Cu ziua Botezului Domnului și ziua Sfântului Ioan Botezătorul se încheie sărbătorile de iarnă. Cine a putut să țină în Ajun post? (Normal ar fi fost să fie post negru, dar căzând Ajunul Bobotezei sâmbătă, cei în stare de post negru au fost iertați). La noi în casă au început acum mai bine de o lună aceste sărbători de iarnă, pe 4 decembrie (ziua de naștere a Doinei Popa) și 6 decembrie, de Sf. Nicolae, de atunci o tot ținem în cumpărături, pregătiri și cadouri.
În această zi de Bobotează, Iisus s-a prezentat pentru prima data în lume, sărbătoarea se mai numește și Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului (a Sfintei Treimi). Îmi place să rețin ce se pune pe masă din Ajunul Bobotezei: Sub faţa de masă se pune fân, iar pe fiecare colţ al mesei un bulgăre de sare. Pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune, zacuscă, sarmale umplute cu crupe (boabe de porumb sau de orez măcinate mare), borş de „burechiuşe” (un fel de paste făinoase din Bucovina), „urechiuşele babei” (colţunaşi umpluţi cu ciuperci sau cartofi fierți cu ceapă prăjită, din Bucovina și Basarabia), fasole bătută, borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac. Preotul („care vine cu Iordanul”) sfințește masa și bucatele se împart și la animale, pentru protecție divină (ar fi grozav să-i dau pisicii noastre sălbatice hrană sfințită…).
Cu Sf. Ioan, patronul familiei mele (tata Ioan, mama Ioana, eu Ioan, fiul meu Ion), nu știu în ce relații sunt, dacă-mi ascultă vreodată rugăciunile. Sfântul Ioan este ultimul profet de seamă din Vechiul Testament, dar el face trecerea spre etapa Noului Testament. Biserica a închinat Sf. Ioan șașe sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), nașterea (24 iunie, Sânzienele, în tradiţia populară), soborul lui (7 ianuarie, când se prăznuieşte Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului; în sobor Sfântul este sărbătorit de oameni împreună cu îngerii), Tăierea capului (29 august), prima și a doua aflare a capului lui (24 februarie) și a treia aflare a capului său (25 mai). Citesc, încântat (o dată ce-i port numele Sfântului): Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne ne arată că aproximativ 1.420.000 bărbați și 531.000 de femei poartă nume derivate de la Ion. Numele înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Numele derivate de Sfântul Ion sunt Oana, Ionica, Ionică, Nela, Nelu, Ionela, Ionel, Onuț, Ionuț, Nică, Ionică, Ioana, Ioan, Ion. Din numărul total al româncelor ce poartă numele Sfântului Ion, aproximativ 371.000 poartă numele Ioana, 141.000 de femei poartă numele de Ionela, 11.200 se numesc Nela și aproximativ 6.000 poartă numele de Ionelia. Dintre bărbați, 411.000 poartă numele Ion, aproximativ 514.000 se numesc Ioan, 320.000 poartă numele de Ionuț, 145.000 se numesc Ionel și 26.000 poartă numele de Ionică sau Nelu. Sursa Au uitat de prenumele Iordan…
Din 7 ianuarie, timp de trei zile, casa se stropeşte cu Agheasmă mare, exceptând baia. „Cu prilejul Bobotezei se obișnuiește ca toate apele să se sfințească, în timp ce preotul se duce la un râu sau o apă unde va arunca o cruce. Conform tradiției, mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reușește să scoată crucea din apa se spune că va avea noroc tot anul… Bătrânii mai spun că în noaptea de Bobotează, tinerele care încă nu și-au găsit alesul, își vor visa ursitul. Conform obiceiului, fetele își leagă pe degetul inelar un fir roșu de ață de mătase și o bucățică de busuioc. De asemenea, o bucățică de busuioc se pune și sub pernă” (calendarulortodox.ro). Apropo de „bucățica de busuioc”, Octavian Goga își începea o poezie intitulată „Boboteaza”:
Ieri un popă rumen mi-a venit în casă
(Lege nu-i pe lume să și-l vrea proroc),
și din căldărușe mi-a uitat pe masă
Un sfios și galben fir de busuioc…
Busuioc cucernic, busuioc de-acasă,
Frate cu muscata prinsă-ntre ferești,
Floare de la țară, floare cuvioasă,
Cum să-ți spun eu ție cât de drag îmi ești?
Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,
Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal,
Taina ce-nfioară noaptea Bobotezii…
Nu pot să închei, să nu-l felicit de ziua onomastică pe ieromonahul Ignatie Grecu, pe numele lui din acte Iordan Grecu. La mulți ani, Iordane! E călugăr din tinerețe la Mănăstirea Cernica (e de loc din împrejurimile Tecuciului), l-am pomenit adesea pe acest blog al meu (puneți la căutare Ignatie Grecu și găsiți texte cu el), într-o zi de jurnal scriam că, ajuns la chilia lui, Ne-am amintit de tinerețea noastră de la Cenaclul studențesc 3,14 sau Pi (pe care l-am condus la București între 1972-1974), de fratele lui, Haralambie Grecu (trăgeam la chilia lui de la Mănăstirea Antim), care e ieromonah acum în SUA, slujitor încărcat de har (și care nu vrea să se mai întoarcă în România)…, vezi https://liviuioanstoiciu.ro/jumatate-de-bucuresti-fara-curent-electric-deszapezesc-si-eu-preumblare-din-13-ianuarie-la-manastirile-pasarea-si-cernica-poetul-iordan-grecu-azi-ieromonahul-ignatie/ Public un poem semnat Iordan Grecu (preluat din revista Contemporanul. Ideea Europeană / septembrie 2016):
ÎMBRĂŢIŞATĂ, LĂUTA ŞI PLÂNSUL
Cântând o mierlă, mi-am adus aminte
De cântecul pe care eu odinioară
îl cântam
Din râvnă pentru Domnul. Şi eram
Atât de fericit, prea blând şi prea cuminte.
Şi nu ştiam ce-i răul, nici ura,
nici păcatul.
Toate păreau cu iscusinţă întocmite
Strălucind frumos în lumină. În
lumina Ta, Doamne,
Ca-n raiul ceresc, pierdut de demult.
Acum nu mi-a mai rămas decât lăuta.
Atinse, corzile, de lacrimi, singure sună.
Ca ramurile copacilor, goale, când raze
de lună
Trec printre nori şi le mângâie grea
singurătatea.
Dintre toate cele mai scumpe sufletului
mi-au mai rămas
Îmbrăţişată, lăuta şi plânsul ca să-i dau durerii nemângâiate glas.
Salutări, Liviu!
Îmbrățișări, Poete drag. Noul An cu bine!