Marți, 29 aprilie 2025. Semne rele anul 2025 are – după sperietura pământeană cu tarifele noului președinte al SUA, Donald Trump (cu așteptări de recesiune economică peste tot, inclusiv în SUA, și cu incertitudine financiară), a murit și Papa Francisc (un iezuit progresist), semn astral-spiritual (profeția lui Nostradamus, de acum 470 de ani pentru 2025: „Prin moartea unui papă foarte bătrân, va fi ales un roman de vârstă bună. Despre el se spune că slăbește scaunul, dar va sta mult și va fi activ în activități sângeroase”; biserica catolică / creștinătatea va traversa o criză majoră, se mai spune în profeție). Recesiune economică, așadar și „acțiuni sângeroase” provocate de la nivelul cel mai înalt.
Nu ajungeau războiul rușilor din Ucraina (care a împlinit din februarie trei ani) și războiul Israelului împotriva palestinienilor. Apropo, profetul Nostradamus „ar fi prevestit un război devastator în Europa care va izbucni în 2025. Interpreții au spus pe rețelele de socializare că ar putea fi un război între Rusia și NATO, cu mai multe puteri europene implicate” – Doamne ferește. După cum stau lucrurile acum, cu țările Uniunii Europene plus Marea Britanie puse pe picior de război împotriva rușilor, în timp ce SUA se chinuiesc să facă pace, nu m-ar mira să înceapă oficial Al Treilea Război Mondial (care poate fi și ultimul, dacă se apelează la bombele nucleare; Rusia a anunțat că un atac al NATO împotriva teritoriului Rusiei va duce la un război nuclear).
Pe de altă parte, tot Nostradamus „a prezis progrese semnificative în domeniul tehnologiei în 2025, inclusiv în inteligența artificială” (inteligență artificială care scrie și literatură de succes, știți, dar care ar putea să fie pusă și în slujba celui de-Al Treilea Război Mondial și să extermine omenirea, care s-a înmulțit peste posibilitățile de supraviețuire pe Pământ pe termen lung; nu e așa, războaiele reglează natura de la sine; ar trebui să dispară miliarde de oameni pentru un echilibru pentru o nouă… resetare). Cu siguranță, progresul tehnologiei (cu tot cu inteligența artificială) și-a dat în petic de ieri, cu pana de curent electric (blackout) generalizată din Spania, Portugalia, Andorra și parțial Franța, care ne-a îngrozit – luând seama că fără curent electric omenirea se întoarce în Evul Mediu și anunță o criză sanitară fără precedent.
Când scriu aceste rânduri încă nu se știe ce a dat peste cap rețelele electrice – un universitar ieșean crede că de vină e „vârful uriaș de producție solară” (nu al exploziilor solare, ci al unui surplus de energie al instalațiilor regenerabile fotovoltaice, al panourilor solare, care au inundat cu energie solară rețelele electrice clasice și au blocat sistemele lor de protecție). Interesant, UE a anunțat că de Paști ar putea să aibă loc un blockout, fiindcă nu s-ar consuma destul curent electric! Ba chiar UE ne cerea luna trecută să ne pregătim o trusă de supraviețuire pentru 72 de ore, pentru orice eventualitate. Ciudate coincidențe. O altă cauză ar putea fi declanșarea „pandemiei cibernetice”, infectarea cu viruși cibernetici a computerelor care coordonează sistemul energetic.
Altfel, la români e veselie mare, duminica asta are loc primul tur al alegerilor anulate prezidențiale de anul trecut: inamicul public al sistemului „democratic” (cel votat în majoritate de electorat în primul tur din 24 noiembrie 2024), Călin Georgescu e ținut departe de urne, sub control judiciar. Ambasada SUA din România a anunțat acum două zile că „Un mandat democratic nu poate fi obținut prin cenzurarea adversarilor sau prin ignorarea voinței electoratului” (se interpretează deja că e o aluzie la eliminarea din cursă a lui Călin Georgescu și că SUA ar putea să nu recunoască rezultatul alegerilor prezidențiale de la noi; personal, am îndoieli că SUA s-ar preta la o asemenea enormitate politică, ar da peste cap în primul rând credibilitatea sistemului democratic al Uniunii Europene, care a susținut anularea prezidențialelor la noi). Cum am mai spus, nu merg la vot, la vârsta mea sunt un exclus din rândul electoratului care contează (de care depinde viitorul țării).
***
Altfel, luna asta am fost Cap Limpede (online) la numărul 5 al revistei Viața Românească. Am răspuns la invitații de a colabora cu versuri inedite la reviste literare. Începând cu acest an nu mai public în revista Scriptor (predată de Lucian Vasiliu unei tinere neprietene mie). Mare bucurie, criticul numărul 1 din literatura română (cronicar literar la săptămânalul-fanion România literară), Răzvan Voncu a scris cum numai el știe să scrie despre noua mea carte de versuri, „Mersul lucrurilor”. Validarea lui îmi e îndeajuns, sunt împăcat că „Mersul lucrurilor” n-a trecut neobservat de domnia sa. Cronica poate fi citită la https://romanialiterara.com/2025/04/valorile-sigure/ Ce va mai fi (în privința receptării cărții), Dumnezeu cu mila – într-o epocă în care critica literară e în plin reflux, din păcate (noile generații literare nu mai sunt interesate de validare critică; nici să fie citite).
***
Pomeneam de inteligența artificială (AI) care scrie literatură. Am răspuns la ancheta realizată de Cristian Pătrășconiu (a apărut în numărul 17-18 al României literare, îl reiau aici pentru cei ce nu cumpără România literară; revista poate fi citită și pe internet, la https://romanialiterara.com/):
Cum vedeți viitorul literaturii în această epocă a comunicării digitale și a dezvoltării AI (Inteligenței Artificiale)? În particular și pe termen scurt: cum vedeți viitorul propriei literaturi?
Scriitori artificiali
Ca un făcut, înainte să vin la masa scris, să răspund la ancheta dumneavoastră despre AI, am văzut pe fluxul Facebook o trimitere publicitară la edukiwi.ro, care te învață cum să profiți de AI, cu asigurarea că: Spui adio blocajului de scriitor, AI-ul îți generează copywriting convingător în câteva minute. Fără să stai să te gândești la fiecare cuvânt – AI-ul îți dă idei, structură și chiar îți îmbunătățește mesajul. AI-ul îți creează texte captivante. Folosind AI, orice articol, postare sau notiță se poate transforma în conținut care atrage oameni. Nu trebuie să pierzi ore în șir editând texte, AI-ul îți curăță conținutul. AI îți face și un raport critic de valoare – fără bătăi de cap… Închei citatul.
Mă tem că aici e viitorul: AI va „genera” și literatură. De fapt, viitorul a și trecut, în Occident sunt pe piață romane și cărți de poezie „create” de AI – mă întreb dacă autorii lor pot fi numiți scriitori sau… programatori AI (cu „bază de date” digitală). În România literară din 4 aprilie, Laura Poantă atrage atenția că majoritatea studiilor făcute (printre studenți la Litere, cercuri de lectură sau de scriere creativă) trag concluzia că AI este deja capabil să producă poezie de calitate – și să păcălească cititorul… Poeziile generate de AI au avut, în toate grupurile de cititori, scoruri mai mari în ceea ce privește creativitatea, atmosfera și calitatea emoțională… AI ne poate crea oricâte versuri, în orice stil, ritm sau cadență… Trebuie să înțelegem că AI are o bază de date cu care lucrează, nu înșiră la întâmplare cuvinte; bază de date alcătuită din mii de versuri ale unor poeți reali. Închei citatul.
Avem de a face, deci, cu produsul scriitorilor artificiali. Așa stând lucrurile, e clar că noi (cei ce am prins vremurile când nu era internet, nici „comunicare digitală” sau AI), cei ajunși la o vârstă, suntem ultima generație de „creatori sută la sută naturali”, cărțile noastre stând mărturie, în bine sau în rău (scriitori care au scris „de la sine”, spontan sau elaborat, crezând sau nu în „inspirație nativă, să nu spun divină”). Pot să cred că va apărea în viitor la noi o uniune a scriitorilor artificiali… E de râs? Apelând la „baza de date” (poezii semnate de poeți adevărați, să mă refer numai la poeți), întreb dacă nu cumva poezia AI nu e decât un furt intelectual, o plagiere generală – deși, am impresia că e acceptată de postmodernism/ postumanism, de hipertext, cel care interferează citate din alți autori.
Personal, nu-mi bat capul – eu scriu intuitiv irațional (inexplicabil), spontan. Iar AI nu poate să apeleze decât la rațional, la logică (generând text din „baza de date”). Eu n-o să pun niciodată AI să scrie, Doamne ferește, aș simți nu numai gustul fals pe limbă, ci și faptul că-mi fur singur căciula.
Liviu Ioan Stoiciu
Mulțumesc poetului Mihail Vakulovski pentru fotografia din titlu, cu noua mea carte de versuri (postată pe contul lui Facebook)
0 Comments