Marţi, 19 octombrie 2010. Lumea merge înainte, chiar dacă eu sunt prăpăstios. Ca un făcut, între scriitorii bucureşteni e mare supărare că s-a închis de ieri celebrul restaurant al scriitorilor, aflat în sediul USR din Casa Monteoru (Calea Victoriei 115). După Revoluţie acest restaurant din Casa Monteoru (cu terasă în spate) a fost privatizat de poetul Eugen Suciu – care deţine şi restaurantul de la MNLR (din subsol şi grădina). Eu nu sunt afectat în nici un fel de închiderea acestui restaurant al scriitorilor (pe care nu l-am frecventat nici înainte de 1989, când a fost gloria lui, nu mă interesa să cunosc „în particular” scriitorii „la un pahar”). Cel ce m-a anunţat cu durere că s-a închis restaurantul scriitorilor mi-a amintit de Madam Candrea şi Şapiro sau Miţi, „făceau parte din viaţa noastră, veneam în fiecare zi aici, lasă că de la restaurant cumpăram carne şi pricomigdale… aici se bătea Dan Cristea cu Virgil Mazilescu… aici te ascultau securiştii… o dată cu acest restaurant s-a dus pe Apa Sâmbetei şi tinereţea noastră”… Îmi pare bine că, personal, n-am motive să sufăr. Eu n-am fost primit în USR din cauza dosarului la Securitate (eram urmărit operativ) şi fiindcă nu eram membru PCR, n-aveam acces nici la acest restaurant al vedetelor scriitorimii (cum n-aveam acces nici la casele de odihnă ale USR, mai numeroase înainte de 1989; după Revoluţie s-au pierdut vilele de la Cumpătu-Sinaia sau vila de la Sovata sau vila de la Călimăneşti). Pe mulţi i-a făcut scriitori acest restaurant. Probabil că Eugen Suciu a închis restaurantul scriitorilor din Casa Monteoru fiindcă USR a pierdut Casa Monetoru şi se aşteaptă „portăreii”, care să evacueze superba clădire de patrimoniu (retrocedată proprietarilor, deşi a existat o donaţie a ei; nu vreau să mai deschid acest subiect, mi-e silă că actuala conducere a USR s-a spălat pe mâni). Cel ce m-a anunţat de închiderea definitivă, începând de ieri, a restaurantului scriitorilor, era convins că a dat faliment Eugen Suciu. Eu cred că el n-a aşteptat să fie scos cu forţa din Casa Monteoru de proprietarii ei. E mare nostalgie, USR nu va mai avea un sediu al ei după ce proprietarii vor evacua USR din Casa Monteoru – probabil la finalul acestui an. Această Casă Monteoru se confundă cu USR (e şi pe egida USR, desenată ca atare)…
***
Scriam ieri că invitaţii ediţiei a 42-a a Festivalului Labiş au fost cazaţi în prima zi a manifestării, pe 8 octombrie, de organizatoarea Carmen Steiciuc, într-o pensiune de proporţii, din pădure, nu departe de oraşul Frasin, la „Casa Albă”. Frigul şi umezeala erau accentuate aici. Le-a fost rezervată aripa de lux a pensiunii – dar peste noapte au tremurat toţi de frig, degeaba au funcţionat caloriferele. În program era trecut aici un recital poetic: „Poezie în lectura autorului” – dar poeţii s-au tot codit să-şi intre în propria piele. Au ascultat copiii invitaţi să cânte la pian, s-au autoservit cu mâncare şi au ciocnit pahare. Abia la ora 23.45 Carmen Steiciuc (moderatoare, asistată de criticii Mircea A. Diaconu şi Vasile Spiridon) a preluat cu fermitate frâiele şi i-a forţat pe poeţii invitaţi să-şi dea arama pe faţă. Am asistat la un maraton nocturn de poezie de calitate (până la ora 1.45), care a înnobilat întregul Festival-concurs Labiş – au citit în următoarea desfăşurare: Leo Butnaru, Ion Cozmei (rudă cu Carmen Steiciuc; a doua zi Ion Cozmei a fost internat în spital, la Fălticeni – a fost o alarmă falsă), Liviu Antonesei, George Vulturescu, Gellu Dorian, Adrian Alui Gheorghe, Mircea A. Diaconu (fost premiat al Festivalului Labiş; a citit un poem de Gellu Naum), Viorica Petrovici, Ovidiu Al. Vintilă, Liviu Popescu, Vasile Ursache, LIS, Gabriel Daliş, Aida Hancer şi premiaţii din acest an ai Festivalului-concurs Labiş: Andreea Teliban, Deniz Otay, Lavinia Ienceanu, Andreea Goreac, Andreea Felciuc, Vlad Ionuţ Sibechi (el a primit marele premiu). Şi la final, Carmen Steiciuc şi Doina Popa (e prima oară când Doina Popa citeşte în public; ea e prozatoare). Au ratat recitalul Ioan Prăjişteanu, Nicolae Corlat şi Valeria Manta Tăicuţu: dormeau la camerele la care au fost repartizaţi, îmbătaţi de aerul rece. Între poeţii consacraţi, care au citit în această noapte, enumeraţi mai sus, în majoritate au primit premii ale Festivalului-concurs Labiş. Uimitoare corespondenţe ale firii, date de gol în versuri – la personalităţi atât de diferite…
PS. Public fotografii făcute în „Casa Albă” din pădurea Frasin, înaintea recitalului (ultimele două sunt făcute la Suceava; cu cei din aceste ultime două poze voi veni în maşina lui Adrian Alui Gheorghe la Casa Albă; daţi click pe fotografii să le măriţi, dacă doriţi).
Domnule L.I.S.,
m-a anunţat poetul Ştefan Doru Dăncuş…
S-a mai strămutat la Ceruri un poet – Ion Burnar…
Dumnezeu să-l odihnească şi să-l pomenim…
Iertare pentru neagra solie…
http://www.poezie.ro/index.php/personals/13957808/Până_la_urmă
You’re a funny human I like to point out.
This site appears to recieve a great deal of visitors. How do you advertise it? It gives a nice individual twist on things. I guess having something real or substantial to say is the most important factor.