Luni, 14 noiembrie 2011. A venit iar Tătucul să ne asigure că România e pe mâini bune, că nu-l schimbă pe premierul Boc fiindcă a adus nivelul de trai al românului sub gradul de demnitate constituțional. N-au decât Grecia și Italia să-și alunge premierii, noi n-avem nevoie cică de… instabilitate politică. Asta era problema? E culmea, Grecia și Italia au nevoie de instabilitate politică, de aceea în Grecia (condusă de socialiști) vor avea loc alegeri anticipate și în Italia premierul de dreapta a fost scos pe ușa din spate… 
De fapt, aceste două țări cu tradiție democratică sunt pregătite în orice moment să încerce să îndrepte lucrurile, apelând la măsuri extreme. La noi, din decembrie 2008 e ținut în fruntea guvernului un om de paie al lui Băsescu, dovedit a fi doar un politruc. România e adusă în sapă de lemn (anul viitor vor fi înghețate salariile și pensiile la nivelul celor din acest an, salarii tăiate și pensii impozitate; și acestea vor fi plătite numai din împrumuturi la dobânzi ridicate, înglodând statul în datorii; las la o parte faptul că nu va scădea TVA de 24 la sută și că nu numai prețurile produselor de bază s-au scumpit, dar și prețul serviciilor a crescut inadmisibil și la anul va fi și mai rău), de necrezut, și Băsescu se laudă că statul duduie, a ajuns la stadiul de a funcționa fără probleme (pe când pentru anul viitor e anunțată o creștere simbolică economică, de maximum 1,5 la sută și noi concedieri 
colective). România e ținută la limita de avarie și Băsescu dănțuiește la TVR 1, ce ne-am face noi fără el? Nu mai doarme noaptea de grija faptului că n-am fost destul sacrificați. Ultima lovitură e să pună țara la deficit bugetar 0 (zero) până în 2014, să distrugă și ce n-a distrus din fibra românului, călcând apăsat pe urmele lui Ceaușescu, obsedat și el să aibă datorii 0 (zero), bătându-și joc de români. Sărăcia a cotropit România? Să fim serioși, cei de la putere o duc bine. Uitați-vă numai la numărul infinit de corupți produs de PDL de când e la putere, unii „dați în gât”, cu putere de exemplu, că trebuie să vadă Uniunea Europeană ce justiție dreaptă avem noi. Rămâne celebru exemplul primarului corupt de la Cluj (vrâncean la origine, ce rușine) care avea 17 telefoane mobile „personalizate”, cu care spera să scape de ascultarea serviciilor secrete, știind că e pus sub urmărire. Vă dați seama, primea mită și când se știa 
urmărit de Justiție – asta da corupție tip PDL.
***
N-am terminat de povestit ce s-a mai întâmplat la Buzău, la lansarea cărții lui Tudor Cicu despre mine, de vineri, 11.11.11, ora 11.11.11 (vedeți amănunte la zilele de vineri și sâmbătă, aici). A urmat la dezbaterea publică prozatorul Titi Damian din Urziceni. Deschid o paranteză: știați că la Slobozia apare o revistă literară? Se numește Helis (probabil de la cetatea Helis, reședința lui Dromichete, localizată și pe Ialomița; „Helis este cel mai vechi toponim getic atestat în izvoare. La începutul secolului al III-lea î.Hr. macedoneanul Lysimah eşuează în două campanii împotriva regelui get Dromichete”). Eu o văd pentru prima oară acum, deși apare lunar de 9 ani! N-am văzut niciodată, nicăieri la revista presei a altor reviste să fi fost pomenită. Redactor-șef e Gh. Dobre (nu știu cine e), în redacție cu cunoscuții scriitori Titi Damian, Șerban Codrin sau Nicolae Stan (probabil că e prozatorul și eseistul Nicolae Stan), de critică răspunde Ioan Neșu (nu știu cine e). Aflu că Biblioteca Județeană Ialomița poartă numele lui Ștefan Bănulescu și că Biblioteca Municipală 
Slobozia poartă numele lui… Constantin Țoiu (Doamne ferește, sper că mai e în viață). În numărul pe luna octombrie, dăruit de Titi Damian, semnează versuri Costel Bunoaica sau Aurel Anghel (cunoscut la Buzău, acum; e un caz aparte, m-a mirat când am aflat că a scris o monografie despre optzecistul Gheorghe Iova; o voi publica pe Jurnalul de Vrancea, la Cultură). Închid paranteza. Ce a spus Titi Damian (din ce am reținut rapid): cu cât centrul literar va fi mai arogant, cu atât provincia va fi mai profundă în tot ce va face. Putem vorbi azi de o coeziune spirituală a provinciei literare, care o face să se depășească pe sine. Titi Damian l-a lăudat pe Tudor Cicu, care în cartea „Liviu Ioan Stoiciu – Poezia și subteranele ei” vorbește despre copilăria lui, despre cărțile împrumutate de la biblioteca satului și de măgarul lui dobrogean pe care îl călărea până aici, cum le citea sub cerul liber, la umbra unei 
tufe și le ducea înapoi la bibliotecă și lua altele. Pasiunea lecturii l-a urmărit toată viața, deși e inginer electrician de meserie. E o carte unică, așa cum e și creația lui LIS, e o reală încântare. Se vede că ține enorm de multe fișe de lectură, cartea lui trebuie studiată. Trebuie subliniată și componenta morală la LIS, care e complementar cu Tudor Cicu. Se găsește în această carte nu numai știință a scrierii, ci și pasiune, este o carte grea, trebuie să-i citești și toate cărțile lui LIS să o înțelegi, depășește condiția unei cărți critice, are în ea ceva postmodern. E admirabilă pornirea lăuntrică a lui Cicu pentru poezia lui LIS, în carte e o baie de literatură de bună calitate. Partea a treia a cărții lui Cicu e un jurnal în jurnal, scris parcă după ce s-a descătușat de lectura critică, sunt eseuri încântătoare. LIS să fie bucuros că și-a găsit un comentator pe măsură.
Vă reamintesc, eram pe 11.11.11 la ora 11.11.11 în aula Bibliotecii Județene „Vasile Voiculescu” din Buzău. A urmat criticul Stan Brebenel: se lansează azi două cărți inteligente (a doua carte lansată se numea „Critice” și era semnată de Gh. Postelnicu). Știți, Gh. Postelnicu a scris o carte monografică despre poetul Ion Gheorghe (stabilit de câțiva ani în județul Buzău). L-am întâlnit pe LIS de câteva ori în ultimii ani, la manifestări literare, cum l-am perceput eu: „Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului” (Stan Brebenel a citit din recenzia pe care am publicat-o vineri și sâmbătă aici despre volumul meu „Pe prag”). A urmat Gheorghe Petcu: LIS n-are decât de pătimit, orice faptă bună trebuie pedepsită. A invitat scriitorii prezenți să lanseze cărți și să se bucure de o vacanță la cele două noi case de odihnă de care se ocupă Părintele Mihai 
Milea, la Năeni și la Bisoca (am înțeles că amândouă casele de odihnă pentru scriitori, aflate la poale de munte, sunt patronate de Filiala Galați-Brăila a USR, condusă de Corneliu Antoniu, prin Episcopia Buzăului, dar că orice scriitor buzoian e binevenit aici, trebuie numai să se înscrie; deocamdată casa de odihnă de la Năeni n-are încălzire, dar anul viitor va avea; pe scriitorii care vin aici nu-i costă decât drumul, cazarea și masa sunt gratuite, din câte mi-a spus Corneliu Antoniu). A urmat Stelian Grigore: Tudor Cicu dă o lecție de critică eseistică, sondând filonul poetic al lui LIS, este o carte minunată. Apoi: Mihai M. Macovei a citit fragmente semnificative din cartea lui Tudor Cicu. Iar prozatoarea Elena Stroe Otavă a lăudat cartea de „Critice” a lui Gh. Postelnicu („cu care sunt din aceeași comună; eu l-am cunoscut ca prozator”). A atras atenția 
că Vasile Voiculescu e iar alungat din manualele școlare. Pe LIS l-am cunoscut la Focșani, avea părul claie, era cunoscut ca nonconformist, am citit din poeziile sale la cenaclul pe care-l țineam la Focșani, să-i fac pe elevi să vadă cum se scria atunci. Au vorbit apoi autorii lansați. Gh. Postelnicu: nu știu cât o să mă mai lase Doamne-Doamne să scriu, m-am făcut antipatic prin cronicile mele la cărțile contemporanilor în viață, e mai bine să scrii numai despre scriitorii morți, la Buzău se scrie acum mai puțin, dar se scrie mai bine, eu locuiesc la țară, îmi sap grădina. La Buzău au apărut patru antologii lirice ale scriitorilor buzoieni, semnate de Tudor Cicu, Nicolae Gâlmeanu, Marin Ifrim și N. Pogonaru… Tudor Cicu: fac o mărturisire, centrul poeziei mondiale suprarealiste s-a mutat la București și de aici, din Buzău, s-a ridicat un 
curcubeu până acolo. La Buzău sunt alte patru monografii scrise, în afară de a mea, semnate de Gh. Postelnicu despre Ion Gheorghe, de Ion Roșioru despre Marius Tupan, de Aurel Anghel despre Gheorghe Iova și Gh. Dobre despre Arthur Porumboiu, deci nu e o noutate. Cine mai iubește azi critica literară? Cititorul n-o iubește. De ce iubește criticul critica? De ce nu iubesc scriitorii criticii? Cartea despre LIS este o carte basm despre poezia lui LIS, încerc să fiu un fel de ghid în poezie, LIS e născut sub destinul poeziei… Mulțumesc și de aici pentru vorbele bune. În încheiere vă mai vând un pont: parlamentarul Ovidiu Petrescu, cel ce conduce Asociația culturală „Renașterea buzoiană” mi-a… conferit „Diploma de excelență” pentru… „întreaga activitate literară desfășurată de-a lungul timpului” (dați click pe DIPLOMA LIS _ACRB și iar click pe dreptunghiul apărut, trimisă în format PDF de Marin Ifrim, să vedeți ce scrie mai departe pe 
această diplomă semnată și de Marin Ifrim, secretar al acestei Asociații; de fapt Marin Ifrim e capul răutăților, el a avut cu siguranță această inițiativă; în format PDF nu se vede că e semnată și ștampilată, dar se vede data de 11.11.11!). Abia după ce am primit această Diplomă am înțeles ce e cu conștiința modificată radical pe plan planetar în ziua de 11.11.11, pe când eram la Buzău – primind-o, am devenit conștient de zădărnicia propriei mele conștiințe: „activitatea literară” mi-a relativizat toate pornirile sufletului.
PS. Public aici cinci fotografii primite de la poetul Teo Cabel din Buzău, făcute la manifestarea din 11.11.11 din aula Bibliotecii Județene. Și cinci fotografii făcute la manifestarea literară de la Mărășești, ieri (primite de la Tudor Cicu).
0 Comments