Duminică, 24 iunie 2012. Azi prozatorul Constantin Arcu mi-a urat „La mulți ani!” la telefon și m-am mirat, de ce? S-a mirat și el că eu nu știu (și că nu știu nici cei din familia mea; mai mare rușinea, Sf. Ioan e patronul familiei – și eu, și fiul, și tata și mama suntem Ioan-Ioana, ba chiar și Doina a aderat la această onomastică): e Nașterea Sf. Ioan Botezătorul! Ne-a scăpat din vedere fiindcă 24 iunie a căzut într-o duminică? Dar sunt Sânzienele, care se confundă cu Nașterea Sf. Ioan Botezătorul… A fost singurul care m-a felicitat azi (C. Arcu e sucevean și Suceava are cultul Sf. Ioan cel Nou; astăzi aproximativ 15.000 de credinciosi au urmat pe strazile din Suceava racla mănăstirii cu moastele Sfantului Ioan cel Nou, purtata pe brate de mai multi preoti). I-am mulțumit frumos dragului prozator (demisionat din fruntea revistei Bucovina literară și a Societății Scriitorilor Bucovineni), plecat de mâine în vacanță. 
Abia aștept să public aici un fragment dintr-un roman al lui original, primit pe e-mail. Numai să găsesc loc aici, acum sunt aglomerat. Considerat Inaintemergatorul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul mare profet al Vechiului Testament, dar si cel care a facut trecerea spre perioada Noului Testament. Anual, la 24 iunie, se celebreaza in lumea crestina nasterea lui Ioan Botezatorul, o mare exceptie facuta in cazul acestuia, intrucat sfintii si martirii sunt comemorati in ziua mortii lor, considerata a fi ziua nasterii lor pentru Imparatia Cerurilor. Cultul sau s-a dezvoltat, iar Biserica, atat in Rasarit, cat si in Apus, i-a consacrat cateva sarbatori importante: Soborul Sf. Ioan Botezatorul (7 ianuarie), Nasterea lui Ioan Botezatorul (24 iunie) si Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul (29 august). Scripturile ni-l infatiseaza drept un mare ascet, imbracat in haina de par de camila, cu cingatoare de piele, mancand lacuste si miere salbatica. El anunta venirea lui Iisus, spunand: „Vine in urma mea Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant”. Ioan Botezătorul este fiul Elisabetei (verisoara Mariei, mama lui Iisus) si al rabinului rural Zaharia. A venit pe 
lume cu aproximativ sase luni inaintea lui Iisus. Predicator ascet, a activat numai in preajma raului Iordan. Predicile sale poarta amprenta radicalismului esenian, anuntand iminenta Apocalipsei si a Judecatii de Apoi, indemnand la pocainta, botez si ispasirea pacatelor. Nu mai e nevoie să insist pe moartea lui Ioan Botezătorul, e mai cunoscută decât nașterea: Ioan Botezătorul l-a criticat public in mod repetat pe imparatul Irod Antipa pentru culpa de a se fi casatorit cu Irodiada, fosta sotie a fratelui sau vitreg, Philippus, fapt care a atras intemnitarea sa in cetatea Machaerus, din Pereia (azi in Iordania). La o petrecere cu multi oaspeti, Salomeea, fiica Irodiadei, ar fi dansat in fata tatalui sau vitreg, Irod Antipa, cerandu-i capul lui Ioan Botezatorul in schimbul favorului de a-i deveni amanta. Potrivit scripturilor, Ioan Botezatorul a fost ucis in aceeasi seara, prin decapitare, iar capul sau i-a fost dus Salomeei pe o tava. De reținut, totodată: Iisus si-a inceput activitatea publica numai dupa moartea lui Ioan 
Botezatorul. Cât despre Sânziene: Serbarea de Sanziene sau Dragaicele este denumita in limbaj popular si Amutitul Cucului. Interesant de stiut – cucul canta doar trei luni pe an, de la echinoctiul de primavara (care coincide cu sarbatoarea religioasa Buna Vestire, sau Blagovestenie), pana la solstitiul de vara, la Sanzaiene (sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul – 24 iunie). Cand cucul inceteaza sa cante inainte de Sanzaiene inseamna ca vara va fi secetoasa. (Agerpres). Eu n-am ieșit azi din casă (dar m-am închinat la icoana Sf. Ioan Botezătorul) – dimineață a plouat torențial. N-am auzit nici cucul.
***
Marin Ifrim îmi scrie cum știe el mai bine, făcând referiri și la ce am publicat eu alaltăieri aici:
ŞI MARII POEŢI AU MILĂ…
Sâmbătă, 23 iunie, împreună cu scriitorii Stelian Grigore, Nistor Tănăsescu şi soţia acestuia, doamna Geta Tănăsescu, am fost oaspeţi ai marelui poet Ion Gheorghe, care, de ani buni, îşi petrece fiecare vară în satul Sărăţeanca din judeţul Buzău, împreună cu soţia sa, minunata doamnă Elena. L-am găsit pe poet într-o formă fizică şi retorică uimitoare. Ne-a vorbit despre situaţia politică a naţiunii, despre opera sa şi despre multe alte chestiuni incitante. La 
cei 77 de ani, în privinţa operei sale, poetul, fost coleg de bancă cu Nicolae Labiş la Şcoala de Literatură, s-a declarat cât de cât mulţumit de ceea ce a scris până acum, fiind convins că, din toată opera „ceva tot va rămâne”. Faptul că sunt acceptat în „anturajul” său, pentru mine e o onoare deosebită. M-a apropiat de el bunul meu amic Nistor Tănăsescu, un poet de o fineţe lirică asemănătoare cu cea a lui Virgil Mazilescu. De regulă, Ion Gheorghe este inabordabil. Are motivele sale. Nu-mi permit niciodată să-i telefonez. Când vrea, mă sună Domnia Sa. Şi o face la intervale decente, cu diferite ocazii ceva mai importante în relaţia noastră. În fine, la un moment dat a venit vorba şi despre Adrian Năstase. Ion Gheorghe a avut cu acesta o relaţie proastă, fostul premier făcându-i anumite nedreptăţi. Totuşi, ca şi tine, Liviu dragă, marele poet nu-i poartă nici un fel de pică, dimpotrivă, regretă sincer gestul aproape letal al acestuia şi recunoaşte că el e cel mai bun prim-ministru de după 1989, totodată apreciindu-i şi cultura firească, neostentativă. Scriu aceste rânduri cu gândul la domnul care, acum două zile, pe acest blog, s-a grăbit să interpreteze foarte ciudat încercarea de sinucidere. Nu ştiu ce să zic, îi respect presupunerile acestui domn, e dreptul său, însă nu sunt deloc de acord cu părerea sa. Între timp, s-a aflat că la locul întâmplării 
care a făcut înconjurul lumii au fost trase 3 gloanţe, nu doar unul! Asta înseamnă că Năstase chiar a vrut să se sinucidă. Şi eu am avut ceva probleme pe vremea când Năstase era pe cai mari, fiind hărţuit permanent de un turnător profesionist şi fiind lăsat în pace doar după ce acesta a orbit, acum făcând rugi la Dumnezeu să-mi mai vadă măcar odată chipul. Dar ce mă uimeşte cel mai mult, e câinoşenia Monicăi Macovei, declaraţiile sale de nazistă sadea. De-asta a pierdut PDL puterea, din cauza unora ca această visătoare cinică la vremuri cu fum de crematoriu sub burta cerului albastru. Ce caută muierea asta la Bruxelles dacă-şi urăşte aşa de animalic proprii concetăţeni? Dumnezeu cu mila! Liviu, te preţuiesc pentru umanismul tău echilibrat. Pentru cavalerismul cu care îţi trăieşti şi scrii viaţa, fără a călca pe cadavre şi fără a lovi în cei căzuţi. Asemenea lui Ion Gheorghe, ai dovedit mereu milă şi caracter. Să auzim numai de bine. Cu preţuire, Marin Ifrim
Îi mulțumesc pentru vorbele bune, chiar dacă nu le merit. Ion Gheorghe rămâne un mare poet.
***
Continui jurnalul meu pe scurt, ținut la drum (în cele opt zile de absență din 
București, în perioada 13-20 iunie 2012, inclusiv), plecat la Zilele Eminescu. Am ajuns la ziua de joi, 14 iunie 2012, tocmai am sosit la Botoșani și m-am cazat la… cei trei de 6, după ce am avut parte de o cumpănă rutieră la ieșirea din Târgu Frumos (am scris ieri, aici, despre ea). Apropo, Florentina Toniță mi-a trimis azi un e-mail semnificativ legat de această cumpănă, care poate fi pentru toți o adevărată atenționare – Pământul a intrat în Centura Fotonică și începem să avem probleme. Auziți:
Am citit despre cumpana pe care ati trait-o in drum spre Botosani si mi-am amintit despre o discutie la care am asistat acum cateva zile, despre numeroasele morti stupide care se petrec de un timp – si se petrec, ceva de speriat. Se produc schimbari care accentueaza energia Yin din cauza intrarii Pamantului in Centura fotonica. Normal, marii beneficiari ar trebui sa fie barbatii, pentru ca vor ajunge la un echilibru. Insa daca este vorba despre persoane care detin o doza mare de Yin – si dvs sunteti una dintre acestea, a se 
vedea poezia, timiditatea, viziunea spirituala – este nevoie si de autocontrol si permanenta constienta de sine. Partea buna este ca evolutia spirituala se va acutiza, si dvs. aveti toate usile (inaltimile!) deschise.
Cu acea cumpana, ati avut un inger de isprava – sau poate Doamna Doina, cine stie! – insa cred ca trebuie sa fiti foarte constient ca aveti multa treaba de facut daca ati ramas aici.
Ma iertati de cele scrise daca nu le veti primi sau daca nu va fac bine. Cu drag,
Florentina Tonita
Evoluția spirituală se va acutiza? De luat aminte, în orice caz (pe mine mă exclud din această ecuație superioară, nu merit atenție). Cum spuneam, continui redarea jurnalului de joi, 14 iunie 2012:
Îi telefonez lui Gellu Dorian, organizatorul Zilelor Eminescu, ediția iunie 2012: unde e? Aflu că e la Reprezentanța Botoșani a USR (aud pentru prima oară de existența ei; la fața locului aflu că numai Filiala Iași a USR are asemenea 
reprezentanțe), „e lângă Biserica Uspenia” (unde e fost botezat Eminescu-„cel fără de pereche”; biserica datează din 1552, a fost ridicată de soția domnitorului Petru Rareș, Elena; Biserica „Uspenia” a pastrat singurul act de stare civila a marelui poet, mai exact registrul de botez in care se arata nasterea poetului –15 ianuarie 1850 – si data botezului –21 ianuarie 1850). Vin cu prozatoarea Doina Popa la Biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului), ne închinăm, aprindem lumânări. Admirăm statuia lui Mihai Eminescu. Intrăm apoi pentru prima oară la Reprezentanța USR Botoșani, de un lux incredibil (pe pereții interiori cu pozele celor ce au primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, acordat anual pe 15 ianuarie) – aici se face jurizare la concursul „Porni Luceafărul”, concurs la care mi s-a impus un poet, habar nu am cine e, nu am citit nimic (am înțeles că a primit cele mai multe voturi de la ceilalți poeți din juriu, le rămân dator pentru efortul depus de a-i citi pe toți candidații din concurs)… Nu mă mai întind, să nu plictisesc, azi public doar câteva rânduri de 
la începutul comunicatului cu premiați (plus fotografii de la fața locului, la Botoșani, cu cei din juriu):
Rezultatele Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafarul…”
În perioada 14-16 iunie s-a desfăşurat la Botoşani cea de a XLIII ediţie a Zilelor Eminescu.
Un juriu format din Mircea A. Diaconu, Vasile Spiridon, Dragoş Cojocaru, Emanoil Marcu şi Adrian Alui Gheorghe, preşedinte, a acordat Premiul pentru promovarea operei lui Eminescu in străinătate lui de Geo Vasile. (Va urma)
PS. Vă invit să citiți în format PDF, la zi, revista de renume Familia din Oradea (director Ioan Moldovan, redactor-șef Traian Ștef), dați click pe Familia mai net (și iar click pe dreptunghiul apărut).
PS. 2. Scriu acest PS la ora 0.30, după terminarea meciului Italia-Anglia 0-0 și 4-2 după lovituri de la 11 metri (o nebunie), Italia e a patra semifinalistă la Campionatul European de Fotbal! Urmează semifinale de vis: Spania-Portugalia și Germania-Italia.
0 Comments