Premiul Nobel pentru un poet: Tomas Transtromer. Pagină din cartea nopţii. Testamentul genialului Steve Jobs

Joi, 6 octombrie 2011.  Extraordinar, Premiul Nobel pentru Literatură anul acesta a fost acordat, azi, unui poet. Nu încetez să mă mir, în condițiile în care poezia nu se mai publică decât simbolic în Occident, iar în România se publică în tiraje de maximum 1.000 de exemplare (de regulă, în 500 de exemplare). Premiul Nobel pentru Literatură e cu atât mai valabil, cu cât nu exclude poezia (care, altfel, e de negăsit în librării și pe care editurile o publică din inerție, cu banii poeților, în cele mai dese cazuri; oricum, chiar dacă nu-și plătește producția, poetul cumpără exemplare să dea la prieteni atât cât să acopere cheltuiala editorului; editorul nu iese în pierdere; librarii refuză să pună la vânzare cartea de poezie dacă nu e a unui autor de succes). Știți, cu siguranță, de la prânz cine e câștigătorul: poetul suedez Tomas Transtromer (apărut în 2003 și 2005 în România la Editura Polirom cu două cărți traduse de cel ce conduce ICR Stockholm, Dan Shafran; Editura Polirom traduce nu numai valorile lumii, ci-și permite să suporte cheltuielile și cu cartea originală de literatură a Editurii Cartea Românească, nevandabilă, intuind valorile limbii române; Tomas Transtromer a vizitat în 2003 România, a avut un recital la București și a fost cucerit de conacul lui Mircea Dinescu de la Cetate; Tomas Transtromer a fost prieten cu Marin Sorescu, singurul poet român aflat la un pas să primească Premiul Nobel pentru Literatură, știind să-și cultive opera în întreaga lume). Psiholog de profesie, Tomas Transtromer a lucrat cu infirmi, pușcăriași și drogați (asta i-a înnobilat nesperat sufletul). Născut în 1931, până la 59 de ani a publicat zece volume de versuri – în 1990 a avut parte de o cumpănă existențială, a fost pur și simplu „însemnat”, a avut parte de un accident cerebral, care i-a afectat capacitatea de a se exprima. Aici intervine mâna destinului: practic, la 59 de ani i s-a luat posibilitatea de a mai scrie (are și azi mâna dreaptă complet paralizată), cineva de acolo, de sus, a pus ochii pe Tomas Transtromer – probabil rezona periculos direct cu vibrațiile creatoare ale lui Dumnezeu și s-a încercat blocarea lui, a fost intimidat. Sigur, eu plusez de dragul poveștii. Tomas Transtromer a revenit pe piața editorială suedeză după șase ani de la atacul cerebral (putea să scrie cu stânga pe tastele unui computer, nu?), cu un succes nebun: 30.000 de exemplare… Azi, Tomas Transtromer a dat lovitura – dar nu e nici o mirare pentru nimeni, la cotele de pariuri era pe locul doi: «Transtromer urmeaza sa primeasca premiul in cadrul ceremoniei oficiale care va avea loc in Stockholm in 10 decembrie, cand se comemoreaza moartea fondatorului premiului, Alfred Nobel. Tomas Transtromer, in varsta de 80 de ani, era, potrivit Reuters, pe locul doi in randul favoritilor, dupa sirianul Adonis. El este al saptelea suedez care obtine aceasta distinctie. Transtromer este cunoscut „ca un creator uimitor de imagini, metaforele sale sunt faimoase in intreaga lume, ele deschid lumea catre noi, o fac mai concreta”, a declarat, dupa anuntul facut de Comitetul Nobel, Peter Englund, secretar permanent al Academiei suedeze. Premiul are o valoare de 10 milioane de coroane (1,08 milioane de euro). Anul trecut, distinctia i-a revenit scriitorului peruan Mario Vargas Llosa». Nu e nevoie să mai repet aici că în anul 2009 Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat scriitoarei germane de origine română Herta Muller. Mi-a atras atenția însă Evz.ro: celebrul cântăreț, compozitor și muzician, dar și poet Bob Dylan (născut drept Robert Allen Zimmerman la 24 mai 1941 la Duluth, Minnesota, SUA, dintr-o familie de ruși evrei emigrați) „era considerat de casele de pariuri drept unul dintre favoriţii la câştigarea Premiului Nobel pentru Literatură în acest an. În doar 24 de ore, cota cântăreţului american de a câştiga distincţia s-a micșorat de la 100/1 la 5/1”. Nu știu de ce, nu l-am considerat niciodată poet pe Bob Dylan, ci textier. Avem o problemă aici românească, textierii (cei ce semnează textele cântecelor de muzică ușoară sau folk, manele sau hip-hop) sunt desconsiderați, se vorbește despre ei peiorativ. Mai aflu de pe Evz.ro că „și scriitorul român Mircea Cărtărescu apărea în acest an pe lista favoriților. Cu o oră înainte de decernarea premiului Nobel pentru literatură pe 2011, scriitorul român Mircea Cărtărescu era cotat de casa de pariuri Ladbrokes.com cu o șansă de câștig de 40/1, mai mare decât cele ale lui Umberto Eco, Salman Rushdie sau Ian McEwan». Remarcabilă ascendență a lui Mircea Cărtărescu! Bravo… Reiau două poeme ale laureatului Premiului Nobel pentru Literatură din acest an, Tomas Transtromer, traduse de Dan Shafran (Evz.ro):

Pagină din cartea nopţii

Într-o noapte de mai am păşit pe ţărm

în lumina rece a lunii

acolo unde iarba şi florile sunt cenuşii

şi mirosurile verzi.

Am lunecat în sus spre colină

în noaptea fără culoare

pe când pietrele albe

trimiteau semnale lunii.

O fărâmă de timp în spaţiu

lungă de câteva minute

şi lată de cincizeci şi opt de ani.

Şi în spatele meu

dincolo de apa plumburie

celălalt ţărm

şi cei ce-l stăpâneau.

Oameni cu viitor

în loc de chip.

Călătorie nocturnă

Sub noi colcăie viaţa. Trec trenuri.

Hotelul Astoria trepidează.

Un pahar cu apă pe marginea patului

flacără strălucind în tunel.

A visat că e prizonier în Svalbard.

Cu un trosnet de tunete pământul se învârteşte.

Ochi scăpărători traversează gheţurile.

Frumuseţea miracolelor era aievea.

Tomas Transtromer

*

Rețin și un comentariu semnat ieri aici „Ionel”, pe aceeași temă (cu un citat de pe DC News.ro):

Poetul suedez a vizitat România în 2003, cu ocazia lansării volumului de poeme „Pagini din cartea nopţii”, în traducerea lui Dan Shafran (Ed. Polirom). În 2005 i-a apărut în limba română un al doilea volum, „Taina cea mare”, tot în traducerea lui Dan Shafran (Ed. Polirom).

„Pagini din cartea noptii”:

Mistice, versatile si triste, poemele (in versuri sau in proza) lui Tomas Transtromer dovedesc un imaginar suprarealist ce caracterizeaza intreaga sa lirica – un banal timbru este vazut ca un covor magic, umbra copacilor tradeaza incifrarea unei alte lumi. Construite in jurul propriilor experiente, versurile sale au puterea de a deschide nebanuite usi catre introspectie si interpretari metafizice. Operele sale cunosc o notorietate universala, fiind traduse in intreaga lume.

„Taina cea mare”:

Volumul este alcatuit din cinci poeme scurte, urmate de 45 de poeme haiku, toate esente admirabile ale simplitatii si, in acelasi timp, complexitatii marelui poet suedez. In Taina cea mare, Transtromer isi reduce la maximum mijloacele de exprimare, fara ca prin aceasta sa devina un poet ermetic si de neinteles. Transtromer a fost dintotdeauna un scriitor existential si moartea a fost dintotdeauna prezenta in poezia sa. Niciodata insa asa de insistent ca acum. Banuiesti o mare oboseala in aceasta carte, simti ca incepe sa fie tirziu, in viata si pe pamint. Dar chiar si atunci cind poetul scrie despre moarte, poezia lui e purtatoare de speranta si lumina. Taina cea mare si minunea vietii dainuie la nesfirsit.

PS. Transcriu și citatul reținut de Radu Humor la Comentarii, ieri, aici, la moartea unui geniu american, Steve Jobs, inventatorul Macintosh (mărul mușcat) și Apple, cu iPad-urile sale care au rupt gura lumii:

Scuze pentru offtopic, dar mi s-au parut deosebit de adevarate concluziile la care a ajuns pe ultima suta de metri din viata Steve Jobs. Dumnezeu sa-l ierte!

“Nimeni nu vrea să moară. Nici măcar oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Totuşi moartea este destinaţia la care ajungem toţi. Nimeni nu poate scăpa de ea. Şi aşa şi trebuie să fie, pentru că moartea este cea mai bună invenţie a vieţii. Este un element care împrospătează viaţa. Elimină ce e vechi pentru a face loc pentru ce e nou.

Acum voi sunteţi noutăţile, dar peste un timp, nu foarte lung, veţi îmbătrâni şi veţi fi daţi la o parte. Îmi pare rău că par atât de dramatic, dar ăsta este adevărul.

Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind viaţa pe care alţii au trasat-o pentru voi. Nu vă lăsaţi manipulaţi de o dogmă – nu trăiţi după concluziile la care au ajuns alţii. Nu lăsaţi zgomotul opiniilor altora să acopere vocea voastră interioară. Şi cel mai important, aveţi curajul de a vă urma inima şi intuiţia. Ele ştiu deja ceea ce trebuie să fiţi. Restul este secundar.

Rămâneţi înfometaţi. Rămâneţi naivi”.

Steve Jobs

Adevărat testament. Câtă dreptate are Steve Jobs, dar câți suntem conștienți de asta și nu ne risipim? Unii nu se trezesc la realitate niciodată, alții profită fiindcă nu visează niciodată. Ne pierdem viața cu fleacuri: Nu lăsaţi zgomotul opiniilor altora să acopere vocea voastră interioară. Şi cel mai important, aveţi curajul de a vă urma inima şi intuiţia. E valabil și pentru noi, cei de aici și acum.