Pe ce lume trăiesc? Cum să mă mai poziţionez, să fac faţă? Războiul, o afacere de lux. Se întrerupe legătura cu Petrişor

7 min


Duminică, 20 martie 2011. Încerc să înţeleg iar pe ce lume sunt, să mă poziţionez. Azi am condus-o, după ora 16, pe Doina Popa la microbuzul de la Piaţa Naţiunile Unite din Bucureşti, care o va duce la Focşani (acolo o va îngriji pe mama ei, paralizată; de şapte ani o îngrijeşte; se va întoarce pentru două-trei zile după două-trei săptămâni la Bucureşti, să gătească mâncare, mie şi fiului). În drum spre Piaţa Naţiunile Unite, pe Cheiul Dâmboviţei, mergând pe trotuarul cu clădiri vechi, m-am trezit că s-au prăbuşit două bucăţi mari de zid în faţa mea. La jumătate de metru de mine (Doina era în stânga mea, nu a fost afectată, eu eram lângă perete). Nici n-am avut timp să mă sperii. Dacă aveam un singur pas înainte făcut, m-aş fi trezit iar cu capul spart – şi parcă aud comentariile colegilor, pline de dragoste: Iar s-a accidentat Stoiciu? Natural, toţi având impresia că mă victimizez (că altă treabă nici nu am decât să mă victimizez; apropo, nici azi nu ştiu prin ce boală am trecut, ştiu doar că m-a pus 15 zile la pământ şi că toate funcţiile organelor interne mi-au fost dereglate; pe mine, care sunt „un tip sportiv”; e cel puţin ciudat că Ministerul Sănătăţii nu dă comunicate că în România bântuie o viroză sau o gripă de o duritate dusă la extrem, să avertizeze populaţia asupra pericolului, să dea soluţii; am slăbit din cauza acestei viroze sau gripe porcine sau naiba ştie ce răceală a fost, cu patru kile în câteva zile; la fel au păţit fiul meu şi prietena lui; mi-a scris Liviu Antonesei că şi el a fost pus la pământ de o „răceală cu complicaţii”, care a durat o lună). Cum spun, scăpat teafăr azi (bucăţile mari de zid prăbuşite la un pas în faţa mea m-ar fi umplut de sânge, cu siguranţă), am ajuns la Piaţa Naţiunile Unite, unde totul e desfundat (asfaltul nu mai există, se reface piaţa, care are legătură cu Bucureştiul Vechi) şi microbuzele care au punct de plecare de aici nu mai au unde să parcheze, mizeria locului mă îngrozeşte. La întoarcerea spre Piaţa Unirii de unul singur, n-am mai îndrăznit să vin pe acelaşi trotuar cu clădiri vechi, cu bucăţi de zid care se desprind când treci pe lângă ele, ci pe trotuarul de pe Cheiul stâng al Dâmboviţei – numai că din loc în loc e blocat de maşinile mici de ultimă oră ale nesimţiţilor (duşi la terasele din Bucureştiul Vechi), care te obligă să mergi direct pe carosabilul extrem de solicitat, aici circulându-se cu viteză, te trezeşti făcut praf ocolind aceste maşini de pe trotuar… Ajuns acasă întreg, am fost la un pas să provoc o dramă: am pus o oală cu apă pe aragaz, la foc mare, oală de doi litri, să-mi fac o rezervă de ceai de gălbenele şi muşeţel (împotriva arsurilor gastrice). Întors de la aer rece (în Bucureşti au fost 7 grade azi şi a bătut un vânticel tăios pe Cheiul Dâmboviţei; pe Dâmboviţa erau pescăruşi grăsuţi plutind pe apă) acasă, m-a luat somnul – aşa că m-am întins în pat, uitând de oala pusă la foc mare! M-am pus pe picioare după o oră şi jumătate, bolnav iar (nu înţeleg de ce nu-mi mai vin o dată în fire; am tot întârziat în pat în speranţa că mă voi simţi mai bine). Mi-am amintit de oala uitată pe aragaz pe foc, mirosind abur în apartament, oala îşi evaporase demult cei doi litri de apă, mă mir că n-am găsit-o înroşită. Am scăpat şi de data asta, bat în lemn: puteam cu apa revărsată din oală, când fierbea, să sting flacăra aragazului şi să mă trezesc azi cu o explozie în bucătărie, nu? Pe ce lume mai trăiesc? Cum să mă mai poziţionez, să fac faţă?

Ca tot românul, am stat la televizor (şi pe Internet) să văd evoluţia războiului aerian declanşat de ţări occidentale împotriva Libiei, mai exact a dictatorului Gaddafi (căzut în dizgraţie, fiindcă s-a scumpit benzina; acelaşi Gaddafi primit de toate cancelariile occidentale cu braţele deschide până la izbucnirea revoluţiilor din lumea arabă;  altfel, nu ştim de ce, se tot bat câmpii cu masacrele lui „împotriva propriului popor”, dar nimeni nu a venit cu nici o dovadă în acest sens, nici o imagine; din contră, aflăm, începând de azi, de zecile de morţi libieni civili ale bombardamentelor aviaţiei ţărilor occidentale; ştiţi varianta războiului postmodern, cu victimele „colaterale”, inevitabile). Am auzit că Liga Arabă nu e de acord cu atacul împotriva Libiei (semn rău), că şi China se adaugă Rusiei cu tot felul de regrete că s-a ajuns în această situaţie. Uluitor, am aflat că SUA nu vor să dea jos regimul lui Gaddafi, că avem de a face doar cu o blocadă aeriană („zonă de interdicţie aeriană”), care să-l oblige pe Gaddafi să nu-şi mai controleze propria ţară, tocându-i mărunt armata, armamentul şi obiectivele militare – probabil Libia va fi obligată să cumpere armament modern după ce se termină războiul chiar de la cei ce azi o atacă. Mai ales războiul e o afacere de lux azi, pentru toate părţile implicate, armamentul învechindu-se. Nu interesează pe nimeni morţii civili nevinovaţi care se înmulţesc pe seama acestui război absurd… A fost chiar amuzant azi să afli care e poziţia oficială a României faţă de bombardarea Libiei (e adevărat, pe baza unei Rezoluţii a ONU). Poeta Angela Marinescu mi-a atras atenţia la telefon că în această seară preşedintele Traian Băsescu va exprima în direct pe TVR 1 poziţia României faţă de acest război împotriva lui Gaddafi, pe care nu doreşte nimeni să-l răstoarne de la putere. În cadrul Telejurnalului de la ora 20 (pe TVR 1, va să zică), pe la ora 20.20 „s-a dat legătura cu Petrişor, la Palatul Cotroceni” – interviu în direct cu preşedintele Traian Băsescu, auzim că „nu trebuie să ne pronunţăm” (aceasta e prima reacţie oficială a României de la Rezoluţia din 17 martie a Consiliului de Securitate al ONU, legată de zona de interdicţie aeriană din Libia, „în vederea protejării civililor”): Problema este ca suntem ca un tragator care are o arma in mana si ii tremura mana pe tragaci. Romania nu are de ce sa se pronunte in momentul de fata… Consider ca un sef de stat care trage in propriul popor nu mai are legitimitate… Şi gata! Se întrerupe legătura Cotroceni-TVR 1! De necrezut, de parcă legătura era între Libia-România, adică avea o distanţă… tehnică. Peste alte 20 de minute revine Băsescu în direct la TVR, era tot cu „domnul Petrişor” (probabil în acest timp Armata României, împreună cu serviciile secrete au meşterit la cabluri, să se reia transmisia; natural, ne-am amintit în acest timp de starea mizerabilă în care se află azi armata României, cu armament depăşit; ce să caute o asemenea armată în NATO?). Băsescu ne-a asigurat că n-avem forţă militară (noi nu avem avioane decât pentru protejarea spaţiului aerian al României) şi că nu e nevoie ca România să aibă o reacţie faţă de atacurile „aliaţilor occidentali” împotriva Libiei, câtă vreme nu e implicată NATO… Bine, s-a mirat „Petrişor”, dar Bulgaria şi Cehia, de exemplu, au anunţat oficial că nu vor participa la acţiunea militară împotriva Libiei, la fel Germania şi Turcia… Spune Băsescu: Va pot enunta un lucru auzit de la militari: nicio armata nu se preda in fata unui avion, oricat de performant. Eu observ ca desi a inceput actiunea militara in Libia trupele lui Gaddafi se pare ca au cucerit Misrata si sunt in periferiile din Benghazi… Altfel, România are „capabilităţi în ceea ce priveşte sprijinul umanitar, medicamente”, dar pentru orice implicare trebuie convocat CSAT. Deocamdată Băsescu aşteaptă „planul de operaţii” (militar, al implicării NATO în războiul contra lui Gaddafi), apoi „directiva de operaţii” (politică), aflate la prima etapă – noi neavând cu ce să participăm, de fapt, n-avem avioane, „România va acţiona în interiorul NATO”… Marele comandant suprem Băsescu (cum i-a spus „domnul Petrişor”) e evident depăşit de situaţie, conduce o ţară de toată jalea, totul e făcut praf pe mâna postcomunismului democrat-liberal triumfător. Preşedintele Băsescu stă ca tot muritorul român şi se uită la televizor cum e bombardată Libia, cum occidentalii îşi împrospătează armamentul, în timp ce armata României bate din buze. Slavă cerului, bine că n-avem avioane şi armament performant în general şi că astfel suntem scutiţi de participare la aventuri de genul celei de acum, de bombardare a Libiei. Rău, că avem un Băsescu mare războinic. Sunt sigur, Băsescu suferă enorm că nu e în postura lui Sarkozy, care se vede călare pe avioanele sale de atac, gata să-l doboare de pe cal şi să-l înlăture pe Gaddafi din cortul lui din Libia. Trăim vremuri în care respectarea dreptului internaţional se face prin încălcarea celor mai elementare drepturi ale omului, nu? În Libia mor ca proştii nevinovaţi revoluţionari, ucişi ba de „colonelul Gaddafi”, ba de ţările occidentale implicate. Ce dumnezeu stă în spatele acestei noi afaceri de război monstruoase?

PS. Să mai uitaţi de „sângele vărsat degeaba”, vă invit să citiţi, în format PDF, revista literară lunară Mozaicul de la Craiova (director N. Marinescu, redactor-şef Constantin M. Popa, redactor-şef adjunct Gabriel Coşoveanu), daţi click pe moza2 – 2011 final (şi iar click pe dreptunghiul apărut).


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

4 Comments

Dă-i un răspuns lui Octavian MihaescuAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Prin clasele primare ni se spunea că natura, mediul sau spaţiul ambiental rezonează cu interioritatea creatorului (comentarii , uneori sterile, aplicate deseori la poeziile eminesciene), dar în cazul dumneavoastră, un poet şi o sensibilitate autoflagelantă, regăsesc ceva din înţelesul profund al acelor afirmaţii. Mă gandesc la stările dumneavoastra,unele de spirit, altele patologice ( viroza sau gripa care va înconjoară) pe care nu le pot separa de decorul aproape apocaliptic (dezastrul japonez, razboiul etc). Pe langă cele 13 cărti de poezie aveţi şi semnele sau stigmatele de poet, domnule Stoiciu, o interioritate tulburată, în perfecta armonie cu „măreţia” lumii noastre.

    PS: Domnule Stoiciu, tulburătoare minutele din emisiunea lui DC Enache, de pe Tvr Cultural, acel „muritor de foame” rezumă toată epoca noastă, de 20 de ani….

    PS: „pe Dâmboviţa erau pescăruşi grăsuţi plutind pe apă”, răman cu această imagine.

  2. Sunt socat, scârbit, revenit acasa de la târg (Leipzig), am avut ceva timp analiza stirile privitor la porcu ala rromân numit Severin , l-am vazut si pe Martin Scultz intr-o declaratie extrem de dura, declaratile sale extrem de dure m-au socat, asa m-am dus in adâncime pe stire, ce imi este dat auzi-vedea.

    Porcu asta de Severin, are tupeul cere sanctiuni impotriva presei, se declara fata-mare cu-o nerusinare care cred ca la convins pâna si pe Scultz sa-i dea un sut in cur.

    Nu stiu ce cauta România asta preacoprupta si netimtita in U.E, nu stiu daca acest proiect (nobil), merita facut cu astfel de neamuri rrome, sa se duca la rusi, la turci, la greci, dar nu aici in U.E.

    Români pe porcu asta al trebui sa-l spânzure in P-ta Publica, prea mult rau le-a facut iar cu asta ultima netrebnicie pusa bombona pe coliva, ei da.. dar români se caca pe ei… duca-se cu politiceni si meteahnele lor la rusi, la africani, dar nu in U.E

  3. Scuze, trebuia sa comentez subiectul nu sa -mi exprim explozia de sila fata de aceasta scârba, aceasta plaga , acest vampir ce suge din stramosi sângele românilor, ma refer la tiganu Severni, lati zic ca ar fi ovreu. dracu sa-l ia ce-o fi de natie, faptul ca a aplicat metoda rroma de pe Dâmbovita m-a scârbit, ca altfel totii parlamentari U.E fac jocul bestilor , multinationalelor a caror lobbyisti colcaie la BXL. Trebuia sa taca si dea demisia, credea ca aici merge ca la ei in tigania de pe Dâmbovita, si, ne mai miram ca unguri ne-o trage la m…. pâna ne lasa in curul gol, adica ne destrama. Astfel de javre au rolul distruge credibilitatea românilor, ai plasa int-ro zona gri pe care sa se pise totii.

    Rusine ptr România ca si-a trimis astfel de monstri sa o reprezinta. Faza asta va scârbi pe totii cetateni U.E, care sunt obisnuiti cu demisia celui prins cu mâta in sac nu cu netimtirea rromâ-neasca…..

  4. Si acu sa dau o „replica seisimica” la subiect:

    Coane LIS, nu mai umbla cu capul in nori… ca pe boulevardele rromanesti nu tine ca pe cele nemtesti, sa-ti intre ghine la dovleac ca mata traiesti in rromânia lui basinesco-boco-poco…

    In rest.. sa-l bouleasca si pe nea Gadafi, asa trebuie sa fie bre ptr 2012, pâna acolo totul trebuie dezichilibrat ca dansuiala sa fie pe noile nebuni muzicale, adica dracesti…