0
8 comments

Marţi, 11.01.2011. România rămâne tărâmul tuturor posibilităţilor. Mi-au plăcut două ştiri: prima, că toţi graurii la Constanţa au căzut din cer fiindcă erau beţi-morţi (am fost sesizat şi de Mihai Ciubotaru la Comentarii, ieri, aici, în acest sens), consumând borhot de struguri alcoolizat. Ca la noi la nimeni! Între timp, ştiţi, în Constanţa cad din ceruri ciori moarte, cu zecile, aşteptăm cu nerăbdare să-şi dea cu părerea oamenii de ştiinţă români de ce (eventual, fiindcă s-au drogat)… Şi a doua ştire, că preşedintele Traian Băsescu a fost nominalizat „cel mai rău om din lume” de o televiziune americană, MS-NBC! De ce aşa rău? Fiindcă a impozitat ghicitoarele, vrăjitoarele şi prezicătorii, plus astrologii, începând cu acest an – care au anunţat într-un glas că-i blestemă pe Băsescu şi pe guvernanţii lui (care luptă şi dă-i cu evaziunea fiscală) să le meargă rău. Washington Post nu a ratat nici episodul in care o vrajitoare a aparut la un post TV blestemand guvernul României cu o vraja cu piper. Bun banc. Urmarea impozitării? Ghicitoarele şi vrăjitoarele cer să li se dea şi lor pensie, ba chiar vor şi şcoli în care să înveţe ca lumea „ghicitorie”: “Sa ne invate ghicitorie, sa ne faca si noua pensie, pentru ca nu-i normal, de unde iei trebuie sa si dai. Ca, altfel, amestec de unde se cearta cainii, cu pamant, cu piper negru, cu noua boabe de piper si pun un piculet de dosnica si le descant, le fac sa se certe”, a avertizat ghicitoarea Bratara, intr-o intervenţie la Realitatea TV. S-au aranjat Băsescu şi guvernanţii lui, vor fi descântaţi… Mai mult, ghicitoarea Brăţara, precizează: “Aceste oameni care conduce aceasta tara o conduce cu picioarele, nu cu capul”. Scuzaţi-i dezacordul. Personal, îi dau dreptate, România e condusă cu picioarele… Urmarea? Băsescu şi guvernanţii lui au anunţat, prevăzători, că joia vor purta culoarea violet! Probabil că joia au putere vrăjile, oficial (eu ştiam că vinerea). Nu pot să cred. Până şi în SUA se cruceşte lumea de ceea ce se întâmplă în România? Aliodor (sau Aleodor?) Manolea, foto, responsabilul de la Palatul Cotroceni cu flacăra mov, e pe cai mari şi azi – atacă în stânga şi în dreapta cu flacăra violet şi Băsescu (călare pe jumătate de iepure şchiop) iese învingător. Ştiţi, datorită puterilor flăcării mov a pierdut Mircea Geoană alegerile prezidenţiale în 6 decembrie 2009 (alt deştept, Mircea Geoană a anunţat mai apoi că ar fi purtat cu el usturoi, să se apere, dacă ar fi ştiut că Băsescu se pretează la asemenea atacuri, să nu se prindă vrăjile lui Băsescu-Manolea; după declaraţie, CNN comenta: “Fostul candidat la presedintie Mircea Geoana il acuza pe acest parapsiholog, Aliodor Manolea, pentru pierderea suferita la recentele alegeri. Acesta spune ca ‘magicianul’ l-a urmarit si a aruncat un blestem asupra lui in timpul unei dezbateri politice. Poate ca ar fi trebuit sa manance mai mult… usturoi”). Între timp, şeful lui Mircea Geoană, Victor Ponta de la PSD, îi spune public lui Băsescu, de la obraz, că e chiar Dracul – oare cum te poţi apăra de puterea Dracului? Tot aşa, purtând la tine usturoi sau mâncând usturoi? Sau îmbrăcat şi încălţat în mov?

Dar m-am îndepărtat de la ştirea de azi, v-o redau în două tălmăciri (pe News.Corect.com şi pe Ziare.com): “Scoateti furcile si facliile, e timpul pentru nominalizarile de astazi la categoria “cele mai nesuferite persoane din lume”. Castigatorul de azi, presedintele Romaniei, Traian Basescu. Guvernul sau este in atentia publica pentru introducerea unui nou plan pentru impozitarea vrajitoarelor si prezicatoarelor. Zeci de vrajitoare au pornit spre frumoasa Dunare pentru a blestema Guvernul care s-a gandit sa acopere deficitul bugetar impozitandu-le veniturile. O vrajitoare pe nume Alisia spune ca oricum nu face prea multi bani. Presedintele si Guvernul spun ca se apara purtand haine mov joia deoarece se spune ca acestea indeparteaza vrajile si blestemele. Cat de ridicol este? O tara care se teme de oameni imbracati in haine din secolul al XVIII-lea care striga fraze de neinteles si ameninta ca vor fi consecinte majore daca taxele nu sunt suspendate”, a declarat moderatorul american… A doua tălmăcire (prima are titlul: Traian Basescu, nominalizat “cel mai rau om din lume” la MSNBC): “Guvernul român este sub asalt dupa ce a decis introducerea de noi taxe pe averile facute din vrajitorii, ceea ce a atras mania vrajitoarelor… Zeci de prezicatoare se indreapta spre frumoasa Dunare pentru a infige tarusi in Guvern. In acest timp, presedintele se apara purtand violet joia. Cat de ridicol este asta pentru 2011?”, comenteaza prezentatorul american, adaugand ca vrajitoarele din Romania se plang de faptul ca si asa nu castiga prea multi bani, iar acum li se cer si taxe. Trebuie să recunoaşteţi că suntem o ţară plină de umor (inclusiv la nivel de tălmăciri). Chestia cu ţăruşii înfipţi în Guvernul de la Dunăre, să piară duşmanii, n-o ştiam… Dar câte nu mai are omul de învăţat până la moarte? Aţi aprofundat între timp chestiunea cu flacăra violetă? N-ar trebui să o luaţi peste picior. Cotidianul.ro publica un interviu cu un medic psihiatru, celebru maestru Reiki, cu zeci de cărţi publicate (care va trebui să plătească impozit de anul acesta fiindcă e vrăjitor Reiki) despre flacăra violetă şi puterea lui Băsescu (care e ca un sac spart, de fapt): http://www.jurnaluldevrancea.ro/cultura/4010-puterea-lui-basescu-eca-un-sac-spart-revelatiile-unui-cunoscut-m.html

Pe de altă parte, apropo de Dunăre, mi-am amintit de un poem apărut anul trecut în volumul „Cine a dat foc Romei”, semnat de Ion Cristofor din Cluj-Napoca (un volum surprinzător, în război cu toţi, cu aplicaţie social-politică la zi, subtil-protestatară, n-am mai pomenit, la 20 de ani de la Revoluţie). Ion Cristofor (conform fişei biobibliografice), foto: poet, critic literar şi traducător. S-a născut la 22 aprilie 1952, în comuna Geaca, judeţul Cluj (e cetăţean de onoare al acestei comune, de anul trecut), într-o familie de ţărani. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj, secţia română-franceză (1976). Doctor în filologie (2001) şi masterand al Facultăţii de Administraţie din Cluj (2006)…

Semne

Nivelul apelor Dunării e în creştere

promisiunile guvernului sunt pe cale să intre la apă

domnii miniştri îşi cumpără din vreme cizme de gumă //

ţăranii îşi urcă vaca în pod

soacrele sporovăiesc prin bătătură

despre ultima poşetă a doamnei Udrea //

sunt semne că porumbul scoate ştiuleţi ilicit

că preţurile cresc în timp ce speranţele scad //

restaurantele sunt pline de fum şi de zvonuri

bordelurile şi bisericile s-au înmulţit peste măsură //

nu se poate şti ce legătură au preoţii cu asta

e cert însă că sinucigaşii dau telefon la 112 //

mireasa spune da şi aşteaptă nerăbdătoare

mirele face în cap socoteli //

peste drum trece salvarea cu un muribund

scuipă lumini portocalii peste trecătorii tot mai îngânduraţi //

poeţii nu mai speră nimic //

chelia preşedintelui a devenit tot mai strălucitoare

Ion Cristofor

PS. Mă întorc mâine la inventarul apocaliptic. Până atunci, studiaţi linkurile adnotate trimise ieri, la Comentarii, aici, de Nicolae Ciobanu (un cititor neobişnuit al Internetului), daţi click pe: http://www.crimetime.ro/paranormal/apocalipsa-animalelor-crezi-ca-vine-sfarsitul-lumii.html şi pe

http://www.vrn.ro/top-10-apocalipse-care-stau-sa-vina-galerie-foto


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
8 comments

8 Comments

Lasă un răspuns la Nicolae Ciobanu Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Mulţumescu-i Dlui LIS pentru faptul că m-a găzduit şi m-a atât suportat ! Nu sunt un voiajor mai redutabil ca d-sa şi decât mulţi alţii, care citesc şi scriu la viteze cuantice.
    Sunt (am mai spus, dar repet, spre a se şti) creştin. Nu schismatic, ci sfâşiat de dinainte de oficializarea din 1054. De aceea prefer să mă rog în legea mea (proprie) şi doar ca la un teatru sacru (prelungire medievală în modernitate) să asist de departe la soboare şi procesiuni.
    Mai ştiu (că de aia nu-s sobol) că n-au fost centenare-n istoria omenirii, să nu fie anatemizate cu vreo epocală distrugere. Iar pragurile dintre milenii (că, de aia au învăţat unii măsurarea timpului, nu) au fost prognozate ca momente de pierzanie-n masă.
    Iată, că – totuşi – omenirea o duce aşa cum o duce, de vreo 10 milenii de civilizaţii. Da, mai multă durată a civilizaţiilor Înainte, decât După… fie cum vreţi să le spuneţi erelor. Şi, mai fiecare mileniu şi-a avut casandrele şi bocitorii săi. Însă, mai “ciudaţi”, mai recrudescenţi, decât acei de… de când mă ştiu, nu mi-a fost dat să descoper în Oceanul Trecut.
    Să fie de vină şi media asta foarte recentă, care a făcut din Terra un sat în care babele prezicătoare se adună pe şanţul mijloacelor de comunicare, spre a ne spune ele ce şi cum devine cu ce ne paşte… Aşa ne trebuie, dacă ne uităm în gurile lor ştirbe, privirile lor poncişe şi-n semnele lor care numai (în)Dumnezeire nu vădesc.
    Domnule LIS, la mine e Miezul Nopţii. Pot spune că azi închei luna (cu bune, cu rele) de când – vorba unuia – mă agit pe aici. Mie, chiar că nu mi-a părut rău că soarta a făcut ca măcar aşa să ne cunoaştem. Dar, nu vreau să vă agasez mai mult, pe aici.
    Fiţi convins, că nu vă voi de tot părăsi. Însă, voi înceta să mă mai întind la comentarii proprii. Vă voi ceti mai departe, voi intra pe linkurile propuse de dvs., dar replicile le voi tezauriza în altă parte. Nu ştiu încă unde. Dar veţi afla, fiindcă sper să nu vă schimbaţi nici e.mail-ul, nici site-ul.

    În semn de La Revedere, vă ofer acest link:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Apocalipsa_lui_Ioan
    Cine e doritor de mai multe lămuriri, fie că intră pe termeni asociaţi, fie alege franceza sau engleza, care sunt şi mai documentate.
    Pe un incert curând!

    PS: Nu cred în pedeapsa Divină. Apocalipsa-i în neoameni.

  2. Da, asa umor nu -i de gasit usor in asta lume ne/buna dar tare buna de legat.

    Si când te gândesti ca majoritatea fac matani peste matani, mii si mii de matani in toata tara-i de vazut, crestina cica mai era saracuta ea… Nu trebuie sa mai mire pe nimeni ca toate sunt cu dosul in sus de la vladica pâna la opinca. Na, mai vrea cineva dibui asa-zisul blestem ce ne tot urmareste, aici -i o pista importanta. Ocultismul in România a rezistat pâna si biserici, ba a si rapus-o deoarece a intrat taman in sfânta sfintelor, nici Casa Regala nu fusa ocolita si ea fu invinsa, ca deh o mânca pe Maria undeva si cum se scarpina o si pusa de ajunsa… vai de ea, sa mai amintim de Hasdau? Nu cred.

    Multi nu cred in puterea fortelor demonice care opereaza prin ritualuri specifice, ocultism, fortele astea au fost adormite de crestinism, legate am putea spune, iar la sfârsitul vremurilor vor fi dezlegate si sunt, dar cum reusesc ele sa fie dezlegate; nu, nu Dumnezeu le dezleaga ci oameni, ca zice raspicat Mântuitorul; ce veti lega, legat ramâne, ce veti dezlega se dezleaga, ei cum dezleaga crestini nostri, iata vedem deslusit in România de azi, cea ce pâna mai ieri se facea pe ascuns, azi totul este transparent, ba si impozitat de stat a carui vârfuri sunt primi clienti-slujitori ai acestor demoni vazuti si nevazuti.

    Deseori amintesc de importanta rugaciuni crestinilor pentru cetate, cine va avea privire agera si auz ascutit va dibui corect cum s-a produs dezlegarea acestor forte demonice, va vedea deslusit la nivel global cum ele se retrezesc, recuceresc terenul, deoarece sunt tot mai putini crestini rugatori, veghetori care sa nu curveasca când cu Dumnezeu când cu zei stelelor, extraterestri, cu hazilia biblie adusa zilnic in casele crestinilor care in loc sa -sasi faca treaba, râd in hohote, aplauda blasfemiile, dupa care se mira ca nebuni si misei îi calaresc. Câte vreme preoti, pastori biserici practica astfel de ritualuri (mascat bine de tot pâna si in slujbe au inceput introduce), sa nu ne mai mire nimic, totusi;

    Interesant este un alt aspect, in nici-o tara lideri politici, artisti sai de vârf, preoti satanei, nu au iesit atât de in fata, (public) ca si in România, inca se mai tin ascunsi, in Ro au iesit la bataie pe fata, sa fie un alt experment? Ma tem ca da. Dar mai important decât expermentul in sine este faptul ca macar acum in ceasul al doisprazecelea români mai au sansa trezevi , intoarce la Dumnezeu, eu vad si un serios semnal de dragoste fata de români din partea lui Dumnezeu.

    Multe deteali nu pot da, dar va spun foarte serios, agenti dracilor care stiu bine mânui ritualurile, nu vrajitoarele rrome(tiganesti), care sunt o alta specie, mai prin toate cetatile si-au plantat agenti acestia care savârsesc ritual regulat, in timp ce crestini dorm, sau se amuza la biblia hazilie ce li se serveste pe gratis zilnic, asa se dezleaga demoni legati de Hristos, de crestinism. Inca nu pot face mari vrajitori deoarece inca mai sunt crestini rugatori in toate cetatile, nici demoni a -se materializa (extraterestri li se zice, ca sa-i sune pulimi cool). Este si motivul pentru care spun adesea, vrajitoria lu 2012 cu sprijin direct dracesc nu poate avea loc înainte ca acesti rugatori sa fie eliminati din cetati. Sa zicem ca eu as fi unul de care se stie, dar pe lânga mine mai sunt inca zeci de nestiuti numa in cetatea mea, ca sa nu mai spun de biserica care si ea se roaga la slujbe.

    Eu cunsoc preotese care si aici lucreaza tot cu violetul, dar asta-i preoteasa seriaosa a dracilor nu vrajeala, inca una cu stadiu prin Thailanda care au incercat sa ma rapuna, nu au reusit, au fost nevoite sa recunoasca superioritatea duhului din mine, adica a lui Dumnezeu, ca El a învins, Hristos, nu eu… insa, daca comiteam cea mai nesemnicativa eroare (umana), ma rapuneau, reuseau materializa demoni, extraterestri de care va spuneam ca i-am topit, a fost o lupta dura de tot , multe zile mi-a trebuit sa-mi revin.

    Dar nu cumva eu vând castraveti la grainari? Ma tem ca da. Pai, taman scriitori (minim 50%) cunosc -practica in draci astfel de ritualuri, ehe.. de minim câteva sute de ani, Eliade a ajuns in mizeul problemei (mentioneaza ceva voalat), nu-a putut publica fatis si integral, i-a pasat-o lui Culianu ce s-a grabit si grabita-i fusa si moartea, si ea tot ritualic-razbunatoare.

    Nu întâmplator se dau cele mai acerbe lupte impotriva lui Hristos, biserici, crestinilor practicanti, sunt piedica de care vorbeste si scripturile, când aceasta va filuata, si vedem deslusit ca pas cu pas se ia, va fi dezastru pe pamânt, totii demoni se vor manifesta cu putere foarte mare fara nici-o ingradire, este rana aceia teribil de dureroasa de care se vorbeste si in Apocalipsa, rau va fi faptul ca sufletele multora vor ajunge in stapânirea acestor forte dusmane lui Dumnezeu si omului, reptilieni, serpi zburatori, sarpele din vechime, spurcatul. Pe acest fond Dumnezeu isi va turna cupa mâniei Sale pâna la anihilarea complecta a acestor demoni. Omul nu trebuie lua parte, nu lui se da aceste cupe ci dracilor ce vor stapâni pamântul.

    Nu este de râs, halal umor mai este si asta, dealtfel numa când auzi poiticieni cu a lor flacara violet, cu usturoi si alte mirodeni, iti vine sa te bagi in pamânt de rusine, daca teama de Dumnezeu nu mai este, macar rusine sa mai existe de propria prostie. Români se pare ca se amuza copios, la prima vedere pare circ curat si chiar este circ pâna la un punct, dar in spatele spectacolului dat prostimi, dantuiesc demoni ce au pus stapânire pe politicieni, artisti, pe hulitori lui Dumnezeu, ca altfel nu le lua mintile ca sa vorbeasca asa nebuni.

    Inchei cu un mare simbol alegerilor din 2004, turul I presedentialisme, nimeni nu-a observat semnul de alarma dat acolo si atunci, dat de Dumnezeu insusi nu de oameni, pâna si decorul a avut semnificatie cu cea urma sa se petreaca. NU, nu cred ca cineva din studio a regizat atât de precis, a aranjat pâna si decorul cu ce avea sa fie. La inceput am râs sieu, ptr ca era de râs-plânsul, insa Dumnezeu imi spune;

    – De ce râzi? Nu vezi ca este de plâns.

    Mi-a deschis ochi si urechile , ca altfel poate nu vedeam nici eu,luat pe val cu circul din platou. Atunci, mai mari biserici ar fi trebuit vedea, pune pe post si rugaciune, face pocainta (canonul), ca de-l facea, de lua seama cums e cuvine la acel semnal de alarma, oferea lui Dumnezeu posibilitatea schimba multe din relele ce au cazut pe capul românilor dupa acel an, va aduceti aminte ca imediat au venit inundatile si ele provocate de cel rau din motive evidente, au aratat si la TV motivul, iarasi nimeni nu a vazut, nu-a auzit, cum nici semnalul acesta cu ocultismul la înalt nivel, recunoscut, ca nu-i nimic nou in acest domeniu, scriitorimea stie mai bine cum sta lucruile, cel putin aia 50%…

    M-asi bucura ca români sa se trezeveasca macar acum in al doisprazecelea ceas, sa lase vrajitoria, citiul in stele si alte rele din acestea, mai ales spiritsmul se practica masiv in Ro, ca -i de rau, tare rau sa puna stapânire demoni pe România, NU omiteti; acea Casa a Boborului, nu-a fost întâmplator construita in Ro, au stiut draci ce-i pune lui Ceausescu in cap sa faca, dupa care l-au lichidat, da, daca români nu se trezevesc, taman acolo va fi si sediu central al dracilor in ziua când vor primi liber manifesta fara granite,cum se întâmpla inca in zilele noastre.

  3. Medicul Argeseanu (maestru ala) spune câteva lucuri interesante, reale dar se si contrazice nitelusi, o lelaie ca sa-i iasa teoria, meseria ce-o practica sa-i aduca pita alba pe masa. Are macar bunul simt recunoaste in ce sta forta românilor, a rugatorilor ei, tema pe care si eu insist de multi ani , dar si pe acest blog insist asupra importantei ei, poate prea des. Cu atât ami mult când se vad , declara fatisi fortele oculte ce bântuie Ro, ar trebui ca români sa se roage, sa nu mai curveasca cu alte duhuri si rele pe deasupra.

    Asa a fost si cu Madalina Manole, juma cu Dumnezeu, juma cu draci, cu practici oculte, au rapus-o, cumspune si Argeseanu, sfârsitul astora este si pentru totii va fi dezastros. Uite pe Teo Trandafir, plina de lovele, ajunsa in spital, o groaza de bani trebuie sa dea, plus suferitna si altel belele, precis are si ea ceva pe ea.. desi se zice ca ar fi o buna moderatoare, nu cred ca este atât de buna, din ce am auzit-o ciripind nu mi-a lasat impresia ca-i prea desteapta, ca frumoasa nu mai este de mult, in cazul care o si fost cândva.

  4. Întâmplător o filă din jurnalul LIS este dedicată păsărilor şi semnalului de alarmă că iată şi păsările mor şi cad fulgerate din plin zbor? Vom vedea în cele ce vor urma, că nu-i aşa. „Acel ce n-a epuizat lumea în zbaterile lui lăuntrice nu va ajunge niciodată la Dumnezeu”- spunea E. Cioran. Şi tot el se întreba: „De ce sfinţii se opresc în cer?” De-a lungul veacurilor, poeţii s-au tot aplecat asupra zborului păsărilor, fără pretenţia de a epuiza mirabila sămânţă a uimirii şi şi-au ridicat fruntea înspre cerul unde tronează doar păsările. Ce miraj i-a atras pe aceştia? Într-un volum de debut, intitulat chiar „Obsesia păsărilor”, Florentin Popescu umbla „pe zările desdoite spre nord şi spre sud” după iureşul păsărilor „pe cerul cu toamnă” oscilând între cele două stări sufleteşti: a incantaţiei interiorizate în faţa lucrurilor şi a meditaţiei nostalgice asupra lucrurilor pierdute. În ultimul volum intitulat „Pe prag (Vale-Deal)”, nu întâmplător, LIS, ne vorbeşte despre „păsări cântătoare în colivii” şi descrie scene fabuloase cu „ciori cu gâtul sucit” care-ţi mai şi trec „pe deasupra capului… te salută”. Întâlnim în poemele sale „vrăbiile care se îmbăiază în bălţi” sau care ciripesc speriate „ciugulind din cotorul de porumb fiert”. Ne mai atrage atenţia cu „ţopăiala vrăbiuţei pe alee”, sau întrebarea: „de ce pescăruşii zboară azi aşa de jos?”. Nu lipsesc din peisajul plăsmuit sub oglinzile acoperite ale poemelor, acele „berze gălăgioase clămpănind pe acoperişuri”, nici – bâtlanul, cocoşul… etc. „Cine mă mai scoate din încurcătură? Poate cioara/aia, o arată pe geamul deschis, hai la/tata, pui-pui. Că vrea/ să-i ia ouăle din cuib. Care cuib? Mare/tâmpit: Domnu doctor,/cineva a înnebunit şi-i taie pe toţi în salon” (Pierdut). Ne mai reamintim că începînd cu orbul Homer, poeţii au ridicat privirea spre cerul populat de păsări, fără să vadă vreo apocalipsă în semnele lor. „A plînge-n hohot, mai duios şi jalnic/ca pajura sau vulturul cu gheare/Încovoiate, când le fură puii/Nezburători, din cuibul lor, ţăranii” (Odiseea C16 v.267-271). Dar oare ce ne transmitea rapsodul acela popular când doinea atât de frumos „cântă cucu-n par de vie”? Iubirea e cel mai frumos basm care s-a spus vreodată, părea el a fi pe aceeaşi lungime de undă cu părintele basmului şi al lui Sur-Vultur, Petre Ispirescu. Inspirat din poveste, tânărul Labiş scria în Albatrosul ucis: ”Şi reînviat o clipă de-un nevăzut îndemn,/Îţi pare că zbura-va din nou, ultima oară,/Spre-un cimitir mai sobru şi mai demn”, spre acel mâine (nemuritor în poezie) când „puii păsării cu clonţ de rubin,/Ciugulind prin ţărână,/Vor găsi poate/Urmele poetului Nicolae Labiş…” Avea să-l egaleze în icoane şi imagini blondul poeziei noastre, Nichita, cu întrebarea pusă retoric: ”Şi dacă pietrele sunt/păsări dormind,/lung dormind,/ale unui altui aer?”; ca să nu mai amintim de „şoimul sugrumat” cu care intrase poetul în cetate. Venise apoi Vasile Băran spunându-ne că „neavând aripi, omul e, totuşi o foarte frumosă şi izbândită pasăre” iar poezia – „o pasăre care zboară”. Avea să ne lămurească magicianul cuvintelor scoase din pălăria omului de litere Fănuş Neagu, ce-i până la urmă cu această născocire a omului în cea de taină povestire a zeilor: „Cocoşul roşu”?. Câţi alţi poeţi n-au cântat tot felul de alte păsări! Victor Eftimiu aducea laudă celor nouă păuniţe albe, iar Z. Stancu cânta ciocârlia cu „un cântec de aur” în poemul „Grâu”, ca mai târziu Nichita să spună: „eu sunt pasărea care zboară/prin bobul de grîu”. Ioan Alexandru închina şi el un „Imn” vulturului călător, iar Ghiorgos Seferis cânta liliecii în „Ad vigilias albos”. Dacă Pablo Neruda ne amintea de păsările „de culoarea pucioasei” în Walking Around, Ana Blandiana în „Doină”, glăsuia atât de frumos: ”dorm păsări în aer trecând/prin liniştea fără de pată”. Porumbeii au fost cântaţi de Tudor Arghezi în poemul „De ce-aş fi trist?”, pe când Mircea Micu se lăsa purtat „sus, în munte, sus,/de lebede dus” (Doină). Ne minuna la rându-i, cu puterea sugestiei de la care am pornit (şi mi-a transmis-o Cioran) poetul aflat „singur printre poeţi” – îl putem numi aşa pe Marin Sorescu, cel care în „Minunea”, până şi Dumnezeu zbura (avea adică ceva ca de pasăre la înfăţişare: „plutea pe un tron de foc… şi zbârr peste case”. Genialul poem „Corbul” al lui E.A.Poe, avea să sintetizeze tot ceea ce mult mai târziu poeţii care-şi îndreptară privirile spre cerul păsărilor ca spre ceva de neatins făcându-le astfel un loc printre zei, încercau să ne transmită. Să-l cităm pe inegalabilul cântăreţ al frumoasei Annabel Lee: „Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i spre covor;/Ştiu, eu n-am să scap de umbra-i mişcătoare pe covor /Niciodată – Nevermore”.(Corbul). Şi vor mai cânta ei – mulţi alţii – acest popor de păsări şi cerul lor până când vom auzi în adâncul oglinzilor din care le privesc poeţii un zăngănit de arme, ca semn că lumea lor a şi fost tulburată de cei care îşi întemniţează poeţii în uitare. Iar eu nu fac altceva, decât să le aduc celor două popoare (oameni şi păsări), o binemeritată aducere-aminte.