Procesul Casei Monteoru s-a amânat. Mai e şi Apocalipsa pozitivă, mistică

Joi, 15 aprilie 2010. Îi anunţ pe cei care ştiau că ieri a avut termen procesul pe seama Casei Monteoru, sediu al Uniunii Scriitorilor din România (USR) de 55 de ani, că procesul s-a amânat pentru miercuri, 21 aprilie şi că, slavă cerului, a avut efect sesizarea noastră publică, la el a participat şi un avocat din partea USR (alături de cel al Primăriei Capitalei)! Se pare că „s-au stricat jocurile” şi că USR a obţinut „calitate procesuală” şi-şi poate apăra drepturile, să conteste afacerea imobiliară.

Mă întorc la „imaginarul apocaliptic”. Atrăgeam ieri atenţia aici că, la nivelul „Guvernului Mondial” (îl pun în ghilimele, fiindcă el ar putea fi inventat şi la nivel de Organizaţie a Naţiunilor Unite, nu numai la nivelul bogătaşilor acestei lumi, de genul societăţii secrete „Bilderberg” sau al masoneriei, sau mai ştiu eu ce nivel al altor grupuri constituite în conspiraţii mondiale), Apocalipsa are rost şi sunt capete luminate care se pregătesc „pentru orice”. Vă puteţi imagina că la nivel global sunt organisme care încearcă să salveze „esenţa vieţii, dar mai ales a omenirii pe planetă”, în caz de Apocalipsă? Mi-a fost dat să citesc o ştire cu moţ. Nu mă refer la repornirea „acceleratorului de particule”, construit în apropierea Genevei (are 20 de kilometri sub pământ, la o adâncime de 92 de metri; el vrea să afle misterele atomului, a forţelor şi particulelor care alcătuiesc universul), la graniţa dintre Franţa şi Elveţia, faţă de care cercetătorii chiar au două scenarii apocaliptice: Primul ar fi crearea unei mini-gauri negre, care va inghiti pamantul din interior. Cel de-al doilea scenariu de cosmar este o catastrofica reactie in lant, care va distruge intregul Univers. Atenţie, Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara (CERN) a admis ca proiectul va crea gauri negre. Vă daţi seama cât s-a bucurat lumea când a auzit că maşinăria de cercetare nucleară iniţial n-a pornit, apoi s-a stricat, din cauze necunoscute – biserica a spus că însuşi Dumnezeu a intervenit, vrându-ne binele. Personal, privesc strâmb acest experiment, fiindcă suntem în preajma anului 2012, anul Apocalipsei şi că e clar că Apocalipsa e implacabilă, ea a inventat acest accelerator de particule care creează găuri negre! N-am nici o psihoză legată de Apocalipsă. Dacă e un ciclu natural de distrugere de la cel mai mic la cel mai mare, e normal să funcţioneze şi universul pe acelaşi principiu, totul e precedat de declin şi e urmat de reînnoire… Vă spuneam că mi-a fost dat să citesc o ştire anostă, din care am aflat că există în arhipelagul norvegian Svalbard una dintre cele mai nordice aşezări umane, cu numele de Longyearbyen, un oraş extrem de rece din interiorul Cercului Arctic: In Longyearbyen o noapte dureaza cinci luni, mai precis cinci luni si sase zile, vreme in care Soarele nu se ridica niciodata complet deasupra orizontului. Vreme de o luna de zile, din cele cinci de iarna, Soarele se vede de un lat de palma, la orizont, si asta pentru cel mult doua ore, pe zi… Un detaliu care face ca orasul sa fie unul „special” este legat de o situatie imposibil de evitat – decesul. In cimitirul din Longyearbyen nu a mai avut loc nicio inmormantare de mai bine de 70 de ani, si asta din cauza faptului ca solul vesnic inghetat face ca descompunerea naturala a cadavrelor sa nu se produca. Aceasta nu inseamna ca orasul este selectiv cu cei care trec poarta micului cimitir, doar ca expertii au realizat ca permafrostul impiedica descompunerea naturala a cadavrelor. Pentru un loc de veci, locuitorii trebuie sa faca demersuri in alte orase ale Norvegiei, situate mai la sud. Fapt divers, nu? Numai că ştirea mai cuprinde un element care te pune pe gânduri: Interesant este faptul ca Longyearbyen este unul din cele cateva orase de pe Terra, care este pregatit sa faca fata Apocalipsei, indiferent care ar fi cauza ei. In mica urbe norvegiana a fost pus concret in aplicare programul Seed Vaults – program prin care seminte de plante din toate speciile, de pe toate continentele sunt depozitate in conditii perfecte de siguranta, pentru a ajuta omenirea sa depaseasca o eventuala calamitate majora care ar duce la disparitia unor specii de plante. Longyearbyen a fost considerat de specialisti ca fiind locul ideal pentru plasarea bancii de seminte. I-auzi! Aici, în Norvegia, s-au pus toate seminţele lumii la păstrare: înseamnă că în alte oraşe ale lumii există şi Arca lui Noe, există o bancă şi cu seminţele animalelor? Vor fi supravieţuitori ai Apocalipsei, în cadrul acestui program tradus „Seminţele Bolţi” – dar cum vor ajunge în acest orăşel de la capătul lumii cei ce ştiu de existenţa acestor seminţe, dacă planeta va fi distrusă? Mă doare capul. Ştiu, vă doare capul şi pe dumneavoastră, cei ce puteţi citi aceste rânduri. Mă simt un caraghios… Mâine schimb foaia. La Comentariile acestui blog semnează un scriitor care trăieşte în Germania, Octavian Mihăescu, cu un discurs teribil, de vizionar intrat în transă. I-am şi scris: personal, aş pune în gura unor personaje ale unui roman intervenţiile sale. Domnia sa e convinsă că există o lume extraterestră care acţionează pe Pământ, a demonilor, a „reptilienilor”, a forţelor anti-Dumnezeu. În Univers, Dumnezeu însuşi se luptă cu lumea demonică (Dumnezeu e lumina, demonii întunericul, Dumnezeu e adevărul, demonii minciuna)? Intrăm în plan magic-literar iar, Apocalipsa dezvăluie tainele, una dintre ele fiind că există o lume a lui Dumnezeu în viaţa de dincolo, mai bună… Fără alte comentarii, redau aici o altă ştire, apropo de creaturile apocaliptice, de care am tot făcut caz aici (vezi zilele de jurnal de ieri şi alaltăieri, de exemplu ) – dacă domnul Octavian Mihăescu are revelaţii, ceea ce vede în fotografia care însoţeşte ştirea (un „pui de extraterestru” prins în Mexic) are legătură cu demonii extratereştri sau „reptilienii”, la care se referă în scrierile sale? Un fermier mexican a gasit in 2007 o creatura ciudata despre care se crede ca ar fi un pui de extraterestru. Barbatul a spus atunci ca puiul de extraterestru a fost prins intr-o cursa de soareci. Fermierul a omorat creatura de frica, dar a afirmat ca a incercat de mai multe ori sa o inece pana cand a reusit. Aceasta ar fi murit abia dupa ce a fost tinuta cateva ore sub apa, informeaza tabloidul german Bild. Cercetatorii au efectuat teste timp de doi ani si au descoperit ca scheletul sau are o forma apropiata atat de reptile cat si de om. Cercetatorii spun ca specia trebuie sa fie foarte inteligenta deoarece puiul avea creierul foarte mare, in special partea posterioara, care la om este responsabila cu invatarea si memoria. Fermierul care a prins puiul de extraterestru a murit la scurt timp de la incident, dupa ce masina in care se afla a luat foc. Martorii spun ca flacarile erau mult mai fierbinti decat cele normale si pun incediul pe seama parintilor puiului. Cazul a fost dezvaluit de un expert mexican in OZN-uri, Jaime Maussan. Fermierii i-au spus ca a mai fost o creatura care ar fi fugit de langa cel capturat atunci cand ei s-au apropiat. E aiurea? Aş vrea să îndulcesc tonul şi să spun că există şi „Apocalipsa albă”, pozitivă, de natură mistică – şi că ar trebui să vă concentraţi asupra ei, de fapt, citind ce am scris eu până aici.