Sunt supărat, am parte de lucruri ciudate. Încărcat energetic, stric aparatura? Provocarea zădărniciei

7 min


Joi, 17 iunie 2010. Sunt atât de supărat acum, când scriu, că numai la pagina de jurnal online de azi nu mă pot concentra. Mi se întâmplă lucruri ciudate, care mi se întâmplă numai mie, cei din jurul meu nu înţeleg. Vi se vor părea minore cele ce mi se întâmplă, dar pentru mine ele contează, nu sunt deloc indiferent. Am senzaţia că am puteri energetice care blochează mediul electronic. Nu o dată mi s-a atras atenţia că eu, la nervi, dereglez computerul… Bat în lemn, consider că e o glumă o asemenea acuzaţie, că am puterea să stric aparatură atunci când sunt încărcat energetic (eventual provoc scurt-circuite de moment pe reţea). Azi un bancomat mi-a furat efectiv 900 de lei (pe care nu văd cum aş putea să-i mai recuperez): după ce am tastat toate datele şi cererea de retragere a 900 de lei, bancomatul s-a blocat, a afişat ceva în limba engleză cu nu ştiu ce întrerupere şi mi-a dat înapoi cardul. Bancomatul e la o unitate BCR, cu tastatura afară, am mers la portar şi i-am atras atenţia că bancomatul de afară nu merge, s-a uitat şi mi-a spus că adeseori au loc asemenea întreruperi, nu e nimic anormal, e traficul electronic prea mare. Era ora 16,15. Natural, m-am gândit că s-o fi golit de bani şi de aceea mi-a dat înapoi cardul. Fiindcă aveam nevoie de bani, am mers la aceeaşi filială a BCR, la bancomatul dinăuntru şi am scos 900 de lei fără probleme, fără să mă uit la chitanţă. Înainte de a pleca, am mai mers o dată la bancomatul de afară, care nu mi-a dat banii, pe ecran era afişat în continuare acel anunţ că e scos din funcţiune… Am plecat la metrou, am ieşit la Romană şi am mers la librăria MNLR (singurul loc unde găseşti la vânzare reviste literare din Bucureşti; în fiecare zi de joi vin aici şi frunzăresc săptămânalele, în primul rând), apoi am venit la redacţia Viaţa Românească. Inimaginabil, seara, la ora 19.45 m-am uitat întâmplător pe chitanţă şi am descoperit că îmi erau scăzuţi şi cei 900 de lei ceruţi la bancomatul blocat! Nu e greu să descopăr, având bani puţini, adunaţi „economic” să pot să plătesc „hangaralele” verii (nu vă dau amănunte, că vă luaţi cu mâinile de cap, cifra cheltuielilor e enormă pentru unul ca mine; am inclusiv o pomană de şapte ani, a mamei de-a doua, în luna iulie; ce înseamnă o asemenea pomană de şapte ani în Moldova, la Adjud, nu ştiţi, de la a cumpăra mobilă şi aşternuturi şi covoare, care se dau de pomană, la a îmbrăca din cap în picioare mai mulţi săraci, tot ca pomană; în plus, în iulie am de plătit două asigurări mari anuale, apoi revizia anuala şi revizia la doi ani, tehnică, apoi rovigneta). Mi-a stat inima, cum e posibil? Mi-au dispărut 900 de lei, din senin. Am dat telefon la ora 20 la BCR bancomate-informaţii, am fost sfătuit să merg mâine să fac o contestaţie, dar… Nu e greu să înţeleg, tot acest „dar” înseamnă că nu voi avea cum să demonstrez că n-am primit banii de la bancomatul care a înregistrat cererea mea de retragere a 900 de lei, dar s-a blocat atunci când trebuia să mi-i dea, efectiv! Cine a luat, după deblocarea bancomatului, cei 900 de lei ai mei? Mi se face rău… Vi s-o fi părând un fleac, dar pentru unul ca mine 900 de lei înseamnă o avere lunară. Sunt supărat până la Dumnezeu. Încotro o voi lua? Sunt serios îngrijorat.

Vă spuneam că numai mie mi se întâmplă asemenea anomalii. Ieri m-am învârtit patru ore în jurul computerului, acasă, aveam treabă (de citit ştiri la zi şi de actualizat Jurnalul de Vrancea Online; în plus, Doina Popa voia şi ea, înainte să plece la Focşani, să intre pe Internet) – şi nu aveam Internet. Fiul (titular la firma care ne pune Internetul la dispoziţie contracost) dormea, lucrând la el în cameră peste noapte, nu puteam să-l trezesc. Ca un făcut, modemul de Internet (plătit separat, pe care l-am folosit la plecarea din Bucureşti o săptămână, la Piteşti şi Galaţi, unde am fost cazat la hotel) era luat de prietena fiului cu ea la serviciu. La ora 16 s-a trezit fiul, Laurenţiu, s-a mirat să audă că n-am Internet, s-a uitat pe computerul lui şi nu înţelegea, a venit la computerul meu şi mi-a spus că am Internet – dar că a fost într-adevăr un blocaj, nu ştie ce s-a întâmplat… Dumnezeule mare, ce mi se mai tot întâmplă? Am ajuns să dereglez, să blochez un bancomat şi Internetul la computerul de acasă? În această seară am luat seama că vinerea trecută am auzit-o pe Urania (Simona Vărzaru, astrolog) la Zodiacul ei săptămânal că din 7 iunie Vărsătorii (şi Peştii; eu sunt născut pe graniţa dintre Vărăsători şi Peşti, pe 19 februarie, vă reamintesc) nu se vor mai certa cu nimeni cu adevărat, dar vor avea parte de anomalii de neînţeles, de lucruri ciudate, de situaţii neprevăzute, vor fi inclusiv (o citez) eroi şi victime în accidente rutiere (Doamne fereşte!), că li se strică aparatura şi au parte de furtuni mentale. Vorbesc serios, chiar aşa a afirmat! Şi iată, constat, chiar aşa mi s-a întâmplat deja – şi, atenţie, e abia începutul! Această perioadă de anomalii ţine până pe 14 august! Sunt îngrozit, efectiv. Aşa că m-am uitat şi pe Zodiacul Laurei Grigore-Bâru (pe trei luni), şi ce citesc la Vărsători, la luna iunie: Vărsătorii sunt supuşi unor evenimente imprevizibile, greu controlabile! La Peşti, la fel: se vor confrunta cu situaţii ciudate… M-am aranjat. Acum fac legătura şi cu o întâmplare a Ramonei CT (cititoarea specială a acestui blog), Vărsătoare, care-mi scria în scurtele mesaje pe care le schimbăm pe Facebook, zilele trecute, că nu înţelegea de ce a lovit poarta cu maşina ei, cum n-a mai păţit: e clar că harta astrală sucită a Văsătorilor e de vină, care trag ponoase neprevăzute, anomalii ciudate. Apropo de dialogul avut, o să-l redau în parte, să mai intru în normalitate cu pagina de jurnal online:

Ramona CT: – sa nu-ti vina idei.

LIS: – Ce idei să-mi vină?

– poetice, daca se poate. tie iti place sa conduci? azi am izbit un pic masina de poarta:))

– Ai maşină? Da’ emancipata mai esti. Sper ca n-ai lasat urme cu izbitura, sa-ti para rău. Nici nu-mi place, nici nu-mi displace sa conduc, rar ies cu ea la preumblare (in Bucureşti nu merg niciodata cu ea).

– n-am lasat urme prea vizibile, da ceva ceva… mie imi place sa conduc da-s cam smucita.

– Toţi Vărsătorii sunt smuciţi la volan. Eu am mari probleme cu viteza.

– deci afurisita asta de zodie e de vina! conduci prea tare sau prea incet?

–  Conduc prea tare, dar nu in localităţi.

– eu nu prea nimeresc vitezele. dintr-a doua trec direct intr-a cincea :)) si iese ce iese…

– Ar trebui să-ţi iei maşină fără cutie de viteze. De la un moment dat reflexele vor rezolva totul. Eu cel mai adesea nu-mi dau seama ce mişcări fac la volan, devenim nişte automate.

– inca nu-s atat de avansata. dar am luat carnetul d-un an si uitasem binisor. asa ca m-am gandit sa-mi amintesc.

– Fii liniştită, reflexele la conducere vor deveni a doua ta natura. Am senzatia că şi tu conduci rar.

– pai scoala mea e aproape. ajung mai simplu pe jos.

– La fel păţesc eu, metroul merge de o sută de ori mai repede decât o maşină prin Bucureştiul cu traficul de suprafaţă continuu blocat.

– in bucuresti cred ca e dificil de condus. ardelenii cel putin se feresc. lis, cum ti-a trecut weekendul? mie cam greu.

– Eu nu am week-end decât extrem de rar, când sunt invitat să ies din Bucureşti. De regulă stau acasă, la masa de scris – din păcate, asta mă îmbolnăveşte. Ţie de ce ţi-a trecut greu? Încă nu-ţi vine să crezi că eşti în vacanţă?

–  din bucuresti poti iesi si fara invitatii. iesi pur si simplu. sunt destule locuri frumoase de vazut. eu am fost sambata la sovata, noaptea la o nunta iar duminica am avut musafiri. am fost cam obosita. si a fost foarte cald. eu credeam ca sa stai la masa de scris te relaxeaza. altfel nu inteleg de ce ai sta.

– Tu ai avut un week-end pe cinste (nuntă, Sovata, musafiri), eu n-am ieşit din casă, am scris. Într-un fel mă relaxează scrisul – atunci cand simt ca a meritat să pierd vremea cu el (dar cel mai adesea eşuez la masa de scris, scriu pentru sertar, şi satisfacţiile sunt minime; mă mulţumesc numai la gândul că scriind, nu am trăit degeaba)

– la ce te referi cand consideri ca esuezi la masa de scris? nu te multumeste ceea ce scrii? si n-am fost niciodata prea lamurita cu sintagma ,,literatura de sertar”. cine stabileste ce e de sertar si ce nu?

– Eu scriu de când mă ştiu numai literatură pentru sertar (am în continuare sertarele pline). Rolul sertarului e să lase în timp speranţa că ai de unde să alegi, la un moment dat, când vrei să publici o carte, dintr-un motiv sau altul, nu contează. Sigur, nu mă mulţumeşte ceea ce scriu, am perfecta senzaţie că scriu degeaba, că totul e zădărnicie. Rar trec peste mine şi mă gândesc să mai definitivez o carte din ceea ce s-a adunat în sertar.

– probabil ca fiecare scriitor are la un moment dat sentimentul zadarniciei, dar ce provocare, nu? sa infrangi senzatia asta

– Acesta e secretul motorului creaţiei – provocarea zădărniciei? Uite că nu m-am gândit. Din pacate motoarele astea de creaţie sunt de putere diferită (ca la maşini), caii putere sunt procentele (în centimetri cubi) de provocări ale zădărniciei?

PS. Public fotografii făcute de mine la Târgu Mureş în martie 2008 (Ramona CT e mureşancă).


12 Comments

Dă-i un răspuns lui Octavian MihaescuAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. ai fotografiat asa: paraul poclos, zidul interior al cetatii, varful palatului culturii si o particica din catedrala ortodoxa.ultimele trei inteleg, dar poclosul?

  2. Habar nu aveam de pârâu, importantă era imaginea ca atare, de ce trebuie să existe un motiv? E o fotografie neobişnuită pentru Târgu Mureş, va să zică, şi-a atins ţinta (o dată ce ai pus-o sub semnul întrebării, te-a intrigat).

  3. Iar Urania? Preferam o nouă aventură cu domnişoara A. în zona Copoului. Intrasem în jocul ei. Şi nu s-ar spune că nu plăcea cititorilor. Previziunile astea, cu accidentele de maşini parcă-s gândite de oracolul de la Delphy: Ramona trebuie să fie fericită pe lângă cele întâmplate altora (am notat ziua de 13 iunie când fără explicaţii şi o logică anume, am intrat în două coliziuni cu autovehicole diferite. Şi care încă nu au vreo explicaţie din partea mea. Am trecut asta la întâmplări ciudate, şi 4 puncte după lege). Ne supunem însă Uraniei şi previziunilor ei astrologice: „ Urât mai e jocul ăsta pe care-l jucăm, nu-i aşa?” îi spunea Catherine B. lui F. Henry în „Adio arme”. Dacă e să-l parafrazăm pe Mr. Henry, cu privire la situaţia de care vorbeşte LIS, am putea spune aşa: „Şi cei care nu vor această încărcătură energetică mascată, la care asistăm de altfel cu toţii: Pot să-l oprească?” Ştim din istorie că orice împingere a lucrurilor spre extreme, nu are decât un singur final: „când este prelungită, sfârşeşte prin moarte”, cum spune însuşi Hemingway, care intuise şi simţise în peregrinările sale, că astfel de fapte nu fac decât să grăbească în atmosferă presimţirea unui final dramatic. Dă doamne! să nu se întâmple şi ceea ce gîndea eroul său F. Henry: „Când oamenii înfruntă cu atâta curaj lumea ca să-i înfrângă, lumea trebuie să-i omoare, şi, fireşte, îi omoară”. Fără comentarii! Bine că existi dumneata Catherine B., care ne reaminteşti: „Dacă se întâmplă ceva între noi, suntem pierduţi, şi lumea o să ne înfrângă”. 15% ştim asta, de aceea ieşim şi protestăm pentru drepturile noastre, dar cei 75%? Nu cumva aşteaptă să şi reuşim ce ne-am propus şi să ridice apoi vocea, să-şi revendice victoria, pentru a ne arăta că li se cuvin lor drepturile dobândite de cei puţini? „Cel laş moare de o mie de ori, viteazul doar o dată!” Cine a spus asta? Nu ştiu. Suntem (oare) chiar atât de singuri şi pustiiţi?. „Măi, dar repede mai treci tu/prin rouă,/ţăcănind armele şi uitând/să inventezi vehicolul cu patru roţi…” : (Păi, în interior, la fiecare, am descoperit, întâi/ţipătul/drept buchet de flori, de gheaţă şi numai/mai apoi cuvintele…) Restul e tăcere: (că vorba lui LIS „totul e zădărnicie”)

  4. Să ştiţi, domnule Tudor Cicu, că Laurenţiu Barbu, cel ce mi-a pus la dispoziţie acest format sau sistem de postare blog / site mă tot anunţă, vizitând nu ştiu ce şi unde traficul cititorilor (de unde vin şi ce doresc să afle), că dumneavoastră sunteţi căutat în mod expres. Aveţi un stil inconfundabil.

  5. E prima oară când răspund unui comentariu în direct d-le LIS. Cred că e o exagerare. Doar că pot răspunde cu cuvintele lui M. Eliade: „Eşti un om cu noroc Gavrilescule! … Colonelul Lawrence, bunăoară. Ştiţi ceva de colonelul Lawrence?” Să reamintesc cititorilor: cel pe care arşiţa l-a lovit în creştet. L-a lovit ca o sabie… Brrrr! (Păcat că nu pot să mi-o aduc aminte cuvânt cu cuvânt). „Ce să facem: toţi visăm… aşa începe. ca într-un vis…”

  6. ar fi placut daca ati raspunde cu cuvintele dv. iar colonelul lawrence are un foarte interesant jurnal, pe nume ,,Cei sapte stalpi ai intelepciunii”. nu se prea stie ce l-a lovit, din moment ce a disparut.

  7. Asta-i cea mai faina vrajeala (leteratura), sa bulesti aparatura eletcronica prin inirgi … Pun si io botul….

    Lasând caterinca la buda.. io zic ca este si un dram de adevar in ce spune dl LIS, cunosc fenomenul ptr ca aparent si io as strica multe, in labele mele se bulesc foarte multe electronice, numa ca;

    aici nu-i vorba de energi deosebite pe care un individ le-ar avea de la mama-natura, Dumnezeu nu da asa ceva nimanui ci tot draci bolsevici se joaca cu fiecare dintre- noi, doar ceei care pun botul, astia intr-o buna zi vor ajunge la Balaceanca

    Draga dle LIS,

    iata ce-ti zice mandea… asa pe direct, fara ocolisuri, zica ce vor vrea bolsevici

    D-ta ai ceva dusmani cu poziti foarte înalte, uni dintre acestia au legamânt cu diavolul bolsevic. D-ta nu ai astfel de legamânt, nu ai intrat in sfera lor de putere desi îti joaca feste, cochetezi inconstient cu anumite bombonele, motiv ptr care te si bulesc deoarece nu ai puterea identifica sursa energiei pe care o reclami matale , persistati în grave confuzi. Dumitale ti s-a pus gând rau dle LIS, astia vor sa te bage la balaceanca ori sa te faca a-ti pune capat zilelor, primul pas spre izbavire de armele lor dracesti este;

    ignorati orce gând nefast, orce actiune anormala fie si de bulesti masina lui Base ori mai stiu eu ce alta dracovenie, asta cât timp nu ati identificat sursa atacurilor corect. In cazul care veti da atentie prea mare acestui joc malefic, va asigur, ati cazut rau de tot, va bulesc nemernici astia mintenasi.

    Ia mai meri mata pe la tara, lasa jegul ala de Bucuresti , si incearca reintra in armonie cu natura, sa vezi cum ai sa pui pe fuga aceste dracoveni, energi malefice pe care ti le baga draci bolsevici.

    Iar ultimul si cel mai important aspect, este sa-l identifici pe Dumnezeu in inima matale, nu in alta parte,in armonie cu natura, fii mata cu luare aminte la pasari ca prin ele multe vei gini….

    Daca va faceti canonul zilnic, pe care il recmoanda toti parinti biserici, si pe care si Pr Cleopa il sublinia, dar si Boca, va asigur ca puneti pe fuga draci bolsevici cu toate energile lor… , altfe va vor invinge!

  8. Ioan Gura de Aur fericeste pe sarmani in una din omiliile sale. Banuiesc ca sunt cunoscute aceste omili, iar daca nu vor fi cunoscute cine are curiozitatea sa stie ce zice Ioan Gura de Aur sa dea fuga la liberarie, pe google si beleasca ochi vedea ce zice.

    In vremurile noastre este mai bine sa fi anonim, un om simplu decât o persoana cunoscuta fie ea si scriitor, jurnalist, orce ai fi vei avea dusmani teribili din garda diavolului bolsevic ce nu te vor cruta de nu faci legamânt cu acesti demoni. Pâna mai ieri, acest draci aveau puterea ucide doar trupu, te bagau la bulau,ori te impuscau si basta, azi, armele sunt supersofisticate, nu te mai baga la bulau dar îti trimite niste energi neobolsevice de te face din om-neom. Iar primul semn ca demoni bolsevici opreaza este si cel descris de dl LIS, buleste aparatura electronica, nu complect dar partial o loveste, insa, mai sunt si alte variante, fara a buli nici-o aparatura sa ai impresia ca le-ai bulit când ele de fapt sunt oprite de marele frate ce vegheaza la binele nostru.