0
7 comments

Marţi, 2 noiembrie 2010. Am veşti nu tocmai plăcute pentru membrii Uniunii Scriitorilor din România – sediul USR din Casa Monteoru trebuie părăsit. Casa Monteoru a intrat în proprietatea moştenitorilor, care pregătesc evacuarea. Restaurantul Scriitorilor de aici s-a închis pentru totdeauna. Unde se vor muta biblioteca USR şi redacţia Editurii Cartea Românească? În acest moment USR n-are altă soluţie decât să se mute, din câte am aflat, la Casa Presei Libere, cu chirie (chirie care va afecta veniturile USR, împuţinate dramatic anul acesta, „fiindcă e criză”). Incredibil! Inclusiv desenul cu Casa Monteoru de pe sigla USR (găsit pe legitimaţiile tuturor membrilor USR) trebuie schimbat, va pune conducerea USR acum pe siglă fosta Casă a Scânteii? Nu ştiu ce soluţii ar mai avea USR pentru viitorul ei sediu – n-ar costa-o nimic (n-ar plăti chirie) dacă s-ar muta în clădirea anexă a Casei Vernescu (în Casa Vernescu e instalat un cazinou, singurul care mai ajută USR să supravieţuiască), acolo unde sunt acum administraţia USR, contabilitatea şi casieria,  sau redacţiile România literară şi Luceafărul. Dar clădirea anexă a Casei Vernescu, unde probabil că locuiau slugile boierului liberal (clădire înconjurată azi de şantiere) n-ar avea „faţă” de sediu al USR, n-ar fi nici reprezentativă, „intrându-se prin spate”, n-ar avea nici sală mare de consiliu (deşi holul de la etaj ar putea fi transformat în sală). Las la o parte faptul că şi această clădire e în şantier… Altă posibilitate de mutare a USR, fără să plătească o chirie, ar fi hotelul USR din Căderea Bastiliei, să transforme un etaj (fără să afecteze activitatea), dar hotelul e construit în contrapartidă cu cazinoul, din câte ştiu, şi ar trebui să aibă acordul asociatului (care şi aşa e nemulţumit de încasări; hotelul trăieşte la limită, degeaba a schimbat administraţia lui). În sfârşit, ar mai exista o soluţie, să nu plătească nici o chirie: USR să se mute la Neptun, în Casa Scriitorilor de acolo (care are şi sală de consiliu) – dar e aberantă ideea să se mute sediul USR din Bucureşti la Neptun (cu atât mai mult cu cât toţi angajaţii USR au locuinţă şi familiile, cu copii la şcoli, la Bucureşti)… E derutant. Preşedintele USR e la Paris, pe 19 noiembrie va avea loc o şedinţă a Comitetului Director la… Filiala USR din Alba Iulia, la care se va hotărî dacă sediul USR se va muta la Casa Presei Libere, cu chirie. Casa Presei Libere e o soluţie proastă, nu pot să cred că USR va avea aici intrarea prin faţă, să ia ochii (adică în partea centrală a clădirii, unde au fost ministere). Ştiu că toţi „mogulii” care şi-au adus redacţiile aici au regretat că au investit enorm în instalare, având intrarea pe părţi laterale (ziarele lui S.O. Vîntu; între timp S.O. Vîntu le-a desfiinţat) sau în spatele Casei Presei Libere (ziarele lui Adrian Sârbu, de la Gândul şi Pro Sport; între timp Adrian Sârbu a părăsit Casa Presei Libere, crescând chiria). Are USR bani grei să investească în instalare, la Casa Presei Libere (de la curăţenie la compartimentare şi aranjamente locative)? Angajaţii USR sunt dezamăgiţi că s-a ajuns în această situaţie inadmisibilă, mă întreb cum privesc membrii USR de rând dispariţia sediului din Casa Monteoru – nu mai pun la socoteală laşitatea celor din Consiliul USR, care au înghiţit şi această porcărie, trecând cu vederea indolenţa celor din conducerea operativă a USR, care a preferat în 2010 să se spele pe mâni, să susţină că nu există nici o donaţie, deşi donaţia a fost anulată de Ministerul Finanţelor pe vremea ministeriatului lui Varujan Vosganian, vicepreşedinte al USR, şi că trebuie să fie retrocedată Casa Monteoru moştenitorilor, că aşa e în capitalism şi în democraţie (de parcă în capitalism nu trebuie respectată o donaţie). Acum e prea târziu să mai arăt vinovaţii. Am sperat să se ajungă la o înţelegere cu moştenitorii, care să fie despăgubiţi de Primăria Capitalei şi să lase în continuare sediul USR în Casa Monteoru. Nu a fost posibilă o asemenea negociere? Casa Monteoru e casă de patrimoniu şi Primăriei Capitalei i-ar fi imposibil să o cumpere de la moştenitori şi să o şi repare? Primăria Capitalei (care deţinea Casa Monteoru, până să fie redată moştenitorilor; USR o închiriase de la Primăria Capitalei) şi-a îmbogăţit juriştii, care au făcut tot posibilul să anuleze donaţia Casei Monteoru şi să o redea… moştenitorilor.

Am o nedumerire. Există o lege acum care interzicere scoaterea în stradă a chiriaşilor la venirea iernii de către cei ce şi-au revendicat proprietăţile (majoritatea absolută, prin moştenitori şi falsuri). Această lege nu e valabilă şi pentru chiriaşa USR din Casa Monteoru? E obligată acum, la venirea iernii, USR să-şi scoată mobila în stradă din Casa Monteoru, numai fiindcă proprietarii ei (care deţin şi Hotelul Lido, lăsat în paragină de când l-au câştigat în instanţă) nu suportă USR?

***

Am mai schimbat o vorbă la telefon cu un poet „din provincie”, pe care nu l-am mai văzut demult. La Piatra Neamţ, Emil Nicolae (nu găsesc pe Internet o poză a lui, e de neînţeles), un mare iubitor de avangardă (de altfel, a şi ocupat o treaptă importantă pe scara pictorilor de avangardă românească, deveniţi celebri în străinătate, îndeosebi Victor Brauner; public două tablouri de Victor Brauner aici; a deschis expoziţii şi a publicat albume de artă strălucitoare) – ce mai faci? Mai nou a devenit redactor-şef al noii reviste intitulate Conta (director, Adrian Alui Gheorghe), o revistă tip carte, cu un aspect grafic superb. Nu primeşte nici un ban pentru şefia de la Conta, „e ca la Cântarea României, fac secretariat de redacţie şi tehnoredactare pe gratis”. Nu mai am timp de nimic, mi-a răspuns, în fiecare zi am emisiune culturală pe 1 TV Neamţ (televiziunea primarului Piatra Neamţ, celebrul „Pinalti”, Gh. Ştefan) şi o emisiune de interviuri 52 de minute. În plus, am pagină culturală săptămânală la ziarul Realitatea (ziar privat din Piatra Neamţ), „pe care eu o paginez” – adică arată cu totul altfel decât arată celelalte pagini ale ziarului. Iar meseria de bază? E muzeograful şef de la Casa memorială Calistrat Hogaş din Piatra Neamţ, nici nu-ţi poţi imagina cât timp pierd cu „grupurile organizate de şcolari” care o vizitează. Emil Nicolae e născut în 18 martie 1947 la Bacău (dar a trăit la Piatra Neamţ, chiar dacă a terminat facultatea la Iaşi, unde a fost adjunct la revista Alma Mater / Dialog şi a lucrat în presă la Galaţi). A debutat editorial în 1976, la Junimea, la Iaşi. După Revoluţie a fost cofondator al ziarului de atitudine Acţiunea şi secretar general de redacţie al revistei Antiteze. Mereu îndrăgostit (e un bărbat „bine”), suferă că trece vremea. Acum pregăteşte un album de artă al remarcabilului grafician Dinu Huminiuc. Apropo, am o carte de versuri a lui Emil Nicolae cu coperta „şi o interpretare grafică în 13 timpi” (cu planşe-evantai) de Dinu Huminiuc. Toată cartea, intitulată „Paranoima” (din 2005), e un poem. Reţin aici, de curiozitate, câteva versuri, începutul la „15”:

Vei locui în casa de lemn câteva săptămâni

şi existenţa ta va depinde în acest interval

de grinda afumată în secolul XIX înfiptă-n tavan

te adaptezi cedezi şi te laşi modelat de spaţiu

provocări interdicţii constrângeri

o clipă te bântuie iluzia că ai putea evada pe ţeava de la chiuvetă

dar acolo rişti să te întâlneşti cu pianista din Beijing

aşadar rămâne să-ţi asumi singurătatea

de astă-dată mai puţin ca pe un sentiment şi mai mult ca o senzaţie

Emil Nicolae

PS. Mâine, miercuri, 3 noiembrie, la ora 17, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române (Bulevardul Dacia 12) sunt decernate Premiile Revistei Contemporanul, daţi click pe comunicat de presa (şi iar click pe dreptunghiul apărut). Nicolae Breban şi Aura Christi invită scriitorii români să participe la evenimentul lor: „VA ASTEPTAM CU DRAGOSTE CA SA NE BUCURAM UNII DE ALTII”.

PS. 2. Poetul Emil Nicolae mi-a trimis a doua zi, după ce a apărut această pagină de jurnal online, o poză a lui. Îi mulţumesc. O public în dreptul versurilor lui, să nu se rătăcească.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
7 comments

7 Comments

Lasă un răspuns la Serita Pfeffer Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. vă citesc cu plăcere şi interes jurnalul.Mă abţin însă de la comentarii pănă ce nu-mi veţi răspunde,în pagina mea,la mesaje.Nu este ultimatum ci o chestiune elementară,firească căt de ocupat aţi fi,cu bine -decebal alexandru seul

    1. Nu l-am întrebat, de ce? Emil Nicolae e muzeograf. Adrian Alui Ghoerghe e director al Directiei de cultura Neamţ… Vrei să-i ridic statuie cuiva, anume? N-am făcut decât să consemnez o realitate dată de gol de Emil Nicolae fără să-l întreb… Cu drag.

  2. Mare bataie de joc cu Casa Monteoru ! Felicitari pentru articol. Pe de alta parte conducerea URS a fost aleasa prin vot,…Nu? Daca asta a vrut scriitoricimea… USR se identifica, ca institutie, cu imaginea Casei Monteoru, caci aceasta institutie nu avea alta imagine, cu exceptia sediului, si desigur, imaginea pe care si-o facea prin scriitorii inscrisi in aceasta breasla profesionala.
    Un non-membru USR.

  3. I’d have to buy into with you on this. Which is not something I usually do! I really like reading a post that will make people think. Also, thanks for allowing me to speak my mind!