Miercuri, 18 aprilie 2012. Zi pierdută și azi. Ce să fac, neavând chef, atunci când nu citesc, mă uit din când în când pe geam, în fața și în spatele blocului în care locuiesc din 1990 (vă dați seama, observ fiecare amănunt schimbat de pe o zi pe alta; cel mai șocant a fost când a apărut într-o zi, scris cu litere negre mari de tipar pe blocul de vizavi, din spate: ROMÂNI MURDARI și cu o săgeată spre un loc în care se adună și se droghează aurolacii, un loc plin de seringi și gunoaie) – amuzant, azi mi-a atras atenția că toate mașinile parcate sunt… murdare! Deși în ultimele zile a plouat și ar fi trebuit să strălucească, spălate de la mama natură. 
La început am crezut că mi se pare, apoi am luat seama că nu e mașină staționată care să nu fie murdară. Ce-o mai fi și asta, pe vremuri se spunea că sunt de vină ploile acide. Apoi se spunea că Bucureștiul e un șantier și praful face ravagii (între timp s-au micșorat șantierele, de când cu criza; doar străzile ce mai sunt sparte). M-am uitat apoi și la mașinile care trec prin fața blocului (cu trafic maxim), oprite doar la stopuri, erau și ele murdare… Am ridicat din umeri și am uitat. Seara am citit știri online, apoi am văzut la televizor, că România și Bulgaria au avut parte de ploi galbene „care conțin nisip saharian”, auziți: Florinela Georgescu, director executiv al Administratiei Nationale de Meteorologie (ANM), a declarat, miercuri, pentru Mediafax, ca totul a pornit de la o furtuna de praf ce a avut loc marti in Peninsula Arabica. „Pe satelit, furtuna pare sa aiba legatura cu o furtuna de nisip din Sahara, dar ce ne intereseaza pe noi este ca acest praf a fost adus de curentii dinspre sud pe deasupra Marii Negre pana deasupra tarii noastre”, a explicat Georgescu. Potrivit acesteia, daca nu ar fi plouat, particulele de praf, care se deplaseaza la o altitudine foarte mare, nu ar fi 
ajuns niciodata pe pamant, insa ploaia „le-a antrenat catre sol”. Ciudat, la câte furtuni de praf sunt regulat în Sahara și Peninsula Arabică, taman acum s-a găsit să cotropească una și Bucureștiul: ”Dacă nu ar fi plouat, nici nu am fi ştiut că acest fenomen ne afectează în vreun fel. Nici nu vă pot spune cât de des praful rezultat din aceste furtuni ajunge deasupra României, pentru că nu este important. Devine însă puţin deranjant atunci când se întâmplă să plouă şi praful din atmosferă este adus la sol”, a mai spus Georgescu. Aceasta a mai precizat că nu autoritatea de meteorologie este cea care poate să discute despre toxicitatea sau posibila poluare produsă de acest praf. „Noi nu facem analize să vedem concentraţia sau consistenţa prafului. Pentru noi, singura consecinţă este puţină murdărie pe maşini”, a conchis Florinela Georgescu. Ce concluzie să trag eu, decât că a venit în România și praful din deșertul Țării Sfinte după Lumina Învierii (adusă de BOR și un lider PDL cu avionul de la Ierusalim, 
într-un felinar special, de mină, de la Sfântul Mormânt). Numai să nu se aleagă praful…
Apropo de Lumina de la Sfântul Mormânt. A venit vremea să-i enervez până la capăt pe ortodocșii noștri care cred în miracole. Culmea e că Biserica Ortodoxă nu crede în vrăjitorii, dar crede în miracolele sau minunile făcute de sfinți, asemenea lui Hristos (sfinții fiind oameni îmbunătățiți de Duhul Sfânt, îndeosebi înalte fețe bisericești care au fondat mănăstiri și biserici, sau credincioși habotnici care fac minuni în timpul vieții sau după moarte). Scriam aici pe 14 aprilie de Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim și de faptul că Lumina Sfanta este considerata un miracol al Ortodoxiei, care se intampla in fiecare an de Paste la Ierusalim (vă invit să recitiți ce am scris la: https://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/04/lumina-sfanta-adusa-de-la-ierusalim-cu-o-lampa-de-mina-rascumpararea-nevredniciilor-sa-invatam-din-urarile-unor-scriitori/). Ei bine, miracolul e păstrat cu sfințenie de ortodocși. Numai că mai sunt și cârtitori, care consideră totul un fals, ceea ce sună a impietate. Ea are și un istoric: Minunea a fost descrisă în mai multe scrieri, începând cu secolul al IV-lea d.Hr., însă primul documentar asupra ei a apărut în 1106, în scrierile călugărului rus Daniel. Scepticii Luminii Sfinte există încă de pe vremea când Ierusalimul era condus de musulmani, însă ei au tolerat fenomenul, întrucât pelerinii veniţi la Sfântul Mormânt aduceau venituri mari 
oraşului. După ce Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţii ortodocşi, iar minunea nu s-a mai produs. Odată cu dispariţia miracolului, au dispărut şi pelerinii şi banii aduşi de aceştia, iar regele Baudouin a decis să le permită preoţilor ortodocşi să revină la Biserica Sfântului Mormânt. Acest lucru a întărit părerea scepticilor. Scepticii existenței Luminii Sfinte, azi, într-o lume secularizată, civilizată, postindustrială, informatizată, își pun întrebări – chiar în rândul ortodocșilor: Un cercetător grec oferă o explicaţie ştiinţifică a Sfintei Lumini. Michael Kalopoulos spune că preoţii impregnează lumânările cu fosfor alb, care nu poate fi văzut cu ochiul liber. De ce apelează la fosfor? Pentru că acesta, la contactul cu aerul umed, ia foc spontan. Cercetătorul a făcut chiar o demonstraţie la o televiziune greacă, pentru a explica fenomenul aprinderii lumânărilor îmbibate cu fosfor. Pentru a amâna aprinderea lor, ele pot fi înmuiate într-un solvent organic, iar fosforul se aprinde abia după ce solventul se evaporă în aer. Michael Kalopoulos precizează că proprietăţile fosforului sunt cunoscute încă din antichitate, fiind folosit de magicienii din Caldeea. În 1238, Papa Gregorie al IX-lea a denunţat Lumina Sfântă ca înşelătorie. Unii greci, precum scriitorul Adamantios Korais, au criticat vehement fenomenul, spunând că este o fraudă religioasă a preoţilor înşelători, un „miracol” pentru profitori. Scepticul rus Igor 
Dobrokhotov a analizat dovezile miracolului, inclusiv sursele antice şi fotografiile şi filmele contemporane. El a arătat diversele contradicţii în povestea Luminii. Dobrokhotov, dar şi alţi cercetători, citează jurnalele arhiereului Porfire (1804-1885), în care acesta scrie că preoţii din Ierusalim ştiu că Lumina Sfântă este o fraudă (Agentia.org). Inconfortabilă denunțare, dacă și „preoţii din Ierusalim ştiu că Lumina Sfântă este o fraudă”… Recitiți acum ce am scris pe 14 aprilie aici, legat de pogorârea Luminii Sfinte. Interesant, anul acesta Lumina Sfântă a venit cu o întârziere de două ore – îmi imaginez ce sperietură au tras „preoții din Ierusalim”, pur și simplu Lumina Sfântă putea să nu mai apară! Sunt două exemple, în urmă, când Lumina Sfântă n-a mai pogorât din cer în Sâmbăta Mare: În istorie, s-au consemnat doar două momente când Lumina nu a venit în Sâmbăta Mare. În anul 1101, când clerul grec şi latin au slujit împreună pentru venirea Sfintei Lumini, iar istoricii consemnează că ea nu s-a pogorât în Sâmbăta Mare din cauza participării latinilor. Ea a apărut numai după ce grecii s-au rugat în lipsa latinilor, în Duminica Paştilor. De asemenea, Sfânta Lumină nu s-a pogorât nici anul 1923, după ce Patriarhul Tihon a fost îndepărtat de la cârma Bisericii Ortodoxe Ruse, cu sprijinul patriarhului 
Ierusalimului, Constantin IV. În Sâmbăta Mare, Sfânta Lumină nu s-a mai pogorât la rugăciunile patriarhului, iar mulţimea arabilor exaltaţi, folosindu-se de paza dezordonată a administraţiei turceşti, l-au asasinat pe patriarh. Ce concluzie să trag? Dacă Lumina Sfântă a pogorât în acest an, fie și cu întârziere (îmi imaginez ce dimensiune apocaliptică i s-ar fi dat dacă n-ar fi apărut), înseamnă că în 2012 nu va fi Apocalipsa!
***
Redau în continuare amănunte superficiale legate de viața unui actor de succes, Dragoș Pâslaru, care a hotărât să se călugărească (un alt vizitator al său la chilie a fost scriitorul Fabian Anton, care a scris că Dragoș Pâslaru pe 14 iunie 1990 a fost batut ingrozitor de minerii veniti „sa elibereze Capitala“ si, timp de citeva zile, a fost in coma, la limita dintre viata si moarte, internat la Spitalul de Urgenta. Prietenii spun ca atunci si-a facut un ultim juramint: daca scapa, isi 
va darui viata lui Dumnezeu). Să nu uit, pentru a o liniști pe poeta Florentina Toniță (o asigur că eu am un sentiment acut al relativității și că n-am de gând să public aici texte… „ziditoare”, cum scrie la Comentarii, ieri, pe nici un subiect; mă interesează prezentările simple, care să deschidă gustul pentru literatură, al cititorului; de când există Internet, cine e doritor de epuizare a unui subiect, poate găsi pe Google zeci, sute, mii de trimiteri; e valabil și în cazul lui Dragoș Pâslaru / Monahul Valerian) – dați click și pe http://ghelasiegheorghe.blogspot.com/search/label/p%C4%83rintele%20Valerian.
Așadar, Dragoș Pâslaru era căsătorit și avea un copil când a hotărât să se călugărească. Anul acesta, reporterul care l-a căutat pe Pustnicul Valerian la chilia lui, a căutat-o și pe fosta lui soție, la București, curios să afle, omenește, ce s-a întâmplat în timp – fiindcă aici e povestea de viață care are sens:
Cum e să te trezeşti într-o zi că bărbatul alături de care ai trăit mai bine de 10 
ani s-a săturat de viaţa pe care o duce şi vrea să se retragă pentru restul zilelor în pustietate, pentru a-l sluji pe Dumnezeu?
Aceasta a fost drama peste care a trebuit să treacă, în urmă cu mai bine de 20 de ani fosta soţie a actorului Dragoş Pâslaru. Anca Pâslaru avea pe atunci 38 de ani şi un copil în vârstă de 11 ani. După 20 de ani în care nu a vrut să vorbească despre acel moment, femeia a comentat în premieră decizia partenerului său de a se călugări.
Dragoş Pâslaru a renunţat la carieră şi la familie, la începutul anilor ’90, pentru a-l sluji pe Dumnezeu. Reporterul l-a găsit într-o chilie, în creierii munţilor, şi a stat de vorbă cu el. Mărturiile tulburătoare ale fostei lui soţii. In varsta de 60 de ani, doamna Anca Paslaru este scenograf la Teatrul „Ion Creanga” din Capitala. „Un om deosebit, o femeie extrem de talentata si dedicata meseriei”, au descris-o colegii. O persoana calda, cu ochii de un albastru intens, cu un fin simt al umorului, asa a descoperit-o si reporterul care, inarmat cu un buchet de flori, a inceput sa-i iscodeasca trecutul. A zambit cumva trist privind departe in urma, catre amintirile legate de omul care i-a fost partener o buna bucata de viata. „Au fost ani frumosi, ani de care imi aduc aminte cu drag”, a povestit femeia. 
„Lucrurile insa s-au schimbat atunci, dupa ce a trecut prin ce a trecut”, si-a amintit fosta sotie a actorului. Dragos Paslaru a luat decizia de a renunta la familie, la viata sociala si la toate cele lumesti de unul singur. „Nu a vorbit cu noi, nu s-a consultat cu nimeni. Pur si simplu m-a anuntat care ii este decizia, care ii va fi calea. Era foarte sigur ca asta vrea, ca asta trebuie sa faca. Desigur, i-am respectat hotararea. Am divortat atunci, iar el a plecat”, a mai spus Anca Paslaru, care a ales sa pastreze numele si dupa divort. De-a lungul vremii au vorbit uneori. Cand inca era la manastire, unde exista si un telefon, Dragos Paslaru, devenit parintele Valerian, primea vesti de la fosta lui familie. „Il cautam mai ales la initiativa fiului nostru. El voia sa isi auda tatal, sa afle cum o duce ori sa-l felicite de ziua lui. Si-atunci discutam putin…”. Cei doi fosti soti au pierdut insa legatura in momentul in care actorul-pustnic s-a refugiat in chilia din mijlocul muntilor. Pentru Anca Paslaru, viata a mers inainte. A inceput o alta relatie, dar s-a dedicat in special muncii. Actorul George Ivascu este unul dintre cei care au lucrat deseori cu ea si portretul pe care i l-a zugravit este cel al unei adevarate artiste. Fosta sotie a marelui actor traieste in prezent impacata. Chiar si cu trecutul. „Daca el si-a gasit linistea, eu ma bucur”, rosteste zambind. Impacheteaza cu grija ziarul de pe a carui prima pagina o privesc senini ochii parintelui Valerian si il pune cu grija in poseta. Apoi porneste agale la o plimbare, insotita de ganduri, prin Cismigiu. (Bogdan Galca-Cancan)
Lumina Sfîntă?
Desigur, dar nu de cînd creştinismul, ci de cînd Soarele omenirea luminează. De cînd focul ni se aprindea-n vetre după veritabile rituale. Nu ca acuma, minţind, înşelînd o lume… Contra talanţi.
Mai Sfîntă ne este Lumina adusă din spatele Altarului de preotul de la ţară, decît cea adusă de fluturi şi alte camarile-n odăjdii!
Credinţa e ceea ce dăinuieşte mai presus de minciuni.
Am avut ocazia sa merg de Inviere in 2008, si am stat in altarul armean, acolo unde Mama Imparatului Constantin a gasit Crucea Mantuitorului. Din experienta mea Lumina Sfanta nu vine de la Soare, eu am primit-o de la un politist evreu care a plecat cu ea probabil de langa mormantul Mantuitorului, unde vine, si a venit pana la altarul in care eram eu, altar care este putin mai la drepta si jos decat Golgota si Piatra Mirungerii. Problema cu Lumina Sfanta adusa din Tara Sfanta este alta. Ea vine consumand gazul lampant din lampile in care sunt aduse, si cum acel gaz lampant tine loc de lumanare, inseamna ca acea lumina semnifica Invierea celor care s-au inecat in Potop, din sufletul carora este acel gaz lampant rafinat. Intradevar sunt si clerici si laici care pogoara lumina din soare pentru cei care nu le primesc credinta, ca sa ii iradieze.
Multumesc pentru informatiile privind Istoricul venirii Luminii Sfinte. De pe site-ul grecesc OrthodoxWiki am extras niste randuri privind Patriarhul Tihon: „În 1922 şi 1923, Patriarhul Tihon a fost întemniţat în Mănăstirea Donskoy după ce s-a opus deschis decretului prin care erau confiscate proprietăţile Bisericii. Mii de credincioşi ruşi au fost împuşcaţi. După ce a fost eliberat, el a asigurat regimul de loialitatea sa într-o încercare aparentă de a reduce presiunea aspră pusă asupra Bisericii.” Practic acest Patriarh a criticat Conducerea bolsevica pentru uciderea familiei Tarului si pentru alte interventii ca opuse controlului Statului bolsevic peste averea Bisericii, etc. etc., etc., si pentru ca Patriarhia Constantinopolelui a adoptat calendarul nou in 1918, acest lucru a afectat si Rusia pe care a crestinat-o Patriarhia ecumenica de Constantinopol. De aceea, parese ca nu i se datoreaza Patriarhului Ierusalimului faptul ca Lumina Sfanta nu a venit in 1923. In acea perioada grecii sufereau pentru ceea ce numeau ei Megalo Ideea, adica Grecia Mare ( sustinuta de anglo-americani si presedintele Woodrow Wilson ), si milioane de greci au fost siliti de ocupatia otomana sa paraseasca Asia Mica si sa refugieze in Grecia continentala sau in insulele grecesti, multi au fost ucisi de turci, multe biserici au fost profanate, casele si averile grecilor au fost profanate, cimitirele la fel, etc. Pe acest fond, arabii pro-otomani, dar si pro-sovietici au ucis pe Patriarh, si pentru aceasta nu a mai venit Lumina Sfanta, si nu din cauza acelui Patriarh rus care s-a intins mai mult decat ii era plapuma si apoi nu a mai reusit sa rezolve situatia si a clacat infricosator ( lucru pentru care Stalin a fost adus la conducere parca si pentru care apoi un Patriarh a fost ucis, iar Stalin nu mai ingaduia alegerea altuia, pana cand Mitropolitul Serghie s-a hotarat sa il tradeze pe legionarul de Ion Antonescu ca sa fie numit Patriarh, si cu ajutorul lui Stalin a organizat si Bisericile de orientare comunista din spatiul de ocupatie sovietica ). Patriarhul din 1923 era grec, de fapt toti patriarhii Ierusalimului sunt greci, asa este canonul. Apropos, stiti de ce a fost caterisit Patriarhul de dinaintea SS Patriarhului Teofil al Ierusalimului de astazi ? Pentru ca era anti-occidental si pro-arabii musulmani care acum o mare parte dintre ei sunt in adunarea lui Yaser Arafat, cunoscut cu orientare comunista, si pentru ca ar fi fost si pro-sovietici ( sovietici care au speculat acea convertire a Patriarhului Tihon pe fondul slabiciunii celor doua Patriarhii grecesti: a Ierusalimului si a Constantinopolelui ). Nu ca nu va fi nevoie de un episcop care sa duca aceasta cruce, dar nu era momentul ca aceasta cruce sa fie dusa atunci cand precedentul Patriarh a fost caterisit. Ca sa spun asa, in 2008, eu stiam oarecum ce va avea sa se intample acolo, in Tara Sfanta, mai putin unele lucruri. De exemplu am gresit si eu cand am ajuns la portile Ierusalimului vechi si am vazut acolo un soldat rus in garda israeliana, crezand ca SS Patriarhul ar favoriza aceasta orientare, desi in Tara, in 1988, am stiut ca voi gresi oarecum ( este mai greu sa crezi fara sa vezi cu ochii tai la fata locului ). Apoi, cand a venit Sfanta Lumina, de fapt cu putin inainte lumina zilei s-a facut ca atunci cand Dumnezeu la Facere a zis sa fie lumina, si am vazut ca acesta lumina a zilei era asa numai in Biserica Sfantului Mormant care cuprinde si Golgota si alte altare, si am mai vazut ca de acolo acea lumina originare lumina in toata lumea, si eram constient ca lumineaza si in Romania, vedeam cu duhul acest lucru. Iar acest lucru era invocat de Patriarhul Ierusalimului si clericii ortodocsi, dar de spus era spus de Dumnezeu Insusi, si stiti de ce cred lucrul acesta ? Pentru ca pe acest fond imediat, si ca un fulger, ca un fur, a venit Duhul Sfant in chip de acesta lumina a Invierii lui Isus Christos, iar cand a venit ( ea a venit in altarul Mormantului Mantuitorului ) in chip suprafiresc, asa cum o camila poate sa incapa prin urechile unui ac, am vazut pe Dumnezeu Insusi in acea lumina a Invierii, aceasta desi eram in altarul armean si intre cele doua altare erau ziduri, iar Dumnezeu Insusi cu care eu ma luptasem mi-a aratat rugaciunea tainica a SS Patriarhului Teofil pentru mine ( pentru ca eu ma aflam acolo, si nu numai eu, erau venit din toata lumea, si chiar armeni, dar si rusi, deci noi ne aflam acolo cu un rost, pentru un plan pe care Dumnezeu a vrut sa il implineasca adunandu-ne din toate colturile lumii ) si am vazut practic relatia foarte apropiata a SS Patriarhului Teofil cu Dumnezeu, aceasta pentru ca Dumnezeu mi-a aratat, fiindca SS Parintele Patriarh a facut imediat o plecaciune pentru a nu interveni intre Dumnezeu si ceilalti, ca sa lase copii sa ajunga la Dumnezeu, si va spun ca s-a sfiit si de mine. De aceea eu cred ca acest Patriarh este sfant, pentru ca am vazut cu ochii mei un lucru pe care mi l-a demonstrat Dumnezeu desi eu ma luptasem cu El. Asa a indreptat cu blandete Dumnezeu greseala si lupta mea. Dar anul trecut am fost din nou la Ierusalim, si pe 19 august am fost pe Tabor. Eram foarte agitat si imi era teama ca rusii si romanii instalati de rusi la carma Bisericii si veniti acolo, vor invoca Duhul Sfant ca sa vina in chip de nor pana asupra lor si apoi isi vor spala mainile pe acest cer urmand sa faca o netrebnicie noua impotriva lui Melchisedec, ca si tatal lui Melchisedec, Melhi si mama sa Salem care impreuna cu fratele lui Melchisedec, Melhi si multi cetateti ai Salemului ( Ierusalimului ) care aduceau jerfe umane idolatriei babiloniene ( cea sovietica este din acelasi registru ) s-au scufundat pentru ca Melchisedec era refugiat in Padurea Taborului si i-a cerut lui Dumnezeu Duhul Sfant acest lucru. Si in agitatia mea iarasi am rugat presant in duh pe SS Patriarhul Teofil al Ierusalimului sa nu favorizeze astfel crima celui de al doilea Ierusalim profetita de Parintele Arsenie Boca. L-am rugat vreo patru ore, de la ora 00.00 pana la ora 04.00, si erau acolo si greci veniti din Grecia, si nu l-am rugat din trufie, ca vezi doamne ca pentru cel de al doilea Ierusalim vom fi mai mari canonic decat grecii. Pana la urma Duhul Sfant a venit insa la o inaltime apreciabila si era vizibil doar cu ochii, si nu putea fi atins cu mana, asa ca era Suveran si nu la mana a cine stie cui. Dar cand sa plect de pe Tabor a cantat cocosul. Si cand am ajuns la Betleem unde eram cazati, iarasi a cantat cocosul ( si acesti doi cocosi au cantat insistent, de destul de multe ori, desi eu incercat sa impaciuesc in duh ). De aceea eu cred ca Dumnezeu Duhul Sfant care este lumina Invierii a venit mai tarziu datorita evenimentului provocat de mine pe Tabor, pentru ca in general evenimentul de pe Tabor prevesteste rastignirea si Invierea Mantuitorului, si in functie de cum are el loc, are loc si Invierea Mantuitorului. Prin 1988 toamna, cand si acest pelerinaj pe Tabor l-am planificat cu ajutorul lui Dumnezeu, un tanar care a ajuns calugar la Manastirea Sihastria si care prin 2008 scria pe un Forum creat de el in Israel, s-a gandit sa carteasca datorita orientarii SS Patriarhului Teofil, si sa fie inciudat ca Parintele Patriarh mi-ar indeplini niste doleante pe care el le considera necuviincioase, pentru ca eu sunt filo-britanic, iar el era filo-rus, insa pe aceeasi baza a Sfantului Apostol Simon Zelotul ( care a fost si in Britania si a murit si in Abkhazia – pe unde au venit mai intai kazarii, ungurii, si apoi rusii, dar rusii nici acum nu au acest teritoriu cu rusi ). Si acesta, comenta la un moment dat in 2008, pe net, cum ca SS Patriarhul Teofil ar fi apostat si ecumenist ( sa ma scuze dar comunistii sunt stilistii pe noul ecumenism sincretic de tip babilonian, si nu ierusalimitenii, asa ca vorbea gura fara el ) si ca din acesta cauza nu s-ar fi intors Iordanul la Boboteaza din 19 ianuarie 2008. Probabil, daca nu va fi foarte greu, ma voi duce si la anul de 19 ianuarie 2013 de Boboteaza in Tara Sfanta si voi vedea Iordanul intorcandu-se, pentru ca nu-i asa, opera babiloniana din Marea Moarta nu va reusi sa perverteasca apele originare de la Facere unde scrie ca” Si Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor „, iar Iordanul si Oltul care inchipuie altarul acestor ape originare vor martuirisi Duhul lui Dumnezeu, si nu pe cel babilonic ( chiar daca va fi si o robie babiloniana ). Si inca ceva: in Tara Sfanta sunt arabi crestin-ortodocsi foarte credinciosi ( si pe langa ei sunt si islamisti suuniti care procedeaza analog cu cei crestin-ortodocsi ). Daca cineva i-ar indeparta pe acesti arabi eu sunt sigur ca Lumina Sfanta nu vine pentru acela care face acest lucru.
Mai revin si cu un copy/paste dintr-un articol din wikipedia care sutine urmatorul lucru care este verificat: „In 1969–1970, the Orthodox patriarch of Jerusalem Benedict introduced the Revised Julian calendar prompted by the Geneva-based World Council of Churches, which changed the calculation of the date of the event. That same year, the Holy Fire did not appear at the Holy Sepulchre.” Ori acest lucru are legatura cu ecumenismul sincretic promovat de Patriarhul Justinian Marina si mai apoi de Biserica de orientare comunista din Romania. Din cauza acestui lucru au participat la adunarile ecumenice si parinti ca Parintele Dumitru Staniloae, pentru a se dovedi eroarea acestui ecumenism care se va transfigura in sincretism si va ramane un fel de stilism pe nou sincretic, pentru ca pana la urma Biserica va reveni la calendarul iulian ( cel gregorian este practicat de ortodocsii traditionalisti din iconomie si nu din acrivie; numai ortodocsii legionari si comunisti din registrul lui Gog si Magog practica stilul nou ca forma de acrivie doctrinara ).