În plină criză politică, pregătiri „liberale” pentru iarnă. Cum stau eu cu spiritul întreprinzător, de fapt?

Miercuri, 30 octombrie 2019. N-am mai scris nimic aici de mai bine de două luni (din 27 august), nu mă mai atrage nici un subiect; las la o parte faptul că nu merită efortul, cititorii au alte priorități. În ultimul text apărut pe blogul meu subliniam că PSD, o dată intrat în opoziție (după ce a căzut guvernul Viorica Dăncilă prin moțiune de cenzură), poate jubila, având o mai mare putere în opoziție decât a avut la guvernare, când a fost subminat continuu de președintele liberal al țării. În condițiile în care președinții consiliilor județene și primarii majoritari ai PSD „stau liniștiți la locurile lor”, iar ministerele (la nivelul funcționarilor publici, pe toate palierele) și toate agențiile guvernamentale sunt înțesate de PSD-iști. Plecarea partidului lui Tăriceanu-Vosganian de la guvernare (pentru a trimite PSD în opoziție, alăturat partidului lui Victor Ponta, Pro România) dă încă o dată de gol faptul că „statul paralel” funcționează la turație maximă, iresponsabil.

Adică serviciile secrete își fac jocurile, mână în mână cu Klaus Johannis-PNL, care țin cont de interesele „strategice” corporatiste occidentale, nu de siguranța națională; vrem, nu vrem să credem, aceasta e realitatea. Tinerii care votează Uniunea Salvați România sunt manipulați, supranaționalele la care sunt angajați sunt deranjate de creșterea substanțială a salariului minim. Lasă că, după cum citeam zilele astea: Despre USR s-a scris în presă că este o invenție a securiștilor și că alături de PLUS, formațiunea lui Dacian Cioloș (nepotul „Vulpii” Virgil Ardelean, fostul șef de la „Doi și-un sfert”) a vechilor securiști, se dorește confiscarea mediului politic și a jocurilor pentru puterea politică din România. Faptul că Tăriceanu nu mai face caz de dezmățul „statului paralel” azi e semnificativ. Pentru mine e de neconceput să dai jos un guvern la final de an, la începutul iernii, să pui în pericol și stabilitatea financiară a României (legată inclusiv de bugetul țării și de posibilitatea intrării în incapacitate de plată, bat în lemn). Dar la noi, la români, ca la nimeni, suntem blestemați să ne furăm singuri căciula, să ne facem singuri rău.

Știre de ultimă oră, pe Ziare.com (scuze pentru absența diacriticelor): Deputatul PSD Cristina Burciu a anuntat, miercuri, ca va vota pentru investirea in functie a Guvernului Orban-PNL ca sa scoata Romania din actuala criza politica… „Vreau ca Romania sa intre intr-o zona de stabilitate, vreau sa nu fie pusa in pericol plata salariilor la finalul anului, pentru care e necesara rectificarea bugetara, vreau ca ratele bancare ale romanilor sa se mentina la un nivel rezonabil si cursul de schimb sa ramana in echilibru, vreau ca Romania sa aiba buget de stat pentru anul viitor. Toate aceste lucruri nu se pot petrece cata vreme Romania nu are un guvern in functie”… Deși nu PSD e cel ce a provocat criza, nu?

Update: PSD Cluj declară că PNL i-a oferit Cristinei Burciu 200 000 de euro pentru vot! PSD Cluj reacționează dur după ce Cristina Burciu, deputat PSD de Cluj, a decis să trădeze și să voteze guvernul Orban, scrie www.ziardecluj.ro. Vezi

Altfel, vin vremurile politicii liberale, ale principiului „Prin noi înșine!” (ale îndemnului cinic „ajută-te singur”). PSD și-a făcut datoria, a cheltuit banii statului pe protecție socială în primul rând. De aici înainte e vremea descurcăreților (în mediu privat, liberali nevoie mare), fiecare poate deveni milionar sau boschetar. Cum stau eu cu spiritul întreprinzător? Ă… Păi, preventiv, am luat măsuri elementare alimentare înainte de se termina toamna: am făcut la sfârșitul săptămânii trecute un drum la Adjud (unde am eu casa părintească) și am cumpărat miere de la Ploscuțeni (nu spun de la cine, că liberalii ar putea să afle dacă s-a plătit TVA; am cumpărat și pentru vecini), iar fratele Marian mi-a dat o sacoșă mare cu nuci de anul ăsta, pe gratis. Dacă vin zăpezile mari și nu mai pot să ajung la un magazin din apropiere, voi apela la aceste rezerve „strategice” – miere și nuci.

Am și o rezervă de vin roșu pentru iarnă, la inițiativa Doinei, dar eu n-am mai băut de 44 de ani, de când s-a născut fiul meu (în caz de depresie hibernală, voi putea să renunț la mâncare și să apelez la vin). Sigur, am avut grijă să cumpăr la Adjud (prin fratele Marian) și un sac mare de semințe de floarea soarelui, să am ce să dau la păsările pădurii (de la gard), la Brașov. Tot la Adjud, fratele Marian mi-a pus roți de iarnă la Sandero. Cu această deplasare l-am serbat și pe fiul lui Marian, bucureștean la 38 de ani.

Iar la dus, după ce am trecut munții, undeva în pădure, m-am închinat cu Doina (și cu sora Mela, care era la noi la Brașov) la Mănăstirea Sf. Ilie Codreanu (e incredibil să-l vezi pe preotul ctitor al mănăstirii, pictat la intrarea în biserica mare, că te miruiește; e fostul patron al rețelei de transport Codreanu, absolvent de teologie azi). Iar la întoarcerea de la Adjud, la Oituz, m-am oprit cu Doina la vila poetului Ioan Botezatu din Oituz, unde am aflat că anul ăsta nu s-au făcut merele în livada lui (în ultimii ani ne dăruia sacoșe de mere) și că pisicile, care stăteau pe prag una în alta, i-au dispărut. Apropo de pisici, ne-am trezit acum o lună (dacă nu mai mult de o lună) acasă la Brașov cu un motănel cu cordeluță roșie la gât, care n-a mai vrut să plece. A cui o fi? Ni se rupe inima că pisica noastră nu vrea să-l primească în casă. I-am făcut motănelului culcuș în marchiză, îi dăm să mănânce cât poate (și ne sperie cât poate, acum trebuie să cumpărăm mâncare și pentru el cu brațul; în comparație cu pisica noastră, care abia se atinge de mâncare), dar ce ne vom face cu el la iarnă? E așa jucăuș și drăguț…

Ilustrația la titlu e semnată de Elena Muller-Stăncescu