Nicolae Balotă avea nume conspirativ Someşan, N.C. Munteanu îi aminteşte asta lui Dorin Tudoran. Cazul Breban?

6 min


Vineri, 20 mai 2011. Am tot ezitat să abordez un dosar necunoscut mie, al colaborării lui Nicolae Balotă cu Securitatea – în condiţiile în care el a fost puşcăriaş politic (şi face în continuare vogă în presa literară românească de prestigiu, promovat cu insistenţă cu eseuri şi mărturisiri care impun respect). De la o vreme, N. Balotă nu mai vine în ţară (nu cunosc circumstanţele emigraţiei sale în Franţa; sunt prea mulţi scriitori români placaţi în Franţa să încerc să înţeleg dedesubturile emigraţiei lor, dacă a fost o opţiune liberă a lor, dacă au fost trimişi de Securitate, dacă au rude). Într-un text, Aura Christi îl trecea pe N. Balotă pe o listă cu cei ce au fost acuzaţi că au colaborat cu Securitatea – şi m-am mirat, neavând idee de un act public al CNSAS (sau al Curţii de Apel) care să confirme asta. Pe 26 aprilie, N.C. Munteanu a publicat la Comentarii ceea ce voi reda azi aici, nemaieşindu-mi din minte. Iau seama că sunt un naiv. Nu pot să cred că lângă Ştefan Aug. Doinaş, fost puşcăriaş politic, a fost trecut între turnători între timp şi N. Balotă (amândoi au fost în Cercul literar sibian, atât de lăudat; alăturaţi „cerchistului” Ion Negoiţescu, arestat şi el de Securitate). Numele conspirativ al lui N. Balotă a fost „Someşan”. Îmi stă inima când citesc azi ce a scris pe blogul său Dorin Tudoran, într-un text antologic, intitulat „Complicitatea – mod de existenţă”, exact acum un an, despre acest turnător „Someşan” (devoalat de către CNSAS a fi fost N. Balotă, atrage atenţia N.C. Munteanu; dar CNSAS nu l-a acuzat oficial pe N. Balotă că a colaborat cu Securitatea; sau l-a acuzat şi nu ştiu eu?), descoperit şi în dosarele lui: «Pot confirma și temerile celor ce afirmă că, nici măcar având acces la asemenea dosare, nu poţi fi sigur că nu au fost substanţial periate. Un exemplu. În paginile celor două dosare ale mele – cel de urmărire informativă (DUI, nr. 233433) şi cel de Acţiune informativă individuală (nr. 487040, provenit de la SIE), nu apare, nici măcar o singură dată, cel ce pare a fi fost unul din cei mai activi şi murdari informatori ai Securităţii – “Someşan”. În schimb, în volumul Operaţiunile Meliţa şi Eterul, Mihai Pelin citează şi comentează ce a raportat Securităţii  “Someşan”, în legătură cu mine, la 16 iulie, 1983, proaspăt întors dintr-o misiune la München. Evident, cineva mi-l ascunde pe  “Someşan”. Nu există, după ştiinţa mea, o deconspirare oficială a lui “Someşan”, dar infamul informator este identificat pe un blog personal. Pe de-o parte, îmi spun: o merită din plin. Pe de altă parte, sunt convins că substituindu-ne instituţiilor, riscăm să devenim complici, încă o dată, cu ce blamăm. Traficul de informaţii nu este parte a soluţiei. Este parte a problemei». Trebuie citit în întregime şi acest text al lui Dorin Tudoran – daţi click pe http://www.dorintudoran.com/2010/05/14/complicitatea-mod-de-existenta/. Ce subliniază N.C. Munteanu, apropo de infamul turnător „Someşan”, documentat:

«Dorin Tudoran scrie:
Nu există, după ştiinţa mea, o deconspirare oficială a lui “Someşan”.
Există, Dorin.
După cum vezi, documentul pe care îl reproduc mai jos, este din 5 iunie 2008.
“Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Nr. P 1387/03/05.06.2008
Doamnei Maria Sipoş
Având în vedere Nota Direcţiei Investigaţii nr.S/DI/154/08.04.2008, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întrunit în şedinţa din data de 13.05.2008, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 7 din O.U.G. nr./24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, coroborat cu art. 28 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărîrea nr. 1/2008, pe baza documentelor din arhiva proprie, a stabilit identitatea informatorului cu nume conspirativ “SOMEŞAN” în persoana numitului BALOTA Nicolae, născut la 26.0.1925, în Cluj, jud. Cluj, fiul lui Gheorghe şi Elena.
În privinţa celorlalţi informatori a căror deconspirare aţi solicitat-o, vă comunicăm faptul că investigaţiile noastre vor continua pe măsura prelucrării arhivei fostei securităţi şi vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în rezolvarea cererii dumneavoastră.
Preşedinte,
Conf. univ. dr. Ladislau-Antoniu CSENDES”
*
De ce nu am făcut publică pînă acum această “deconspirare oficială”?
Pentru că eu cred că a trecut timpul vîlvătăilor din presă şi pentru că nu mă mai interesează, ca în urmă cu zece ani, polemicile cu prietenul nostru comun care, împreună cu Mihai Pelin, l-a “demascat” în 1999 – tot fără documente la acea vreme – pe Ion Caraion.
(Documentele despre Caraion le-am publicat tot eu, pentru prima oară, în 2004, în revista electronică
http://www.eleonardo.tk şi în “Observatorul cultural” http://www.observatorcultural.ro/Zvircolindu-se-dintr-o-moarte-intr-alta-Ion-Caraion*articleID_10463-articles_details.html – şi ştii bine că tu ai fost primul care le-a citit, încă înainte de a apărea în presă.)
Ceea ce mă interesează acum (în ceea ce scriu) este să înţelegem între ce fel de oameni am trăit (şi înainte şi după 1989), cine şi cum ne-a fost prieten şi, mai ales, cu cîte unităţi de măsură am judecat asemenea cazuri în cei 20 de ani de libertate a opiniei şi a propriei conştiinţe.
Mă interesează – de exemplu – cum a reacţionat public domnul Nicolae Balotă cînd Ion Caraion – care nu se mai putea apăra – era atacat fără milă “din toate poziţiile”.
Pentru că documentul pe care l-am reprodus mai sus este răspunsul primit la cererea mea (cu procură de la doamna Valentina Caraion), de deconspirare a informatorilor din lunga listă a celor care l-au turnat la Securitate chiar pe Ion Caraion, “Someşan” fiind unul dintre ei».

Găsiţi timp să citiţi şi textele semnate de N.C. Munteanu, daţi cick pe linkurile activate de mai sus din E-Leonardo şi Observator cultural, mie-mi fac rău. Mai e ceva de comentat? “Someşan”, fost pucăriaş politic, a fost diabolic şi cu foştii puşcăriaşi politici – cum a fost cu Ion Caraion. Cu toate acestea, făcând puşcărie politică, nu pot să nu-mi amintesc şi în cazul lui N. Balotă că întâi a făcut puşcărie politică (adică a fost pedepsit fiindcă a fost un duşman al comunismului) şi apoi a turnat…

***

Primesc de la Aura Christi, nu e nevoie să mai scot nimic în evidenţă – Contemporanul_130: nr. 5/2011: DOSAR. CAZUL BREBAN. POLEMICA, ATAC SAU „LINSAJ MEDIATIC”

Dragi colegi,

cititi numarul curent al revistei „Contemporanul”, un numar de atitudine.

Realitatea ne face sa iesim din „atelierele” noastre, pentru a ne pronunta pe marginea lucrurilor alarmante care se intampla.

Interpretam Actiunea CNSAS contra acad. N. Breban – unul dintre scriitorii de varf ai acestei tari, unul dintre disidentii ei – ca pe un atac nefondat, nejustificat, menit sa maculeze imaginea acestui important scriitor in baza unor rapoarte ale securistilor de altadata si a unor fragmente de stenograme cu gen Plesita (exista inregistrarile?), notificate tendentios si decupate, bricolate in Actiunea in constatare a CNSAS contra acad. N. Breban. Cititi textul din data de 13 mai 2011 semnat de Liviu Ioan Stoiciu pe site-ul sau; Actiunea CNSAS impotriva romancierului Breban o gasiti tot acolo, e un act public, de altfel.

CNSAS, din pacate, s-a transformat intr-o parghie prin intermediul careia sunt „linsate”, lapidate public valori ale elitei de varf a acestei tari. CNSAS sa fie oare o noua „politie politica”? Asa cum DNA este inventata pentru politicieni?

Paginile revistei sunt deschise pentru dezbatere. Se impune, de buna seama, o polemica corecta, deschisa pe marginea dosarelor, in majoritatea lor, trunchiate, din arhiva CNSAS, din arhivele statului, si a modului in care, uneori-adeseori, sunt extrase fragmente, mistificate documente. Cazul Marino, tratat de profesorul si disidentul Gabriel Andreescu, este elocvent in acest sens.

Ni se pare absurd sa fie condamnate victimele, in timp ce tortionarii triumfa. Ni se pare inacceptabil ca unii dintre colegii nostri sa se transforme in ecoul organelor politienesti de altadata, folosind rapoarte ale securitatii, fragmente de stenograme (exista inregistrarile?), neverificate, impotriva altor colegi cu care au suferit pe vremuri. Dosarele sunt folosite, uneori, in scopul reglarii de conturi, a unor vendete.

Cine castiga din aceste porniri, linsaje, lapidari publice?

Atat Contemporanul, cat si site/blogul www.ideeaeuropeana.ro va stau la dispozitie.

Daca vom sta pe margine, nefiind solidari, fiecare dintre dvs… se poate trezi oricand… „lapidat”, vorba disidentului si romancierului Ion Vianu, formulata intrebator in textul d-sale:

„Breban trebuie lapidat?”.

Speram si de asta data sa fim solidari.

Ganduri senine,

Contemporanul

Aura Christi a trimis numărul 5 de anul trecut al revistei Contemporanul. Ideea Europeană (director N. Breban, redactor-şef Aura Christi), în format PDF, daţi click pe nr. 5 _ 2010 (şi iar click pe dreptunghiul apărut) – probabil pentru reamintire, pentru a atrage atenţia asupra Stenogramei întâlnirii lui N. Ceauşescu cu un grup de scriitori, la 13 martie 1981 ( între ei şi Nicolae Manolescu)… Dacă nu cumva Aura Christi a trimis pe e-mail din greşeală PDF-ul de anul trecut, în loc de cel de anul acesta. Până să o avem în format PDF, aici, revista Contemporanul. Ideea Europeană numărul 5 / 2011 trebuie cumpărată de la chioşcuri…


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 Comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Domnule Liviu Ioan Stoiciu,

    Imi permit sa fac o corectura necesara a unor erori din aceasta pagina a Jurnalului dumneavoastra: ambele texte despre care vorbiti sint semnate de Mariana Sipos, si nu de N.C. Munteanu, cum scrieti dumneavoastra. Va multumesc ca recomandati link-urile respective cititorilor dumneavoastra, dar ma surprinde ca – presupunind ca le-ati deschis macar, chiar daca va „fac rau” – nu ati observat cine e autorul lor, cu atit mai mult cu cit ne cunoastem foarte bine (si imi permit – cu acest prilej – sa va trimit un cordial salut!)

    In ceea ce priveste revista electronica e-leonardo, articolul meu se afla in numarul 3/2004 si – fie si numai parcurgind sumarul – ati fi observat ca in partea de jos a paginii scrie clar:
    MARIANA SIPOS: “SINT CEL CARE SE ÎNTOARCE DIN MOARTE”
    (ION CARAION ŞI SERVICIILE EXTERNE ALE SECURITĂŢII)

    In Observatorul cultural, de asemenea, oricine deschide sumarul numarului 212/2004, poate citi: „Zvircolindu-se dintr-o moarte intr-alta“: Ion Caraion – Autor: Mariana SIPOS.

    NU-mi explic de unde vine eroare dumneavoastra, cu atit mai mult cu cit si in cazul blogului lui Dorin Tudoran, la care faceti trimitere, atribuiti interventia pe care o citati in intregime tot lui N.C. Munteanu, cind de fapt – asa cum se poate constata – cine i-a trimis-o lui Dorin semneaza Mariana, iar din context se intelege ca e vorba de Mariana Sipos (Maria Sipos – numele oficial din acte si din documentul CNSAS care mi-a fost trimis).

    M-as bucura ca domnul N.C. Munteanu sa va fi semnalat aceste interventii publice ale mele in cazul Caraion, dar sint convinsa ca nu a facut-o in termenii sugerati de dumneavoastra. In orice caz, v-as fi recunoscatoare daca mi-ati semnala unde poate fi gasit comentariul lui NCM din 26 aprilie la care faceti referire mai sus, astfel: „Pe 26 aprilie, N.C. Munteanu a publicat la Comentarii ceea ce voi reda azi aici, nemaieşindu-mi din minte.”

    Cu multumiri si cu cele mai bune urari,
    Mariana Sipos

  2. Sărut mâinile, Excelenţă. Scumpă Doamnă Mariana Şipoş, sunt consternat, regret enorm neînţelegerea, vă cer scuze. N-am făcut decât să redau întocmai Comentariul semnat N.C. Munteanu pe https://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/04/vinerea-mare-cu-scriitori-care-au-tot-turnat-si-nu-sunt-rastigniti-ci-iertati-sau-admirati-eu-sunt-capul-rautatilor/#comment-38266 (dati click pe acest link) Verificaţi, n-am schimbat o virgulă, e comentariu apărut la pagina mea de jurnal online (acesta, de pe blog) din 26 aprilie. Pe de altă parte, atunci când am citit linkurile din textul comentariului semnat N.C. Munteanu n-am verificat semnătura, vă daţi seama (culmea, le citisem atunci când au apărut, probabil sesizat de Dumneavoastră; întâi, în „Observator cultural” – şi ştiu că mi-au făcut rău; am deschis acum, când am scris aici, zilele trecute, şi textul pe E-Leonard şi tot n-am luat seama asupra semnăturii reale). Teribil e că am avut discuţii cu Dumneavoastră pe această temă în 2004 (pe atunci corespondam pe e-mail) şi că m-am trezit azi cu această eroare. Îmi deplâng neatenţia. Eroarea e indusă de comentariul semnat N.C. Munteanu… Sincer, nu mai înţeleg nimic nici acum, cum de a fost posibilă eroarea. Va transmit omagiile mele. M-aş bucura dacă mi-aţi ierta încurcătura, memoria mi-a jucat feste (n-are rost să dau vina numai pe comentariul semnat N.C. Munteanu).