Vineri, 30 mai 2025. S-au liniștit „ca prin farmec” apele politice, deși alegerea președintelui țării a rupt electoratul român în două – cei 5.339.053 de votanți ai lui George Simion și-au pus cenușă în cap, te pomenești, ei nereprezentând „România onestă”, au dat acatiste să fie iertați că nu au votat pe placul „sistemului ticăloșit” (nu contează că „intelectualii lui Băsescu”, mai ales, îi scuipă în cap și după ce au pierdut alegerile, considerându-i fără discernământ). „Au rămas la butoane” cei ce au adus România în pragul exasperării, corupți și neputincioși șmecheri, lipsiți de clarviziune (din cauza cărora au votat 5.339.053 cu George Simion și cu AUR).
Eu, care n-am votat, îi mulțumesc lui Dumnezeu că toți cei 5.339.053 de votanți ai lui George Simion „și-au înghițit limba” și au acceptat cu demnitate rezultatul jocului democratic al alegerilor prezidențiale, nefavorabil lor. Convinși că Dumnezeu îi va ocroti; că de la sistemul politic nu mai așteaptă nimic. Îmi imaginez că frustrarea lor atinge cote periculoase, sper ca noul președinte al țării (cu guvernanții săi) să nu-i scoată în stradă, răsculați pașnici, pe cine știe câți dintre cei 5.339.053 de perdanți cu măsurile „nepopuliste” luate în zilele ce vor tot urma (la care se vor adăuga, cu siguranță, cine știe câți dintre milioanele de votanți dezamăgiți de alesul lor, Nicușor Dan). Noua putere politică (impusă și apărată de structurile Uniunii Europene și ale NATO, complice) ne asigură că vor veni vremuri grele, să fim pregătiți „moral”…
Îngrijorarea mea rămâne legată tot de războiul din Ucraina, care ar putea să se extindă – alimentat de țările Uniunii Europene, dovedite tot mai puse pe fapte mari (în timp ce Trump îi caută în coarne lui Putin). Rușii amenință cu declanșarea unui nou război mondial, Doamne ferește. La situația financiară în care se află acum România, numai o participare directă la război i-ar mai lipsi.
***
A trecut și luna mai 2025, ce am mai făcut… Am urcat la Vârful Piatra Mare, tot singur. Scriam pe contul meu Facebook: Sâmbătă, 3 mai 2025. Plecare din Dâmbu Morii la 8.30. Singur. În circuit pe Masivul Piatra Mare, venit pe la Canionul 7 Scări, întors pe Drumul Familiar. La Cascada cu Apa Vie a dispărut puntea făcută de Laurențiu, fiul, de Paști… Merg mai departe pe șirul Sipoaiei, nu pe traseu. Tiroliana mare nu s-a deschis. La ora 9.25 la Cascada 7 Scări, o traversez în grabă, puntea și scările metalice din canion sunt ocupate de prea mulți tineri.
Urcuș abrupt spre Cabana Piatra Mare, pe banda galbenă. La ora 11.15 mă opresc pentru un baton de ciocolată și apă minerală. La 11.30 la Cabana Piatra Mare, în poiană, la 1635 metri, cumpăr o cafea, la umbră sunt 11 grade. E soare, sunt nouri. Nu văd măgărușii, nici vulpile, nici câinii, nici cocoșul de munte (am cărat degeaba în rucsac parizer pentru ei). Plec pe banda roșie spre Vârf la 11.50, urcuș când greu-greu, când ușor (după ce ajungi pe platou). La 12.50 la Vârful Masivului Piatra Mare (1844 metri). Stau pe buza prăpastiei și mănânc două sandvișuri, plus baton de ciocolată; apă minerală. Pun telefonul la încărcat (am acumulator). Mulți turiști „veniți în grup”. Până aici am făcut 13 kilometri, îmi spune pedometrul.
Cobor la ora 14 de la Vârf la Cabană. Am șapcă pe cap, e soare din când în când, bate un vânt rece aici, la Vârf. Plec la 14.45 de la Cabană pe Drumul Familiar (lung cât o zi de post). E destulă lume la Cabană. Vulpița de la Cabană a apărut, îi dau doua felii mari de parizer, le ia pe amândouă odată și dispare, nu am timp să-i fac o poză (cealaltă felie mare de parizer am dat-o unui câine de rasă al unor turiste, „că m-a mirosit”, acolo, la Vârf). La ora 16.30 sunt deja la Dâmbu Morii, am coborât prea repede, nu pot să merg mai încet când sunt singur. Pedometrul îmi arată că am mers azi 24 kilometri (29.745 pași), incredibil, nu pot să înțeleg cum e posibil să merg pe jos continuu 24 de kilometri! A fost o zi superbă pe munte, de urcat și coborât. (Jurnal scris pe mobil) Pentru mine ascensiunea pe munte rămâne un eveniment. Mă calmează sufletește, mă bucură că pot să duc ascensiunea la capăt, de parcă aș avea o misiune în acest sens (deși efortul fizic depus e extraordinar și e gratuit).
+
Neobișnuit de ploioasă această lună mai 2025. Pe 8 și 9 mai am fost invitat la Alba Iulia, nominalizat (pentru a cincea oară) la Premiul Național pentru Poezie „Lucian Blaga”. Am venit cu mașina singur, pe ploaie și la dus și la întors, Brașov-Sibiu autostradă-Alba Iulia (ploaie și atunci când am revăzut Cetatea Alba Carolina, în după-amiaza de 8 și în dimineața de 9 mai, închinat la Catedrală). Transcriu comunicatul oficial al Uniunii Scriitorilor: Vineri, 9 mai 2025, a avut loc la Lancrăm, în Casa Memorială a poetului Lucian Blaga, ceremonia de decernare a Premiului Național „Lucian Blaga”, ediția a IX-a.
Premiul i se acordă unui poet român pentru întreaga sa operă.
Nominalizările au fost făcute prin votul a 14 critici literari. În urma acestora, un juriu compus din 7 scriitori a desemnat laureatul.
Organizatori au fost: Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara a USR, Consiliul Județean Alba, Primăria Sebeș, Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” din Alba Iulia.
Festivitatea a fost prezentată de scriitorul Cornel Nistea, președintele Filialei Alba-Hunedoara a USR.
Au fost prezenți conducătorii instituțiilor organizatoare, care au rostit scurte alocuțiuni.
Din partea USR a luat cuvântul președintele Uniunii, poetul și prozatorul Varujan Vosganian.
Academicianul Mihai Zamfir, președintele juriului, a vorbit despre opera lui Lucian Blaga, despre partea ei scrisă în secret și apărută postum ca formă a rezistenței față de totalitarism.
Ca la fiecare ediție, participanții au fost salutați cu prietenie de domnul Ion Dumitrel, președintele Consiliului Județean Alba, promotor important al culturii scrise.
Juriul a fost format din istoricii și criticii literari: Constantina Raveca Buleu, Horia Gârbea, George Neagoe, Irina Petraș, Vasile Spiridon, Adrian Tudurachi și Mihai Zamfir.
Poeții nominalizați au fost: Ileana Mălăncioiu, Aurel Pantea, Marta Petreu, Liviu Ioan Stoiciu, Varujan Vosganian, Ovidiu Genaru și Dinu Flămând.
Nominalizații prezenți au susținut un recital poetic semnificativ în fața unui public numeros.
Juriul a hotărât să-i acorde Premiul Național „Lucian Blaga” poetului Aurel Pantea.
Despre opera laureatului a vorbit criticul Vasile Spiridon.
Aurel Pantea le-a mulțumit juriului și publicului și s-a referit cu emoție la acțiunile culturale de prestigiu organizate an de an în județul Alba.
Aurel Pantea e inițiatorul acestui Premiul Național Blaga. Pe contul meu Facebook am postat zeci de poze de la acest eveniment.
+
Pe 11 mai am plecat cu mașina (însoțit de Doina) la Festivalul Internațional „Poezia la Iași” (11-17 mai 2025), invitat. A stat acasă la Brașov cu cele două pisici ale noastre surioara mea Mela, chemată de la Adjud. În 12 mai, postam (voi posta și în 13, 14 și 15 mai, cu zeci de poze), pe contul meu Facebook: Frumoasă seară de recitaluri de poezie la Palatul Braunstein din Iași, moderată de Varujan Vosganian (strălucitor) – luni, 12 mai 2025, cu: Nichita Danilov, Eugen Barz, Horia Gârbea, Giuseppe Iozzia (Italia), Adrian Popescu, Radmila Popovici (R. Moldova), Liviu Ioan Stoiciu, Indira Spătaru, Valentin Talpalaru. Ieri a avut loc deschiderea Festivalului International „Poezia la Iași” (la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” din Parcul Copou), care se va încheia în 17 mai. În dimineața de azi, cei 64 de poeți invitați (din 17 țări), repartizați în șase grupe, au citit în licee din Iași. Eu fac parte din Grupa F (a șasea), am citit azi în fața liceenilor de la „Garabet Ibrăileanu” (moderator Cristina Chiprian).
În 16 mai dimineață am plecat spre casă, îmbogățit de atâta poezie audiată (am descoperit cu această ocazie și o nouă adversitate, în persoana Ioanei Diaconescu, pe care o știam de prietenă, m-a întristat; eu trăiesc izolat; am acest talent de a atrage antipatii din senin, chiar și de la cine mă aștept mai puțin). Ca de fiecare dată când vin în frumosul Iași, mă închin la Catedrală, la Biserica Trei Ierarhi, la Mănăstirea Golia… Au fost zile friguroase.
+
Mă simt anacronic „pe lume” în această lună mai, când au avut loc alegerile reprogramate prezidențiale (4 și 18 mai) și după ce am participat la manifestările literare pomenite mai sus – e ceva în neregulă, sunt dezorientat, depășit de evenimente, nu mai receptez deloc sentimentul solidarității publice. A crescut gradul de singurătate și lehamite în fața a tot ce se întâmplă… Încerc să fac față provocărilor, bucurându-mă de fiecare nouă floare apărută în fața și în spatele casei, de pițigoii și mierlele (pe care le hrănesc tot timpul cu floarea-soarelui și pâine, cu hrană uscată de pui pentru pisici), de pisicile noastre, de Ciorăpel (câine cartierului, are adăpost în fața porții la noi), de căprioarele și mistreții de dincolo de gard (cărora încă le dau mere, sfeclă roșie, morcov; poate trec și urși noaptea pe aici), de faptul că am cumpărat și plantat flori acasă la Brașov (lasă că săptămâna neîncetată de ploi le-a pleoștit)… Citesc tot timpul și scriu, cât să mă achit de obligațiile literare, îmi ocup mintea cu toate prostiile (stând pe agenții de presă), să uit că mă simt anacronic („nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale”, conform DEX).
0 Comments