Grecii năpăstuiți de austeritate au salariu minim de 780 de euro, și românii de 150 euro! Pasă magnetică neagră de la Mizil

Sâmbătă, 1 octombrie 2011. Una dintre marile diversiuni ale actualului regim Băsescu e că dau Grecia de exemplu, la cât de rău poate să ajungă o țară din Uniunea Europeană. Sugerând că alta ar fi fost situația în Grecia dacă ar fi avut un guvern de genul celui al lui Băsescu-Boc-PDL care să ia măsuri draconice de austeritate, cum au fost luate în România. Incredibil, FMI și Băsescu-Boc se felicită și azi că au pus bugetarii români să scoată bani din buzunar (din salarii și pensii, tăiate în chipul cel mai abuziv cu putință de guvernanții noștri; au tăiat 25 la sută din salarii din iulie 2010 încoace în România, oficial; de fapt, eliminându-se și sporurile, s-au tăiat și cu 60 la sută), în condițiile în care România are cele mai mici salarii din Uniunea Europeană. Sunt revoltat, spun, că și azi această diversiune cu plângerea lui Băsescu și Boc pe umărul Greciei, cu „săracii greci” (ajunși la faliment, cu țara vândută de trei ori, înglodați în datorii pentru 150 de generații de aici înainte; aberantă prostie) este o mare ticăloșie. Am să vă dau exemplul băbesc, mergând la salarii, comparativ Grecia-România de azi. Știți care e salariul minim în România, azi? 670 lei, adică 150 de euro. Iar Grecia cea mult văicărită, azi, după ce toată Europa s-a dat peste cap să o îngenuncheze cu austeritatea, știți ce salariu minim are? Țineți-vă bine: „Conform noii grile salariale de baza, un bugetar nou angajat, cu nivel de educatie mediu (liceu) va castiga 780 de euro brut pe luna”. Același FMI își bate joc: pe români îi ține la 150 de euro salariu minim, pe greci îi ține cu 780 de euro salariu minim… Atenție, să nu cădeți pe jos: până azi grecii au avut 711 euro salariul minim și, în condițiile de maximă austeritate (Grecia fiind datoare vândută) le-a fost crescut la 780 de euro! Trăim în plin paranormal. Nu e clar? Sfârșitul lumii la români (se aude, Octavian Mihăescu din Germania, unde se trăiește bine; e normal să nu creadă românii din țară, care-i înjură pe Băsescu-Boc, nu?) vine de la nemernicii care ne conduc azi, pe nume Traian Băsescu și Emil Boc. Îmi e silă să continui pe această temă. Românii au fost aduși în sapă de lemn de o adunătură de politruci care se îmbogățesc pe ei la putere (prin corupție, prin comisioane și licitații trucate, clientela de partid curăță tot, sărăcind majoritatea populației). Grecii știu de frica populației năpăstuite, care iese în stradă și dă foc instituțiilor statului dacă li se taie și li se ia. Românii își merită soarta, stau cu capul la cutie, nu ies în stradă, acceptă măciucile lui Băsescu. Este strigător la ceruri, grecii  trăiesc normal, noi trăim în continuare anormal.

***

Un ecou la paginile mele de jurnal online, de aici, legate de Brăila, au trezit amintiri poetului Marin Ifrim, vedeți la Comentariile de ieri. Mai mult, Marin Ifrim (un pamfletist remarcabil) mi-a trimis și un e-mail semnificativ – el, titularul de la rubrica „Opinii” a Jurnalului de Vrancea are necazuri cu cei pe care-i ”pune-n insectar”, are parte de pase magnetice negre (e convins că regimul Băsescu vrea să-i pună pielea pe băț dacă nu-și ține gura):

Dragă Liviu,

Ieri am fost la Mizil, la Festivalul de Creaţie Literară „Agatha Grigorescu Bacovia”. Încerc să scriu, în zilele ce urmează, un textdespre cum a fost acolo. Am stat în prezidiu, în ciuda tuturor atitudinilor mele de zi cu zi, împreună cu Eugen Simion şi Adrian Năstase. Fireşte, am păstrat distanţa cuvenită. M-a uimit acest Adrian Năstase. E altfel decât ni s-a tot spus… O să trimit textul cât de curând. Nu te speria, nu sar în sus de bucurie că l-am cunoscut pe Năstase, dar nici nu pot trece cu vederea că, cel puţin eu, am exagerat când l-am hulit. Pe curând. Te îmbrăţişez, Marin

PS

   Am impresia că sunt supravegheat mult mai rău de cât îmi imaginez. Până la urmă Ciclopul o să ne belească pe toţi. Întors acasă, am găsit,  pe spam,  un text conceput în aşa fel încât să pricep că e vorba de o aluzie homo. Am înţeles… apropoul. Ce jigodii ordinare. Ce coincidenţe… Uneori, pe blogul tău, vorbim despre fel de fel de mistere. La Mizil am avut tot timpul impresia că ceva ciudat vrea să-mi blocheze instinctele spirituale. Am simţit o pasă magnetică neagră. Nu venea dinspre Eugen Simion, Adrian Năstase sau minunaţii organizatori. Am simţit prezenţa Diavolului. Ceva nu e în regulă în jurul nostru, al tuturor. Ni se face ceva mult mai grav decât simpla manipulare. Cu toate riscurile, o să încerc a înţelege despre ce e vorba… omului simplu, nu vreau să mor prost. Fireşte, în textul ce o să ţi-l trimit nu mă voi referi direct la aceste senzaţii neplăcute. Aici e de scormonit. Mi s-a mai întâmplat treaba asta înaintea loviturii de stat din 1989, când, fiind prezent la o adunare, am fost nevoit să iau cuvântul şi, ca naiba, am făcut eforturi mentale grele ca să nu spun altceva decât trebuie. O chestie misterioasă îmi aşeza cuvintele în neuroni. Cineva invizibil parcă vroia să declanşez „loviluţia”. Am putut stăpâni situaţia. Despre ce-o fi vorba, căci, dincolo de nesiguranţă, nu am altă temere ?  Ce dracu ne fac ăştia de… pe punte ?

Marin Ifrim

***

Că veni vorba de scriitorii incomozi pentru regimul Băsescu. Alt e-mail: text al prozatorului bistrițean Alexandru Petria adresat „intelectualilor lui Băsescu” (noii „pupincuriști”, cum le-ar spune Florin Iaru; al intelectualilor profitori ai tuturor regimurilor politice, nedemni, de joasă speță morală):

Noul apel către lichele

Nu e momentul să vă retrageţi din viaţa publică. E timpul să fiţi consideraţi morţi în viaţa publică. Spiritual. Nu înainte de-a vă recunoaşte micimea omenească. Existenţa larvară conectată la banul public. Fie şi cu forţa.

Sunteţi nişte baloane umflate de un marketing insistent, cu o operă care n-are cum să treacă graniţele ţării.  Orgoliul n-o să vă asigure decât un loc insignifiant în istorie. La „nu faceţi ca ei”. Sau la „deştepţi, dar lepădături”.

V-aţi asimilat coprofagia în metabolism când naivii credeau că sunteţi nişte repere.  I-aţi înşelat. Din cinism sau cecitate momentană.

Presa v-a etichetat greşit ca „Intelectualii lui Băsescu”. În realitate, aţi abdicat de la condiţia de intelectuali susţinând şi pentru al doilea mandat un personaj antidemocratic.

Ca şi Băsescu, sunteţi la fel de vinovaţi pentru situaţia catastrofală în care a ajuns România.

Într-o ţară ocupată, sunteţi colaboratori cu inamicul, regimul actual.

Mila, în ceea ce vă priveşte, nu e generozitate. Ci prostie.

E timpul să lăsaţi locul celor care se respectă şi-i respectă pe români.

E timpul să muriţi bine!

Alexandru Petria

Subscriu. Cu atât mai mult cu cât descopăr tot mai mulți scriitori înrolați în armata de ocupație a lui Băsescu (ocupație a României, abracadabrant) – mari profitori, noi clănțăi ai neamului.

PS. Public fotografii de noapte din București (făcute cu telefonul mobil, în preumblările de după ora 21 cu Doina, la întâmplare). Explicații: Dâmbovița, de pe Podul Izvor; intrarea pe Strada Franceză (din stânga Muzeului Național de Istorie, fost Palat al Poștei, peste drum de Palatul CEC); cele patru statui din Piața Universității (unde e șantierul pentru o parcare subterană) mutate în Parcul Izvor, peste drum de partea din stânga a Palatul Parlamentului: Gh. Lazăr și Spiru Haret, Mihai Viteazul (ecvestru) și Ion Heliade Rădulescu. În plus, două „stele” pe Aleea Celebrităților (în dreapta magazinului Cocor și stânga Bisericii Bărăția-Catolice), instalate miercuri, 28 septembrie: Ileana Stana Ionescu și Sebastian Papaiani (la 75 de ani; a declarat la dezvelirea stelei lui: „Mulţumesc mamei mele, cea care m-a făcut, mulţumesc tatălui meu care m-a bătut şi domnului primar general care a avut forţa să ia o stea de pe cer şi să o aducă pe pământ”), puse printre mesele unei terase.