce este vorba. Există o OUG (ordonanță de urgență guvernamentală, asupra căreia CCR nu are atribuții să o judece) care se referă la referendum. Curtea nu s-a pronunţat pe OUG, ci pe un proiect ajuns la curte pe traseul absolut normal. CCR a spus că acel proiect este constituţional, ceea ce nu înseamnă că OUG nu ar fi constituţională. Imediat ce voi avea documentaţia mă voi pronunţa. Din punctul meu de vedere, cetăţeanul, conţinutul şi formula OUG Ponta este că rezultatul referendumului este dat de votul majorităţii care se prezintă este corect şi constituţional. Cert este că în acest moment legea constituţională stă la promulgare, iar OUG ştim că este constituţională. Mai mult: Ministerul Administratiei si Internelor (MAI) spune ca Ordonanta de Urgenta a Guvernului, potrivit careia presedintele este demis cu majoritatea celor care se prezinta la urne, se aplica la referendumul din 29 iulie. Iar ministrul pentru Relația cu Parlamentul, Mircea Dușa, a declarat, anterior, că: referendumul de pe 29 iulie se va defasura conform ordonantei de guvern si nu pe baza deciziei CCR de marti, potrivit careia trebuie sa fie prezenti la vot 50% plus unu din alegatori, pentru validarea referendumului. Dusa a declarat ca, in sedinta de marti, magistratii CCR s-au pronuntat asupra unei initiative legislative care reglementeaza referendumul, apartinand a doi parlamentari, si care a fost contestata de catre un grup de parlamentari PDL. Alt lider al PSD-USL, Liviu Dragnea, a confirmat că: Guvernul a primit de la Parlament sarcina sa organizeze pe 29 iulie referendumul pentru demiterea presedintelui, astfel ca Executivul va respecta decizia CCR privind organizarea pebiscitului, insa CCR s-a pronuntat pe altceva. „Decizia Curtii Constitutionale, care nici macar nu este redactata, nu tine loc de lege, de act normativ. Repet, proiectul de lege de la CCR va merge la Cotroceni, unde presedintrele interimar, in termen de 20 de zile, va hotari ori promulgarea legii ori retrimiterea la Parlament, pentru a pune in acord eventual proiectul de lege care a fost contestat la Curte si proiectul de lege de aprobare a OUG in vigoare. Guvernul nu poate retrage Ordonanta de Urgenta pentru ca asta inseamna ca nu putem organiza referendumul si deja toate procedurile au fost declansate si sunt in curs de desfasurare”, a accentuat Dragnea. Așadar, CCR s-a pronunțat perfid pe un proiect de lege a Referendumului (care cere prezență la urne a 50 plus 1 dintre cei înscriși pe liste, adică 9 milioane de români), paralel ordonanței de urgență guvernamentală a Referendumului (care cere ca Băsescu să fie suspendat cu votul majoritar al celor prezenți, nu contează în ce număr)… Neobișnuit, în această seară a intervenit premierul Victor Ponta împotriva pozițiilor exprimate de Crin Antonescu, Mircea Dușa sau Liviu Dragnea: „Chiar maine o sa trimit o scrisoare catre presedintii celor doua Camere, in cel mai scurt timp sa convoace Parlamentul pentru a pune in acord aceasta decizie a Curtii cu ordonanta pe care noi am dat-o – si aceea constitutionala, de altfel, pentru ca s-a bazat pe textul legii, asa cum era inainte de aprilie 2012 -, sa le puna in acord si sa avem un referendum”. „Din punctul meu de vedere, e foarte bine sa vina 50% la vot – e cu atat mai legitim – insa e un punct de vedere personal”, a admis Ponta, mentionand ca numarul populatiei cu drept de vot din Romania a scazut, ajungand in prezent la 15 milioane. Băsescu are ocazia să se întoarcă la Președinția României dacă românii nu ies la vot, încolonați de CCR, obligatoriu 9 milioane, la Referendumul din 29 iulie? Trăim periculos.

***

Continui să public pagini de proză originală semnată de Constantin Arcu (am început de ieri să public aici din aceste pagini; nu mă pot lungi, să nu atentez la ritmul biologic al cititorului, pe canicula asta). Am aflat unde e dus în vacanță dragul prozator, de pe e-mail (are laptop performant cu el, îl invidiez), locuri de vis:

Salutări, prietene Liviu!

Și iti multumesc pentru publicarea unui fragment de fragment dintr-o proza in pregatire pe blogul tau. Din pacate, a fost cam scurt pentru a se intelege ceva.

Aflu de pe blogul tau ca in tara se lucreaza serios, ca Antonescu e președinte interimar, ca Blaga si Anastase au fost demisi etc. etc.

Eu mă aflu acum la Shanghai, miine plec la Canton (Guangzhou), apoi ajung la Hong Kong si Macao…

Te imbratisez cu tot dragul,

c.a.

În căutarea Graalului (II)

Pagini de proză de Constantin Arcu

Acum urc panta domoală. Pe cealaltă parte descopăr un supermercato, iar dincoace se înșiruie o pizzerie, o papetărie probabil și un magazin cu îmbrăcăminte de damă. Puțin mai sus, intru într-un bar cu trei mese și iau o cafea. De fapt, am făcut escala pentru toaletă. Se aude o muzică disco în surdină. Mă simt ceva mai bine. La altă masă, două tinere discută aprins în italiană. După ce-mi rezolv treburile, ușurat și aproape binedispus, îmi reiau calea ascendentă. Nu-i rău. Dacă aș găsi de lucru, ar fi strașnic. Să nu mai fiu la cheremul altora. Dar la ce naiba mă pricep, Doamne iartă-mă?! Ce-aș putea face la o herghelie? Nu reușesc să mă văd cosind sau săpînd ori făcînd nu știu ce alte treburi din astea. Pe lîngă un ziar nu m-aș putea lipi pentru că nu cunosc limba, iar într-o universitate aș putea eventual să mătur sau să ud florile. Nu văd de ce ar fi interesați studenții italieni de dreptul românesc. O monstruozitate juridică. Creat deseori în considerarea și în interesul unor persoane, iar nu potrivit interesului general. Decît, doar, să-l studieze ca pe o curiozitate.

Sufla un vîntuleț rece. Mi-am ridicat gulerul hanoracului și am băgat mîinile în buzunare. Ceva mai sus, în jurul unei bănci din marginea unui părculeț, se aflau trei indivizi și o femeie voinică, într-o scurtă de fîș roz. Discutau aprins. N-am reușit să înțeleg ce-și spuneau, însă vorbeau românește. În mijlocul băncii se afla o cutie de carton și femeia s-a așezat alături.

Mă aflam la vreo zece metri, cînd toți ochii s-au întors spre mine. Și deodată s-a ivit Flu-Flu într-un roi agitat de stele. Părea foarte alarmat și zbuciumul lui îmi dădea un sentiment plăcut de răzbunare pentru împrejurările în care mă neglijase. Vezi unde am ajuns? păream să-i spun. În ce pericole? Și asta numai și numai din cauza indolenței tale! Totuși, am avut un moment de ezitare. Nu știam cum să procedez. Puteam face stînga-mprejur și s-o pornesc îndărăt, doar n-aveau s-o ia la fugă după mine. Ne aflam într-un oraș civilizat, existau forțe de ordine care să mă apere în caz de nevoie. Întrezăream și posibilitatea de a trece mai departe, prefăcîndu-mă că sînt de-al locului și habar n-am ce hram poartă ei. Un macaronar urcînd dealul, care-i treaba? În viața mea n-am auzit de români; îmi văd de treburile mele, nu fac politică.

N-aveam chef de încurcături, însă nici nu-mi permiteam să mă port copilărește. Eram om în toată firea. Auzisem multe lucruri înălțătoare despre românași, dar nu pomenisem să fi dat cuiva în cap ziua în amiaza mare. Și ce să ia de la mine? Lăsasem laptopul acasă la Ligia, iar bănuții se aflau la loc sigur. Mi-am reluat înaintarea cu inima bătîndu-mi năvalnic, nereușind să scap din plasa privirii lor. Nu pricepeam din ce motiv le stîrnisem într-atît interesul. Ce le atrăsese atenția că se holbau așa? Fusesem sfătuit să evit grupurile de români pe care nu-i cunoșteam. Vorbește cu italienii, cu franțujii, cu nemții sau cu magrebienii, cu oricine vrei, mi s-a spus răspicat, dar nu intra în cîrdășie cu românii. Ăștia îți trag țepe de nu te vezi, profitînd tocmai de credulitatea ta.

La cîțiva pași de grupul lor, am fost sigur că mă vor acosta. Puteam să pariez mie-n sută.

– Bună dimineața, mă salută unul dintre ei. Aveți cumva un foc?

Vorbise răspicat românește, politicos, nu încercase cu buongiorno și alte șmecherii din astea. Mă pusese în încurcătură. Dacă eu salutam în italiană, exista pericolul s-o dea și ei pe aceeași păsărească și inevitabil mă trezeam cu oiștea în gard. Cum să procedez? Puteam să mă prefac și surdomut italian, că tot atît mă costa. Partea proastă e că nu știam dacă surdomuții italieni comunicau prin aceeași mimică și gesturi ca surdomuții români. Ciudat, nu mă interesasem niciodată de chestia asta. Aveau un limbaj universal sau existau bariere lingvistice și în cazul lor? În acest ultim caz, nimic nu mă împiedica să fac semne într-o veselie. Puteam să mă prezint drept surdomut ungur, bulgar sau ucrainean, n-ar fi reușit s-o scoată la capăt cu mine. Aveam un avantaj greu de partea mea, inteligența.

M-am oprit la vreo doi metri distanță, ca măsură de precauție. Privindu-i cu atenție, mi-am dat seama că erau niște specimene absolut diferite. Nu-ți puteai imagina indivizi mai feluriți. Cel care mi se adresase părea un tînăr cumsecade. La costum și cravată, zîmbitor, blond, cu fața prelungă și nasul borcănat, lăsa impresia că e liderul grupului. Lîngă el se afla un țigan mic de statură, jegos ca un porc rîios, cu un rucsac în spate. La celălalt capăt al băncii se afla un individ uriaș, cu figura cretină și priviri tulburi. Probabil era bolnav psihic. Îmbrăcat într-un pardesiu lung, scămoșat și cu pete de culori și mărimi diferite. Putea fi dulăul de pază. Bănuiam că se foloseau de pumnii și forța lui cînd intrau în vreo încurcătură. Femeia avea pe față un roi de pistrui și purta o șapcă albăstrie pe care scria Venezia, pantaloni reiați și fîșul roz, distinctiv. Aș fi putut să le dau cîteva sfaturi în privința îmbrăcăminții, dacă mă hotăram să pun de-o bandă de hoți prin Italia. Trebuia să joc tare. Dacă te dai de gol și află că ești slab, mătură strada cu tine. Și te lasă în pielea goală, poți fi sigur.

– Salut, am spus, încercînd să mimez siguranță. Ca să fiu sincer, îmi propusesem să trec pe lîngă ei fără să răspund, însă m-am trezit că vorbește gura fără mine. N-am foc, m-am lăsat de tutun, am adăugat. Am duhănit destul vreo douăzeci de ani… (Va urma)

PS. Primesc semnale ciudate, că blogul meu nu mai poate fi citit în străinătate. Nu știu ce se întâmplă, administratorul blogului ridică și el din umeri. Un e-mail care mi-a semnalat dispariția blogului meu a fost și cel al lui Ștefan Arteni (artist plastic de renume și scriitor), exilat în SUA – m-am bucurat să-i reîntâlnesc semnătura, preiau în această pagină de jurnal online lucrări ale sale. Vă invit să-i deschideți linkurile recomandate, de mai jos:

Felicitari pentru blog – Draga Domnule Stoiciu:

De multa vreme va citesc blogul cu sfintenie, in fiecare seara. Ma aflu peste balta, in New York, de multi ani, iar in exil sunt din 1971. Iata insa ca de ieri seara nu apare decat un ecran alb. La fel s-a intamplat cu Cotidianul, in zilele suspendarii. Sa fie oare treaba a „baietilor” care stau cu privirile atintite asupra noastra? Cu deosebita stima, Stefan Arteni

Sunt destarat, sau, cum spune poetul anonim, frate razlet. Si ma aflu aici, in neo-paradisul obamic. Socialismul se apropie cu pasi repezi. Pentru a va descreti fruntea, aruncati o privire, cand aveti o clipa libera, pe internet: www.stefanarteni.net. Multe lucrari: http://www.facebook.com/pages/Stefan-Arteni-Traditioning-and-the-Game-of-Art/187294881287639. Eseuri, carti ilustrate inclusiv Omul din Calidor: www.scribd.com/stefan%20arteni. Lucrari: www.saatchionline.com/wayofform http://aiep.artistroster.org/portfolio.cfm?id=967 ; http://www.wishingwell.it/feimo/en/artist/sa. Articole tehnice: EDV Katalog – Kunsthistorisches Institut in Florenz, Max-Planck-Institut ;http://bcin.ca ;www.lrmh.culture.fr base Castor. Evident, pentru „baietii” establishmentului dambovitean, nu exist. Cum spunea un poet chinez, cu veacuri in urma: mai bine mor in exil, decat sa devin unul ca ei. Cu bine, Stefan Arteni


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

9 Comments

Dă-i un răspuns lui Camelian PropinatiuAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Dragă Liviu, în acelaşi timp cu tine eu am postat următoarele pe blogul meu. Nu te supăra că le postez aci, la tine:
    Ţara lui Rahat Vodă
    Cred că am să mă sinucid pe 30 iulie, pe 1 august. Asta nu e o ţară în care să se poată trăi. Sper ca în spurcata şi împuţita asta de republică să se poată măcar muri.
    Eu înţeleg lupta politică, o înţeleg ca pe un aşa-zis motor de progres. Dar, cum se desfăşoară ea la noi, nu mai e luptă politică. Este genocid.
    Am trăit disperat 25 de ani sub Ceauşescu. Credeam, recunosc, că comunismul va fi veşnic, dar speram deşart că vom scăpa cumva (habar n-aveam cum!) de Ceauşescu şi că va veni cineva puţin mai uman. Am trăit nebunia lui decembrie 89, a fost mai simplu decât mă aşteptam. L-am compătimit pe bezmeticul dictator când am văzut simulacrul ăla de proces. Apoi, m-am liniştit.
    Nu mi-am închipuit niciun moment că un dictator democratic este cu mult mai periculos. Băsescu regulează, sub stindardul democraţiei, o ţară întreagă mult mai abitir decât pe cel pe care-l slujise în felul lui pe oceanele lumii. A plantat la Curtea Constituţională pilon după pilon, o vacă blondă, o babă împuţită, nişte mitocani de-ai lui foşti parlamentari PDL, timp de patru ani, nişte politruci care votează mereu cu 5-4, şi acum putreziciunile astea condamnă la moarte o naţiune. Logica din satul meu din Plaiul Cloşani îmi spune următoarele. Dacă în 2009, ar fi mers la secţia de votare 100 de români şi ar fi votat 51 în favoarea lui Băsescu cel rău de la Murfatlar, el ieşea preşedinte. La 2012, după ce Parlamentul l-a suspendat, e nevoie nu de 100, nu de 1000, nu de 10 000, nu de 100 000, nu de 1 000 000 de români, ci de 9 milioane, ca să-l dăm jos. Lasă că după nouă luni, Institutul Naţional de Statistică nu dă rezultale recensământului, să se vadă că nu suntem 22 de milioane, ba cred că suntem sub 18 milioane. Ce să mai spunem că vreo patru milioane bântuie prin Europa, lucrând cu contracte, dar mai ales la negru. De unde să se strângă la vot nouă milioane? Cinismul pedeliştilor e la apogeu.
    Cristian Tudor Popescu, o altă putreziciune, dar din presă, are totuşi o logică de fier şi imaginează un scenariu extrem: orice om care lipseşte de la urne dă automat un vot lui Băsescu. Adică, zice CTP, „lipseşti şi câştigi”. Cu cât mai puţini oameni la vot, cu atât mai multe şanse pentru Băsescu. Continuând acest logic raţionament, spun că daca se prezintă la vot opt milioane de români şi votează cu toţii împotriva lui Băsescu, el se întoarce vesel la Cotroceni, că aşa zice Curtea mă-sii! Ţara lui Căcat Vodă! Ăsta este preşedintele de care nu scăpăm?
    Ei bine, cred că pe 30 iulie sau pe 1 august am să mă sinucid.

  2. Dragă prietene scriitor Dumitru Augustin Doman, îți împărtășesc dezgustul suprem, pagina ta de blog e exemplară, republicată aici, la Comentarii, mulțumesc, sunt onorat. Băsescu și PDL ne omoară și așa cu zile, de ce să le faci pe plac să te sinucizi (fie și simbolic)? Rămâi, te rog, pe baricadă, brav. Voi relua mâine acest text al tău excepțional pe pagina mea de blog. Te îmbrățișez.

  3. Occidentul justitiar ignora traseismul politic de la care au purces stabilitatea si instabilitatea regimului Basescu-Boc, cu suspiciuni literar-artistice privind condamnarea Noului regim sa indatoreze România cu exact tot atâtea zeci de miliarde de euro cât s-a angajat cel Vechi in postromânism. Neinformându-se, atitudinarii de la UE induc abuziv in electoratul 2012 perceptia transanta ca USL ar reprezenta interesele burgheziei române, pe când PDL pe ale capitalului strain.

  4. Validarea referendumului se va face pe baza legii in vigoare, respectiv legea in vigoare la data publicarii in MO a hotararii Parlamentului. Asta a fost luni. Marti s-a stabilit alceva, dar decizia si legea nu au fost publicate in MO. Legea nu retroactiveaza! Concluzia? Validarea referendumului se va face de Comisia Centrala formata din judecatori de la ICCJ si apoi decizia CCR. Guvernul, Parlamentul nu vor avea rol in validarea referendumului, iar acesta se face pe baza legii in vigoare, deci OUG emisa de Guvern. Chiar data, ulterior, se va modifica si OUG, efectele modificarii vor fi pe viitor, nu se vor referi la data de luni, 09.07.2012. Personal as sugera modificarea OUG prin mentinerea pragului ( cca 7.500.000 alegatori prezenti la vot) plus obtinerea de Presedinte a 70% din voturile pe care le-a obtinut la alegerile din 2009, pentru ca e necesar si mentinerea pragului de votanti pentru Presedinte, atfel vom avea presedinte cu voturi minimale! Un Presedinte cu 8% din alegatori va fi acceptabil?

  5. Nu se mai poate întâmpla nimic nefiresc. Băsescu e mortul căruia încă îi mai cresc unghiile. PDL e ultima fibră atrofiată a securităţii. Mă uit cu milă şi scârbă la Băsescu, e-n stare să dea banane şi apă minerală la toate maimuţele de prin insulele sau garsonierele prin care a trecut. Gata, începe o nouă eră, ieşirea din coşmar. Nu e sfârşitul lumii. Într-o bună zi va pleca şi pontantonescu cu coada între picioare. Ideal ar fi ca Băsescu să rămână preşedinte, să moară înnecat în rahat nu în ape curate.

  6. Eu nu cred ca procedura de suspendare a Basescului nu va avea nici un efect. Oricum Crin Antonescu si Victor Ponta nu erau ca sa zic asa politicieni consacrati, ca sa fie un rau mare ca nu le-a iesit pasenta, si pana la urma, daca nu le-a iesit pasenta ei sunt de vina si nu victima lor, un bolsevic de altfel, la fel de bolsevic ca si ei.. Eu cred ca Basescul va fi suspendat, Curtea asta face mofturi de forma. Pentru ca trebuie sa fie rau, va fi suspendat Basescul, caci daca nu va fi suspendat nu va fi rau, si romanii de astazi, majoritari FSN-isti iubesc mai mult raul decat binele, pentru ca ei mizeaza ca din rau castiga mai mult decat din bine. Cu Basescul nu mai era nici o scofala, s-ar fi plictisit de un bine care nu le-a venit cum il doreau ei, si a fost un rau din ala din care au pierdut: salarii, pensii, alocatii, etc. taiate. Din plictiseala si tot il vor da pe Basescul la o parte, caci ce ar castiga daca nu l-ar da, ar trebui sa faca un efort neremunerat, sa ii elimine pe USL-isti, si asta nu le-ar conveni din punct de vedere ergonomic, asa ca este de preferat sa il dea pe Basescul la o parte, ca si asa ii costa mai putin, si poate dupa aceea in Romania va fi paradis de vor umbla cainii cu covrigi in coada, si nu va mai trebui sa munceasca cine stie cat pentru o paine, ca romanul de astazi este visator, viseaza utopia intoarcerii aurului cu lopata, si a imbogatirii saracului la un nivel ca al imparatului, viseaza sa nu mai plateasca zeciuiala la Biserica si nici impozitul la Stat, viseaza sa nu munceasca cine stie cat si sa aibe in schimb o viata de huzur in averi, dar viseaza sa scape si de politicieni care le-ar incovoia spinarea cu datorii din care nu au nici un fel de castig, si tocmai de aceea Basescul va fi suspendat, ca or sa zica sa scape de el, ca a fost rau nu pentru ca ar fi fost rau, ci or sa zica cum ca a fost rau pentru ca este mai rau daca il readuc inapoi, va dati seama cata cheltuiala, iar in mandatul Basescului ei au avut taiate salariile, pensiile si alocatiile, iar de impilarea oligarhilor tot nu au scapat.

    D’aia din punct de vedere ergonomic Basescul va fi suspendat, dar ce va fi dupa tot nu se stie, poate ca romanii vor spune ca rtot o sa fie ceva, ca or sa munceasca pentru o paine, pentru un pahar de apa, pentru o imbracaminte, pentru medicamente, pentru adapost, pentru a-i mangaia in inchisoare pe cei care sunt certati cu legea asta, da!, o sa fie tot ceva de genul acesta, ceva banal pana la urma, si o sa fie si ceva circarie pentru iubitorii de senzatii tari, probabil va fi dezbatuta teoria oligarhiei din punctul de vedere al oligarhiei, dracu’ stie, ca nu mai sunt planurile cincinale staliniste.

  7. Vroiam sa spun ca comunismul a facut mutatii in psihologia si mentalitatea romanului de astazi, asa incat comunismul i-a creat romanului de astazi impresia ca daca ar prefera binele ar trebui sa plateasca marea cu sarea si ar ramane sarac si cu nimic, ci doar va avea constiinta curata ca a platit ce trebuia sa plateasca pentru raul comunist. Asta a fost in perioada principala telurica a comunismului, ca dupa 1960 a inceput o perioada cand aceasta doctrina era deja in forma cand mai toti erau tortionari, apoi, pe la sfarsitul anilor ’70, romanul putea sa aiba si o masina, Dacia sau Moskvich, sau Lada, desi la un moment dat datorita crizei energetice trebuia sa circule numerele cu sot o duminica, iar cealalta duminica numerele fara sot. Cu toate acestea, doctrina comunista de a benefecia din rau nu s-a alterat, pentru ca romanii de astazi stiu ca un rau trebuie platit, pe cand un bine nu este platit, ca nu are nevoie de plata, si romanii de astazi stiu de la comunisti care este raul cel mai eficient pe care cei ce nu doresc rau, chiar si Isus Christos, il platesc ca sa nu mai fie rau. Chiar si dupa decembrie 1989 politica a fost tot aceasta, desi dupa 1989 au fost foarte multi doritori de senzatii tari, mai multi decat dintr-aceia care sa faca un rau calculat din care sa obtina beneficii. Asta sunt romanii majoritari de astazi, urmaresc cam care sa vina la putere care sa faca un anumit rau calculat din care sa obtina beneficii, ca trebuie platit. Acuma eu cred ca FSN in varianta FDSN a fost un partid care a mizat mai mult pe senzatii tari, a mai fost si chestia cu minerii, ba chiar si la Costesti, si poate ca senzatiile tari nu or sa tina prea mult de foame fara paine, fara un erau cqalculat care sa ajunga sa dea si paine. Stiu ca in 1996 FDSN nu reusise si acest event, acum daca il va inchide pe Basescul, cum este inchisa si Timoshenko in Ucraina, si daca se va zice ca l-ar fi otravit pe Basescul in inchisoare, cine stie cat o sa fie multumiti din cauza de necesitate de senzatii tari ?!, ca poate o sa fie prea tari senzatiile si nu or sa tina si de foame.

  8. Până la urmă Antonescu și Ponta și-au făcut cu prisosință datoria :
    Au adus fiara în bataia votului popular !
    Și pentru asta eu unul n-am să incetez niciodată a le mulțumi !
    P.S.
    În clipe de cumpănă ca acestea pe care le trăim, o singură voce continuă a nu fi auzită :
    Biserica Ortodoxă Română !