0
13 comments

Joi, 16 decembrie 2010. Cum a mai trecut şi acest an! Când am ajuns în 16 decembrie? M-au ajuns zilele Revoluţiei din urmă şi eu iar am fost luat prin surprindere – seara, pe 16 decembrie, acum 21 de ani începea la Timişoara revolta populară la care se scanda „Jos Ceauşescu! Libertate, dreptate! Deşteaptă-te, Române!”, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”. Totul a plecat de la casa pastorului Laszlo Tokes (la cererea guvernului comunist, episcopul său l-a revocat din post, privându-l astfel de dreptul de a locui în apartamentul la care era îndreptăţit ca pastor, enoriaşii s-au adunat în jurul casei sale, pentru a-l proteja de hărţuire şi evacuare), unde timişorenii s-au adunat cu sutele, circulaţia a fost întreruptă, scandările au scos din minţi autorităţile, protestatarii au plecat în coloană spre sediul Comitetului Judeţean PCR, păzit de Miliţie şi Securitate, aici au fost întâmpinaţi cu jeturi de apă, cu gaze lacrimogene şi bastoane de cauciuc. S-au făcut primele arestări, iar timişorenii s-au regrupat în faţa Catedralei, unde se simţeau mai protejaţi… Protestatarilor li se alătură studenţii şi sindicatele. S-au spart vitrinele magazinelor şi s-a dat foc cărţilor lui Ceauşescu, s-au distrus lozincile “Epocii de aur” de pe stradă. Până după miezul nopţii, au loc adevărate lupte de stradă…. A doua zi, pe 17 decembrie, s-a tras în plin: Protestatarii au intrat în Comitetul Judeţean PCR şi au aruncat pe fereastră documentele partidului, broşurile de propagandă, scrierile lui Ceauşescu şi alte simboluri ale puterii comuniste. Au încercat din nou să incendieze clădirea, dar de această dată au fost opriţi de unităţi militare. Semnificaţia prezenţei armatei pe străzi poate fi una singură: ordinele au venit de la cel mai înalt nivel, probabil chiar de la Ceauşescu. Armata a eşuat în încercarea sa de a restabili ordinea, reuşind să transforme Timişoara într-un infern: focuri de armă, victime, lupte de stradă, maşini în flăcări, TAB-uri care transportau forţe de securitate înarmate şi tancuri. După ora 20:00, se trăgeau focuri de armă din Piaţa Libertăţii până la Operă, inclusiv în zona podului Decebal, Calea Lipovei şi Calea Girocului. Tancuri, camioane şi TAB-uri blocau accesul în oraş, în timp ce elicopterele patrulau zona. După miezul nopţii protestele s-au domolit. Ion Coman, Ilie Matei şi Ştefan Guşă au inspectat oraşul… Au trecut 21 de ani? Ce ştim în plus azi? Culmea, partidul securistului Dan Voiculescu (dovedit de CNSAS că a fost colaborator al Securităţii), atrage public atenţia pe 11 noiembrie 2010: Partidul Conservator cere demisia lui Laszlo Tokes din Parlamentul European, excluderea sa din UDMR, precum si retragerea urgenta, de catre presedintele Traian Basescu, a decoratiei Steaua Romaniei in Grad de Cavaler oferita acestuia, a afirmat vicepresedintele formatiunii Bogdan Diaconu, potrivit Agerpres. In sprijinul celor afirmate, liderul conservator a prezentat o declaratie, un angajament si o nota informativa ale lui Ladislau Tokes, mentionand ca acesta este numele sub care era cunoscut la securitate, documente care ar atesta ca europarlamentarul UDMR ar fi colaborat cu acele structuri. Ce se mai afirmă azi? Că serviciile secrete sovietice (şi ale Ungariei comuniste) au provocat Miliţia, Securitatea şi Armata de la Timişoara, au atentat la simbolurile naţionale, punând la cale inclusiv revolta populară din 16 noiembrie de la casa pastorului reformat şi apoi devastările din centrul Timişoarei, continuate în formă agravantă a doua zi, când manifestanţii au ocupat Comitetul Judeţean PCR (şi a intervenit Armata). Ceauşescu avea dreptate când vorbea de „agenturili străine” care acţionează împotriva regimului lui dictatorial, era informat în acest sens. Să ne amintim că „revoluţia” trebuia să înceapă, de fapt, la Iaşi, pe 14 decembrie, unde a fost programat „în conspirativitate” de către … Frontul Popular un protest anticeauşist în Piaţa Unirii şi cei ce au fost prinşi au fost arestaţi, înainte de a începe manifestaţia, „securiştii lui Ceauşescu fiind pe fază”… Ce semnificaţie au Iaşul şi Timişoara, să fi început aici Revoluţia? Una singură: în aceste două oraşe, cel ce avea să devină salvatorul României, Ion Iliescu (ales cu aproape 90 la sută în 20 mai 1990, „la primele alegeri libere”) a fost înalt demnitar ceauşist, membru al CC al PCR, prim-secretar PCR la Iaşi până în 1980 şi vicepreşedinte al Comitetului Judeţean PCR la Timişoara. Eşuarea de la Iaşi a mutat provocatorii („agenturili străine” şi securiştii KGB din România) la Timişoara… Practic, toţi aceşti provocatori au declanşat Revoluţia la Timişoara, „masele populare” ieşite în stradă au fost manipulate uşor, profitând de nemulţumirile generale acumulate sub regimul Ceauşescu. E greu să credem că a fost o lovitură de stat, de fapt – dar asta a fost (pusă la cale de structurile ticăloşite). A fost schimbat Ceauşescu cu Iliescu, călcând pe cadavrele a 1.300 (1.600, mai nou; 8.600, cu tot cu victimele rănite) de naivi. Mai rău decât atât, nu a fost numai lovitură de stat, ci a fost şi restauraţie (vedem asta după 21 de ani, foştii securişti KGB-FSB şi familiile lor mafiote sunt azi miliardarii României şi politicienii care ne reprezintă inclusiv la Uniunea Europeană, ei ne controlează). Voi avea ocazia să mai revin asupra acestei teme. Ce trebuie să subliniez e că Moscova a evaluat greşit evoluţia postceauşistă din decembrie 1989, că românii au impus omului Moscovei, lui Ion Iliescu, să renunţe la perestroika şi la glasnosti-ul comunist cu faţă umană (ale lui Mihail Gorbaciov), luând-o înaintea prăbuşirii comunismului din lagărul sovietic.

***

Azi, joi, 16 decembrie 2010 am participat la lecturile organizate în Ziua Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (ultima din cadrul „Zilelor Scriitorilor Români”) – asupra căreia am atras ieri atenţia aici. Fiindcă m-am luat până aici cu vorba, cu declanşarea Revoluţiei (mişcare populară, iniţial, apoi lovitură de stat şi, în final, restauraţie) de la Timişoara, lungindu-mă, amân pe mâine relatarea mea de la aceste lecturi publice de azi (tot pe mâine las şi ce am amânat şi ieri, cu votul dat pentru bugetul USR şi cu alegerea juriilor Premiilor USR – de altfel, lista acestor jurii am văzut-o publicată pe acest site-blog la Comentarii de către Camilian Propinaţiu acum două zile, neobişnuit de informat, o redau ca atare: Alegandu-se Vasile Spiridon, Ovidiu Pecican, Dan Cristea, Antonio Patras si Horia Garbea (juriu pentru nominalizari), respectiv Gellu Dorian, Mircea Barsila, Paul Cernat, Alexandru Dobrescu si Ion Pop (juriu pentru desemnarea premiilor), Uniunea Scriitorilor incepe o noua istorie, pe care o vor intelege doar profesionistii. Înţelegeţi ce doriţi din comentariul lui Camilian Propinaţiu.

Închei cu o îndreptare, pe care o fac după ce am avut o discuţie cu Un Cristian (Cristian Cosma; foto), care se ocupă de „proiecte” la USR. A fost deranjat de consemnarea mea de ieri, că din păcate eu n-am văzut mediatizate „Zilele Scriitorilor Români”. Un Cristian mi-a atras atenţia că deschiderea acestor Zile, pe 13 decembrie, a avut loc la Clubul A (care are cotă de mediatizare ridicată în lumea tinerilor). Am aflat cu această ocazie că USR îşi externalizează manifestările la Club A din strada Blănari, printr-o colaborare (întâlniri cu scriitori, lansări şi recitaluri). Apoi, că pentru anul viitor s-au încheiat mai multe “parteneriate” cu licee din Bucureşti care-şi vor trimite o dată pe săptămână, sâmbăta, selectiv, elevi şi profesori la Sala Oglinzilor la Casa Monteoru la „Ora de română”, la prezentări ale scriitorilor români cunoscuţi în viaţă (cu scriitorii de faţă), care nu sunt prezenţi în manualele alternative… Că TVR Cultural a făcut filmări în următoarele zile la „Zilele Scriitorilor Români” (interviuri cu Nora Iuga, Gabriela Adameşteanu, Ion Cucu). Totodată, Un Cristian mi-a atras atenţia asupra fotografiilor (Ion Cucu) şi filmelor video „postate” pe site-ul USR, de care se ocupă (pe care eu le-am ignorat, mărturisesc), vă invit să le deschideţi, dând click pe butonul „Mediateca”, de curiozitate, la http://www.uniuneascriitorilor.ro/fototeca-arhiva-foto-ion-cucu.php şi http://www.uniuneascriitorilor.ro/videoteca-ora-de-lectura.php. Las pe mâine alte observaţii „utile”.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
13 comments

13 Comments

Lasă un răspuns la lunetistul Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Câtă vreme să fie, de când LIS a cutezat să-şi lase descuiată casa gânduirilor sale, oricărui însetat de cetire…
    Şi de când răspunde LIS, neostoit, nesupărat (prea tare), nederanjat (tij) mai la toate comentariile adiţionale…

    Din vreme-n vreme-l simţi supărat, nu polemic, nici confesiv.
    Poate, că simte nevoia să tragă ivărul uşii, să se retragă-n hodină…
    De apăsaţi clanţa şi simţiţi că nu se deschide, nu bateţi: lăsaţi-i un binemeritat răgaz.

    Vin Sărbătorile, LIS, dă-le-n cât colo de politicale… Hai, mai bine, să ne veselim, meşterind la surprizele de Crăciun, brodând la o amintire din vremea în care nu aveam foc în vatră permanent şi nici brad împodobit…
    Dar, ne-am făcut băieţi marii… Pe unde-o mai fi (ce-a mai scris) Nicuţă Tănase?… De-a creanga cu Creangă şi toată ceata poznaşilor ălora care ne-au înseninat copilăria, pesemne…

    1. Mi-ar plăcea să fiu în pielea dumneavoastră, dragă domnule Nicolae Ciobanu, să mă bucur că vin sărăbătorile mari de iarnă, să fiu senin, recunoscător lui Dumnezeu că mai sunt pe aici. Pe mine nu mă lasă azi “nu ştiu ce” dinlăuntru să mă bucur, nici măcăr când ninge nu mă mai simt bine (cum mă simţeam în tinereţe), şi nu e de vină prima bătrâneţe, ci cred că am o problemă nerezolvată cu sufletul. Oi mai vedea…

  2. PSssst!…
    Am intrat pe lin.kur.ile USR. Tot cucul cel bătrân e cel mai bun!
    Cucii iştia tineri (filmaţii), de le-ai putea da drumul în canon la toţi şi la toate, ai realiza perfecta stare a imperfecţiunii veleitare: solilocviile celor plecaţi/veniţi cu sorcova, fără de nimic pe sorcovă… Nici de-un sorcovăţ talent pe băţ.
    Nu-ţi arată, decât că au învăţat să scrie (nu şi poezie), să fumeze, să nu se respecte… Dar, mai trebuie să şi înveţe-a ceti, să declame, să creadă măcar o jumate din ce aiurează, spre a ne convinge şi pe noi: mda, bre, ieste…

  3. Domnule Stoiciu, buna relatia si buna ipoteza pe care le-ati facut intre Iasi si Timisoara… Eu nu ma gindisem, dar axa Iliescu a functionat aici prin prezenta sa in cele doua judete, unde a avut clientela formata din perioada activismului. Toate firele sint in mina lui Iliescu si azi, din pacate. Dar ma intreb, in acest caz, ce rol a avut grupul de la Iasi, cu Casian Spiridon si ceilalti de la CUG si ce relatie ascunsa cu Iliescu? Au fost ei virful de lancie? Orice papusar este si el papusa pentru altcineva… Cine a fost papusar pentru Ilici Iliescu? Unde sint adevaratele arhive ale Revolutiei? Cind vine perioada comemorarii victimelor si a aniversarii revolutiei am un sentiment de sila, as fi vrut sa fiu departe de Romania.
    In 14 dece 1989 eu eram in Iasi, locuiam aproape de centru si nu am auzit nimic despre vreo miscare de protest. Nu-mi dau seama care a fost amploarea acelui eveniment despre care se vorbeste azi. Am un amic care este revolutionar la Pascani, dupa ce in 22 decembrie s-a dus de pe o terasa unde bea vin fiert pina in sediul primariei si a fost prins intr-o poza, la inghesuiala. Dupa aia s/a dus acasa si s/a uitat la televizor ca tot ramanul. Cu poza aia, care a aparut si intr-un ziar, Flacara Iasului, daca nu ma insel, a ajuns revolutionar, cu sediu de firma dat de primarie pe gratis, cu un hectar de pamant in marginea orasului, cu niste sume de bani luate cu sacosa de la banca, ca rasplata …
    Dvs santeti revolutionar? Ce parere aveti despre revolutionarii de carton din Romania? Pina cand vom mai tolera asa ceva?

  4. În câteva cazuri, nu pot fi con-secvent: să nu beau (de obicei, cu măsură), să nu fumez (pe 15 am recidivat o dată!) şi să nu admir (absolut!) tot ce se adresează plăcut simţi-minţii din dotare. Ultimul caz a mai adaos o pricină: aist Jurnal. Plus adiacentele: cei pe care i-am abordat şi care au binevoit a-mi răspunde.
    Nu m-aş despărţi de LIS JURNAL nici rugat…, doar somat. Şi nici nu caut prozeliţi. Însă, apar cestiuni ce le-aş dori destăinuite pe pragul, dincolo de pragul sălaşului meu. N-am zis multe acolo. Nici mulţi poposit-au, adăstat-au. Graţie Gazdei LIS, se poate accede (n-am aflat cale mai directă) acolo, numai apăsând pe numele meu de culoarea garoafei. Cea a iubirii să fie, de vreme ce – om fiind – nu mi-a fost cu ruşine mai tot ce e natural omenesc. Mai tot, dar nu crima, perfidia, impostura, incestul şi denigrarea în dorul lelii.
    Puteam folosi “descinde”, dar pentru de-săvârşirea unui atare act, ar fi de trebuinţă un murg obosit de îndelung drum, care să tragă-n amurg cătră-acolo, precum cărătorul popei din Rudeni, ajuns legendă prin genialul omuleţ al literelor ieşene. Veţi fi, deci, acolo, singuri… cu mine!
    Vă aştept!…

    PS: E 17 şi n-am auzit că s-a decretat doliu naţional pentru măcar o săptămînă… În schimb, târgurile arată ca paparudele ce-l invocă pe frumosul (kalo) Iani (vest, în traducere după cum au ajuns aiştia să se maimuţărească).
    Plecaţi, bre!…, lampioanele, ornamentele 3D în bernă!

    1. Sunt sincer impresionat, domnule Nicolae Ciobanu, de judecăţile morale făcute publice aici pe seama paginilor mele de jurnal online şi a subiectelor expuse. Rămân pe mai departe în admiraţie. Şi regret sincer că n-am efectiv timp sa vă ţin urma. Tot ce scrieţi, dacă pun cap la cap comentariile dumneavoastră, e şi literatură de buna calitate, nu numai comentariu de cititor. Va rog sa nu vă supăraţi pe mine (cum îi rog pe toţi cei ce scriu aici, la Comentarii) că nu vă pot răspunde, mi s-a aglomerat mintea cu obligaţiile personale şi nu mai fac faţă. Una din aceste obligaţii, de a ţine la zi Jurnalul de Vrancea Online îmi mănâncă şi ultimul timp liber pe care-l mai am la dispoziţie. Mă bucură reîntâlnirea cotidiană cu dumneavoastră aici – mulţumesc.

  5. Dintr-o discutie cu niste pretenari, stiam ca dl Dan Cristea era, cu ceva vreme in urma, in prag de puscarie pentru ca delapidase de la Cartea Romaneasca mai multe milioane-miliarde de lei, din tot felul de potlogarii penale. In discutiile publice de la Consiliul Uniunii s-a vorbit de aceasta chestiune, omul a fost dat afara cu propunerea de a-si pune cenusa in cap si sa dea banii inapoi. Pretenarii mei, care sant scriitori, imi zic acum ca dl Dan Cristea nici banii inapoi nu a dat, nici penalizat nu a fost in vreun fel, decat daca penalizare se cheama sa fie pus sef la revista Luceafarul… Mai vad acum ca e si in juriul Uniunii, acolo unde ar trebui sa primeze si moralitatea, pe linga calitatea de scriitor. Cum as putea face ca acest mesaj sa ajunga si la dl Manolescu, care a scapat din vedere acest aspect, al moralitatii scriitorilor pe care ii conduce…

    1. Perfect pertinente observaţiile dumneavoastră, domnule Mircea Ifrim. Cunoaşteţi bine moravurile scriitoriceşti. Rămâne şi pentru mine o enigmă de ce Dan Cristea e ţinut în continuare în braţe de preşedintele USR, Nicolae Manolescu şi de Consiliul USR, în majoritate, de ce n-a fost descărcat nici azi de gestiunea catastrofală de la Cartea Românească, de exemplu – au trecut deja anii şi s-a uitat. Altfel, mulţumesc pentru vorbele bune. Va salut de aici.

  6. M-am bagat in vorba si am uitat un lucru:
    Felicitari pentru blog, il prefer multor publicatii cu evenimente la zi.

  7. De Grupul Iasi stiam si noi, ma refer la gr Mansarda, mentionat si de A.M.Stoenescu, ma citeaza acolo, ulterior aveam sa aflu si din ceva arhive din Germnaia si Franta, pe care cercetatori români inca nu le-au analizat, ori nu au aces, nu stiu, insa eu stiu precis câteva aspecte; Grupul Iasi a fost organizat identic cu al nostru (Mansarda), din Bucuresti, care ar fi trebuit da scânteia la 1 Dec la Statuia lui Mihai Viteazu, urma ca cineva sa se deplaseze la Iasi si cordoneze actiunea pentru a proni concomitent. Dupa care acel cineva, acelasi ce trebuia tipari manifestele si Proclamatia, citita de Maziliu, aspect care azi este bagat sub pres (fiul lui Maziliu avea legatura cu noi). Ion Radoi reuseise forma nucelul necesar declansari, de fapt nu el trebuia si o garnitura religioasa, care subit a tacut, desi delcansase in timpul congresului o provocare ce inevitabil ducea si la represiune fata de acei lideri, cunosc in amanunt ptr ca am fost martor, fost implicat in calitate de \”carne de tun\”, este via USA desigur la intelegere cu URSS, Asadar; la Bucuresti ar fi trebuit si chair putea izbucni scânteia, noi am fost amânati, tinuti sub control a nu iesi inainte a se da tonul de cel care cordona, noii vroiam iesi cu orce risc stiam ca este necesara doar scânteia ca restul vine de la sine. Insusi un înalt demnitar american recunoaste filiera de care vorbesc, in lucrarea lui Cine a avut interes ca sa tina grupurile românesti in frâu a nu da scânteia? A trebuit da Tokes, respectiv frisca li s-a pasat la maghiari, asta a fost toata tarasenia, ptr ca este fff adevarat, totul a fost cordonat, eu azi nu mai am nici o indoiala ca am fost pion, carne de tun ala cestora, si inca ceva; Grupul Iasi este arestat, am înteles ca si deslelat, al nostru ce trimisesem si la REL acea scrisoare, eu intram in Ambasada USA foarte des, minim odata pe luna in acea perioada, unde trebuia sa introduc proclamatia si pun sub protectia membri grupului, se vorbea la Chisinau, relatile erau deschise si pe extern, fatis, nimeni nu ne-a arestat, am fost intimidati, ne-am schimbat casa conspirativa si atât, insa daca vroia sa ne aresteze ne aresta si pe noi precum au arestat grupul Iasi. Pe de alta parte, cu toate ca de noii se stie , se pare ca reprezentam pericol nu ptr români ci pentru ca daca sa-r analiza aspectele acestea, scoate documentatia pe piata , frisca maghiara a rivulutiei s-ar împuti rau de tot, din acest motiv grupul Iasi si al nostru sunt trecute sub tacere. Exact cum a pornit la Timisoara treebuia porni la Bucuresti, si exact in preajma lui 1 dec, tot pe considerent religios urma fi declansat, arestarea unor lideri marcanti, iritarea enoriasilor, iar Radoi urma veni cu studentimea, precum agenti intrati in Ro care cordonau toate actiunile, nu am fost doar martor ci si implicat in actiunile acestea, dar din convingere ca trebuie miscat ceva. NU am certificat, nu am primit decât suturi in fund, atât. NU am pretentia a fi fost rivulutionar, ma scârbeste peste masura circul, pretentile de dupa razble, obraznicia

  8. Am trecut prin Vrancea, “on line” desigur, graţie Vouă, LIS!… Nu cred că am lăsat vizibile urme, dar v-am cetit. Parcă-i mai epurat de bârfe und manelo-politicale, decât megieşele-i de surate.
    Celor – din cei care au auzit de, i-au cunoscut pe, i-au avut ca profesori pe Ioan Grigoriu (părintele lui Paul G., marele absentat de la Radio, dar încă stenic-vivace!…, ca şi al altora doi: o istoriciană şi un cardiolog remarcabili), ca şi de prietinul său la toartă, Dumitru Alistar – le ofer ce am gânduit, tot în comentarii, azi, la “Observator”ul de Bacău, accesând articolaşul “Centenar Ioan Grigoriu”. N-a fost loc de mai mult, adică de un articol pe cinste, din cauza spaţiilor copios alocate neculturalelor, nespiritualelor ştiri (?).
    Curiosului, cu anticipată mulţămire, din partea amfitrionului: Profesorul universitar Ioan Dănilă. Şi-a mea, desigur.

  9. “Ce se mai afirmă azi? Ca serviciile secrete sovietice (şi ale Ungariei comuniste) au provocat Miliţia, Securitatea şi Armata de la Timişoara…”
    Merita o reproducere articolul “Imposibila lustratie”; dl Nicolae Manolescu sustine ca revolutia ar fi facut-o “sefii de promotie”!!!
    (Sa le ridicam o Statuie a Recunostintei in dreptul fostei Directii V!)

    http://old.romlit.ro/
    COLECTIA “România literară”
    2003 1/8.01

    Pt Revolutia de la Timisoara:
    + Banaterra cărţi online. Procesul de la Timisoara (5 volume):
    http://www.banaterra.eu/romana/taxonomy_vtn/term/64
    + Blog Marius Mioc, adevarat Institut Virtual al Revolutiei:
    http://mariusmioc.wordpress.com/