Duminică, 11 iulie 2010. Nici ieri, nici azi nu am ieşit din casă – îi invidiez pe toţi cei ce nu stau ca proştii prizonieri în propriile case la sfârşit de săptămână, din neputinţă (e adevărat, cei cu casele inundate până la acoperiş zilele acestea, după ruperea digurilor pe Dunăre, ar da orice să rămână în casele lor şi la sfârşit de săptămână; case care se vor ruina pentru totdeauna; vor fi obligaţi să o ia de la capăt; îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ferit până azi de o asemenea năpastă). Mi-am distras atenţia de la nemulţumire mele (care se pot transforma în frustrări, repetându-se), ieri şi azi cu obligaţiile literare pe care le am, m-am resemnat. De altfel, voiam să subliniez azi, după ce am scris ieri că e o coincidenţă între păstrarea norilor de ploaie diluvieni deasupra României şi supărarea neagră a românilor pe guvernanţii care ne sărăcesc aberant (prin tăierea a 25 la sută din salariile bugetarilor şi scumpirea preţurilor prin creşterea TVA cu 5 procente, apoi cu anunţarea impozitării tuturor veniturilor, inclusiv a celor minime garantate de stat), să subliniez că după o lună neagră de supărare românii se învaţă cu gândul, se resemnează „că aşa a vrut Dumnezeu, cu el nu putem să ne luptăm” şi reintră în normal. Urmarea? Cerurile României se vor degaja… E o simplă poveste? La nivel particular, la mine aşa funcţionează mecanismul interior – când se adună sumedenii de nemulţumiri, încetul cu încetul mă resemnez. Resemnarea îţi dă posibilitatea să poţi să o iei de la capăt, să nu mai aştepţi îndreptările de la sine ale celor ce te-au nemulţumit. 
Pentru ce mi se întâmplă acum fusesem avertizat de vineri de Simona Vărzaru (Urania, foto): că zilele de 11 şi 12 iulie sunt legate de „momentul de Lună Nouă şi de eclipsa de Soare, care aduc o serie de probleme”. Urmează tot nemulţumiri, tot nervozitate şi tot dezamăgire: nativii Vărsători vor fi morocănoşi, nervoşi, crispaţi, trişti, plictisiţi, supăraţi pe toată lumea, nimeni şi nimic nu le intră în voie, nu le place nimic, simt nevoia să stea singuri, să doarmă, să se odihnească, să recupereze nopţi pierdute sau zile în care au făcut un efort deosebit. De asemenea, nu sunt de neglijat grijile la nivelul forfotei mentale cu privire la bani, la viitorul lor financiar, la statutul economic şi chiar la banii din buzunar de azi pe mâine. Grija este îndreptăţită mai ales dacă se asociază cu modificări într-un statut social, sau cu alterări ale relaţiilor la locul de muncă. Aici e dezastrul la mine: locul de muncă. Şi lipsa banilor, agravantă.
***
Un telefon grozav. Poeta Minerva Chira, foto (vă repet, nu are telefon acasă, nu are televizor sau computer), născută în aceeaşi zi cu mine, 19 februarie, ştie cel mai bine ce simt (că mă sufoc de atâta nimicnicie la Bucureşti) – şi tam-nisam mă anunţă că pot să vin să stau la ea acasă, să trăiesc la ţară ca un ţăran la Negreşti-Cluj! 
Tentantă ofertă, dar pe care n-o pot pune în aplicare, bineînţeles. M-a asigurat că găsesc mâncare în comună (de la ouă, lapte şi carne de la vecini, la tot ce-mi pofteşte inima la magazin; în plus, nu sunt departe de oraş, casa ei fiind la şoseaua europeană), pot să-mi încălzesc apă cât vreau, că are lemne, pot merge în grădină (întinsă pe sute de metri) să culeg din pomi fructele, ba chiar pot să-i culeg şi cartofii, are fântâna ei… Ce-ar fi să mă întorc în copilărie, acum cu ochii unui matur? Minerva mi-a atras atenţia că am înţeles greşit data trecută când mi-a telefonat, pleacă în Anglia-Scoţia-Ţara Galilor-Irlanda pe 3 august şi stă 19 zile. Deci, începând cu 3 august pot să stau singur în casa ei părintească la ţară, şi să mă curăţ pe dinăuntru de toate suferinţele şi frustrările orăşeneşti. Mor de ciudă că nu pot să spun da. Din păcate am devenit pretenţios, depind de apa curentă, de apa caldă de la robinet, de Internet – aş lăsa în aer 19 zile acest blog / site al meu, se poate? Sigur că se poate, orice se poate, numai că-mi trebuie un „zvâc”, trebuie să fiu împins de la spate de Doamne-Doamne (şapte ani am aşteptat acest semn de la Doamne-Doamne când am fost obsedat de sinucidere, în anii 2000 şi nu mi l-a dat; aşteptam să-mi spună cum să pun în aplicare sinuciderea, nu am vrut să forţez nimic, am lăsat-o în mâna lui)… „Te invit să vii la Negreni, să stai la mine 19 zile, cât sunt plecată în străinătate, aşa mai ieşi şi tu din casă să vezi cum se trăieşte azi la ţară”. A fost dezamăgită să afle că îmi e imposibil. I-am mulţumit şi iată, tânjesc în continuare că nu sunt capabil să mai ies şi eu din casă, să văd lumea şi din alt turn decât cel în care m-am blocat, aici…
***
M-a făcut să râd alt telefon, cu Andreea Brumaru, de la Iaşi, foto: „Vine va să zică fotonizarea”. N-am realizat imediat ce vrea să-mi spună cu „fotonizarea”. 
Se referea la Centura Fotonică, în care intră planeta în 2012, de care am scris şi ieri şi alaltăieri aici. Auziţi, fotonizare… Ce frumoasă e limba română! Fiind medic, nu-i plăcea că e debusolată – că e şi ea Vărsătoare (la fel e Ramona CT) şi trage ponoasele. Andreea simte că e ceva cu adevărat în neregulă pe lumea asta (de aceea nu-i condamnă pe exaltaţi; dar o deranjează că a crescut nivelul apelor zădărniciei; chiar totul-totul e zădărnicie?). Ramona mă avertizează că inventez vizionari şi ar trebui să fiu cu ochii în patru, ba e furioasă şi pe Urania (de care pomeneam mai sus):
Ramona CT, foto (pe Facebook): – lis, esti imprudent. inventezi vizionari. toata povestea asta devine literatura science fiction. dar am impresia ca tu nu vorbesti despre literatura, desi mereu afirmi asta. ai grija. oamenii nebuni ii innebunesc si pe ceilalti.
LIS: – E o provocare la creaţie literară. Un joc livresc. Umorul ne poate salva. Noi să fim sănătoşi, că belele (pierderea minţilor, fără să ne dăm seama) vin oricum.
– daca tie ti se pare umoristic, foarte bine. cum o mai duci?
– Sufleteşte, prost. De vină e Eclipsa (probabil te resimţi şi tu, ca Vărsător), dar m-am cam săturat – e o poveste lungă. Norocul meu e că-mi distrag atenţia stând la masa de citit şi scris.
– habar n-aveam de nicio eclipsa. cand a fost?
– De ieri spre azi. Citeşte predictia Uraniei pe Evenimentul zilei.
– m-oi uita. da urania asta numa rautati imi prezice. nu ma omor dupa ea.
– Alta mai bună nu ştiu. Important e că ea descâlceşte hărţile astrale.
– pe naiba. pe mine ma incalceste cum vrea ea. ce treaba e aia sa-mi spuna numa ghinioane si accidente???
– Pe mine numai asta mă interesează, răul provocat de astre. Binele mă lasă rece, nu vreau să-l aflu, el nu mă impresionează.
– ei na! rau stiu sa fac si eu. stim toti, nu ma mai impresioneaza. ma impresioneaza in schimb binele. pt ca e greu de facut.
– Fiecare cu vederea părţii lui de pahar goale, tu gândeşti pozitiv, eu negativ. Asta e. Cred că Urania e Peşte sau Vărăstor, după cum se comportă.
***
Filmul de azi: What the Bleep Do We Know?! (postat de Laurentiu Barbu) –
Succesul filmului What the Bleep Do We Know!? a fost doar începutul calatoriei. Multi români au vazut deja acest film, desi în mod oficial el nu exista în România. Modul în care a circulat („underground”) graieste el însusi despre setea de cunoastere a românului, dar si despre cât de mult era asteptat un asemenea film. Este un film care zguduie din temelii perceptia si atitudinea umana, un film care a creat fani printre toate nivelurile de receptare, inteligenta si cunoastere.
Producatorii si scenaristii lui au simtit ca trebuia sa aduca si „negrul” cuvântului pe albul hârtiei. Alt nivel de receptare si, mai ales, alte posibilitati de a aduce alte informatii, ori de a le întari pe cele existente în film.
VIZIONARE PLACUTA
ai ca m-am tavalit pe jos de râs… auzi dle LIS, daca nu avem vizionari, macar d-ta esti unul care sti si ai curajul ai inventa, este greu ptr Eva sa priceapa, ea pricepe doar sâsitul sarpelui… adica sa difernetieze nitelusi, desi, io ca prostul imi pierdusi vremea explica…
Apropo, va pune pe gânduri viziunea asupra istoriei a Prof Djuvara?
Ei da.. de-aia avem tot felu de ologrofreni cu diplome ce habar nu au pe ce lume traiesc, dar ne dau lecti.
La coada vaci cu totii, la cratita cu evele astea… atunci vor avea loc oameni cu viziune, nu basinesti..
dar si oligofreni si fara diplome?
lis, te invit sa-ti strunesti personajul-daca tot l-ai inventat- si sa-i pui in gura cuvinte potrivite
LIS, dl OM nu-i un „joc livresc”, ci un accident badaranesc, o specialitate numita „vizionarul mitocan”, nu-i asa? Urania scrie frumos, indiferent ce prezice, poeta Minerva e generoasa si ti-a oferit o vacanta la tara care sigur ti-ar fi priit, iar Ramona cauta cu indarjire binele acolo unde primeste in schimb doar rautati. E interesant ca ai facut aceste mini portrete, unii poate se vor retrage si ei „in turn” incepand cu azi si acum…
Ei da.. si cu badarania asta, zilnic ma jigniti fara sa va replic cum se cuvine, dealtfel niciodata nu v-am vazut comenta subeictul propus de dl LIS, ca a mai veni si cu o ideie pertienta… greu , v-ati agatat de gâtul meu ca sa mi-l beliti si când va dau si io replica pe care o meritati sariti arsi de …
care era ideea pertinenta? ca nu vad de aburii cratitei
Mr OM, nu v-am raspuns zilnic nicidecum, n-as mai fi avut timp de „cratita” de care vorbiti. Dv scrieti cand se joaca asa un meci? De aceea cam amestecati replicile.
va mai mirati ca toate va merg rau in Ro,uite de-asta va merge ca dracu toate , nu stiti decât sa loviti miseleste, sa dati la cap cu sadism la tot ce misca, ce nu va aproba netrebnicile, tâmpenile, vai.. fereasca Dumnezeu sa prindeti pe bec pe cineva caruia nu va place mutra ca una cu pamântul il faceti.
Sunteti lipsiti de viziune, de-aia nu stiti organiza, adimistra, va umflati in pene cu diplome optinute pe pile, cu examene copiate cel mai bun caz, nu aveti nimic in cap, de-ai si ucideti vizionari, îi exilati, Hoo, nu-i vorba de mine ci de somitati autentice, toate au sfârsit si realizat in exil, din cauza acestor rebuturi ce bântuie Ro, mai nou si strainatatea…
L-ati lins pe Ceasca, l-ati votat pe Ilici, l-ati tzcat pe Roman in dos, iar acu… iar de va controlez nitel, aveti sigur sânge bolsevic .. care va fi produs tari daune, ucis spuma tari.
de-aia sunt treaz la ora asta pt ca belesc ochi la meci,
ce este rau cu statul la cratita, de ce trebuie sa fie jingnire ptr o femeie? Faptul ca muierea moderna habar nu are ce sacru ritual este cratita, ce forta magica are lega sufletele intr-o familie.. nu este vina mea ca au ajuns vai si vai de mama lor, atât ele cât si bivoli de barbati
daca ati ajuns in exil e pt ca ati fugit de aici cand ati dat de greu. eu stau aici si imi fac treaba chiar in conditii dificile. nu puteam fugi toti si sa comentam din strainatate, de la adapost. asa ca atunci cand o sa faceti si dv munca patriotica pt romania, puteti vorbi. pana atunci sunteti doar un om ce se gandeste doar la bunastarea personala. suna a egoism bolsevic, nu?
Dar multa frustrare ati mai adunat…Nu mai bine v-ati uita la meci???
Trimiteti urgent niste cratiti nemtesti. In numele ritualului sacru, acceptam acest dar.
da. frumos, munca patriotica, fugari… tradatori de tara, ce mai tot tacâmul tov Ceausescu… foarte frumos. merci ,
alta perla din Accept, frustari adunate.. haida deh, dati fuga in Spania ca este campiona
ai uitat componenta bolsevica. si sa nu-mi mai spui mie ca nu cunosc realitatea romaneasca. ma balacesc in ea. n-as putea s-o ocolesc nici sa vreau. nu te-am facut tradator, doar egoist.
Dl Om de-acum are alta treaba: dirijeaza circulatia europeana.
ne indica pe unde sa o stergem din romania. banuiesc ca cunoaste toate cararile ilegale de la frontiera. ca el iubeste romania fara romani. dar stie si ce-i mai bine pt ea.doar lucrurile sunt mai clare de la distanta.
NU, stati in romanica lu Ilici, este a voastra nu a mea, România mea este alta, a Elisabetei Rizea, Goma, a sfintilor martiri striviti de parinti vostri ce v-au educat in spiritul directivelor Congresului IX, a indicatilor tov Ceasca si-a sa vrajitoare, nu stati acolo si bateti batuta pe loc pe versurile lu Adrian Paunescu, stati acolo ca acolo , stati foarte bine, pe un butoi de pulbere ce il alimentati cu gaz.
Ce va mai satisface da cu copitele.. mai, mai.. ati pus labele pe un tradator de tara, pe unul care nu este asa trebuie sa-l buliti bolseviceste, pai.. proprile voastre perle va da de gol sursa din care ati fost adapati, adica bolsevism sadea.
As da in mintea gainilor a va da raportul , totusi, pâna una alta, mandea si-a facut datoria fata de România, in timp ce voi stateati pititi sub mese de frica, ridicati osanale unor descreierati, io am avut demintate ptr care am platit, pentru care sunt in exil, ca de nu , la Straulesti ma baga parinti vostri , ba chiar voi ce ati aplaudat hoardele de barbari. Tara este pe mâna voastra, puneti osul la treaba ca sa o ridicati, nu, nu munca patriotica cum ne obliga tovarasi, lozinca reptata de o tovarasa utecista si pe acilea. Oligarhia ce calareste ,distruge România a creat-o parinti vostri ba chiar voi insiva, iar azi va bateti cu pumnul in piept de ce bravi români sunteti si ce rai suntem noi ca nu am ramas la cheremul vostru ca va dam peste bot, desi… in 89 ar fi trebuit sa va prajim pe totii, ca de-aia ne haliti si azi ficatiei …
esti depasit. nu se mai gandeste nimeni la causescu sau adrian paunesc. ai ramas blocat intr-o bucla temporala mr. om si esti bantuit de niste fantome pe care noi nici nu ni le mai amintim. ma bucur ca ai alta romanie, pt ca asta are deja destui nebuni.
Si acu sa las dragele naostre tovarase si ma bag in tematica de azi a blogului, asa cum cred ca am facut de când postez aici, niciodata nu am batut câmpi, nu ma-legat de cineva daca nu i-am înteles subtilitatile, gândul ma duce la dl Ciucu, a carui vasta cultura, subtilele dar si grelele punctari ar fi meritat o dezbatere mai ampla, dar pentru asta iti trebuie o vasta cultura, ei bine, sunt io pe aici si astflel se scapa pe sestache de provocarile dl Ciucu, provocari la gândire, pentruca dl Ciucu a înteles nu bine ci in profunzime ce vrea sa ne zica nenea LIS , zic ca si io, ca de-aia am intrat in joc, nu sa ma balacaresc ca la usa cortului, nu sa pierd vremea explica analfabetilor diferenta dintre viziune, spiritul profetic si ghicitori uni ce isi aroga mandatare divina. ma asteptam ca fiecare comentator sa-si concetreze atentie pe componetul ce il stapâneste mai bine, eu il stapânesc pe cel teologic, in el m-am bagat, daca s-ar fi vrut se observa lejer unde bat io, nu se cadea in ixterie. Cine are o cultura minima (religioasa), dibuia genul profetilor mele, ca de fapt nu este altceva decât o viziune asupra patristici, profetilor scripturilor si abia dupa putin stropit cu spirit profetic care poate ori nu implini, explicat dl LIS destul de babaste, numa cine nu vrea nu pricepe, ori cine are o agenda de indeplinit o tine bolseviceste. Numa cine nu pricepe capcanele literaturi, care are legile ei sacre nu-si poate depasi conditia de goim, ce este Biblia, Coranul, Tora, o vasta literatura in primul rând care a dat nastere unei alte vaste literaturi, opere de arta, de ce omul modern sa nu mai dea si el o alta forma de literatura religioasa? Pentruca nu vor bolsevici, sodomisti?
Hmm, ce bine se brodesc replicile dl Ciucu in toata povestea asta, ce bine ar fi fost ca dlui Ciucu sa fi existat cienva care sa-i faca fata sa continuie in codurile specifice vorbi, nu de alta dar ar fi provocat analfabeti pune laba pe carte, duce a mai si citi, nu a beli ochi la telenovele. De ce nu ma bag io, pai nu am voie, eu merg pe linia mea in aceasta povestire, am rolul meu bine definit si care imi place juca. Da, este necesara si o abrodare intelectuala, culta a problemei ridicate de dl LIS, ca sa iasa ceva trasnet. Daca dl LIS va continua sunt sigur ca va iesi ceva.
un personaj ce-si constientizeaza conditia de personaj. mai ceva ca-n ,,ruletistul”.
Dle Om, in jurnalul LIS ati gasit doar un loc unde sa va publicati interminabilele replici. Nimeni n-a avut rabdare sa le citeasca pana la capat, mai ales in zilele dv de furie intelectuala, din pricina stilului scarsnit/nevrotic , de macelar al limbii romane. Sunt convinsa ca nimic n-o sa va opreasca sa continuati, mai ales daca va face bine sa scrieti… Acum va aratai atasat de d-l Cicu, cu care aveti in comun doar aceasta pagina de blog si pe care parca il implorati sa va tina partea. Succes pe mai departe…
http://www.google.de/images?client=opera&rls=de&q=topf&oe=utf-8&um=1&ie=UTF-8&source=univ&ei=-bM6TPeVMI6nOIiQpYoK&sa=X&oi=image_result_group&ct=title&resnum=6&ved=0CEcQsAQwBQ
Îi sunt dator lui LIS cu alte gânduri (intuiesc că le aştepta), despre vizita avută la poetul Ion Gheorghe – a cărei trecere în revistă, în câteva sumare constatări am făcut-o ieri aici pe blog. Gânduri care pot fi şi ale voastre, a celor care: „tac în/ schimbul obţinerii buruienii care dă puterea de a/zămisli” (LIS). La marii bătrâni mă gândesc acum, încercând să le alin somnul zăvorât sub lacătele din Marea Oboseală a Lumii. Nu spunea Cioran că şi fără Cervantes, care să ne descrie un don Quijote al „amărăciunilor noastre”, în noi tot ar exista „un deşert răspândit în suflete”? E foarte posibil ca nefericirea omenească (care ne aduce atâta prizonierat în labirintul inimii) să aibă două cauze pentru a ne limpezi noi o linişte perpetuă: frica de zei (de zeii universali care ne va atrage într-un nou ciclu al Genezei, dacă până la urmă asta se va întâmpla) şi frica de oameni (mai ales de cei incomozi nouă, după cum ochiul unora, mai mult decât ciclopian mai şi întrezăreşte printre cei care scriu aici). „Când s-a născut raţiunea, soarele lucea demult” – spunea Cioran – nu e revelaţia nimănui, staţi liniştiţi! Cineva aici pe blog, tot ne explică nouă că nu-l are pe Dumnezeu acel ce nu l-a auzit. Şi nimeni nu-l aude pe vestitorul său: „nu-l mai ajută mintea şi/femeile/mai scormonesc prin jar, alergând un/capăt de buştean încă/aprins… oare, ce vezi nu-i o parodie? Îţi răspunzi/singur, în/felul acesta femeile duc focul cu ele: prin/portiţa de scăpare, frumos mirositoare, o/anomalie/magnetică, poate. Având fiecare/nălucirea/vuietului de val… Un/ cântec în pustiu.” (LIS). Aceia, o ţin tot morţiş că nu-i interesează decât ceea au şi apucat în a-şi îngropa gândurile într-o revelaţie numai de ei ştiută. Le reamintesc ce spunea Luca (9.10): „Vulpile au viziuni şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde-şi odihni capul”. Iar eternitatea cu care se mint aceştia, nu-i decât „rana neînchisă a sufletului omenesc”(tot Cioran). Unde să cauţi atunci eternitatea, dacă nu în scris? Să reinventăm retorica, să reinventăm poezia şi scrisul ei şi rostirea ei! („Frigul este ceva ce ne cuprinde pe toţi”… scria poetul spaniol Antonio Diaz Tortajada, ba chiar ne întindea tuturor o mână: „ Ia această mână ce ţi-o întind/e preţioasă/ E pur şi simplu aspră ca palma celui ce ţine ogorul în palme./Nu e vândută./Nici nu crede în Dumnezeu/nici spadă nu este”. Poetul, aşadar a înţeles că versul şi iubirea pot învinge moartea. Ţinutul de la Parnesos, unde Ulise pornise vânătoarea mistreţului alături de fiii lui Autolicos şi cât pe aci, de nu furia mistreţului avea să-i cauzeze moartea, dacă nu îi săreau în ajutor verii săi „ce rana-i o legară/cu meşteşug şi sângele-i curmară cu decântări”, nu e mai departe de ţinutul nostru faţă de cel al poetului spaniol. Şi atunci de ce n-am fi noi cei de aici deţinătorii faimosului secret al descântecului şi vorbelor ce-i vindecară rana lui Ulise? Poetul spaniol ştia ce înseamnă frica de tăcere. Asta vreau să surprind şi să înţeleg şi eu la omul LIS. Poetul din ce-a de a doua fiinţă a sa – când o şi spune – nu-i trist, ci lumea întreagă, ce-i cuprinde n. spaţii galactice, e tristă în el. Ştim doar ce spunea Nichita cu privire la tristeţea poetului. Deci să nu-l credeţi pe poet. Că-l şi aud parcă pe Arghezi întrebând: „În poarta cui să cerem crezământ?/Hai, calule, hai, câine, pământeşte/să batem, frânţi, cu pumnii în pământ”. Şi lui Arghezi nu-i era dată ca lui Nichita , judecata rimbaldiană, dispreţul şi milostivirea de a ridica în vârful acestor angelice cutezanţe, scările de bun simţ (în sensul de simţire, cutezanţă, avânt ). Dar dacă ar fi să-l imit întrucâtva pe A. Rimbaud, aş spune ca şi LIS: dacă ne-am alinia şi noi planetelor mincinoase ale acestor vremuri, ar fi viaţa noastră, calea onoarei? „Urâtul, nu mai e dragostea” – am reţinut asta de la poetul rimbaldian.; şi n-am fost de acord cu temerea cioraniană: „Când eşti iubit, suferi mai mult decât când nu eşti”. Am simţit acest lucru acasă la poetul Ion Gheorghe, care ochi de vultur să fi avut, nu-mi sărea dinainte să-mi întindă mâna şi să-mi spună: pe dumneata te ştiu oare eu de undeva, nu se pare a ne mai fi întâlnit undeva? Că de văzut, trebuie să-mi fi apărut cândva în cale, de nici ochii nu s-au putut acum înşela! (Şi nu se înşelase: vă puteţi imagina ceva mai extraordinar? În 1973 îl vizitasem la redacţia Luceafărului undeva pe calea Victoriei după câte îmi amintesc, pe la casa M. Sadoveanu dacă nu mă înşel, unde era prea ocupat alături de Sânziana Pop şi Ileana Mălăncioiu). Mă ţintuise cu ochii lui şerpuitori, încât nici nu am am avut replică decât multă… multă vreme după aceea. „Bănuiesc ce gândeşte ăsta din faţa mea” – îmi transmitea. De aceea, la marii bătrâni mă gândesc, cum stau ei departe de noi, striviţi de toată oboseala lumii…
This domain seems to get a large ammount of visitors. How do you advertise it? It offers a nice unique twist on things. I guess having something useful or substantial to talk about is the most important thing.