Miercuri, 23 martie 2011. România sub ameninţarea teroristă… Extraordinară revelaţie a preşedintelui Traian Băsescu. De ce sub ameninţare teroristă? Fiindcă patrulăm trei luni cu amărâta aia de fregată, duşi peste 30 de zile în Marea Mediterană (abia pe 4 iunie trebuie să intre în dispozitiv; mulţi ani de aici înainte va fi interdicţia de vânzare a armelor în Libia; e vorba de un distrugător cerut de NATO, „pentru impunerea embargoului din Libia”, ne asigură Băsescu), să tocăm bani publici. Suntem jalnici. Suntem asiguraţi că asta e plata obligatorie de membri ai NATO, totul costă. Demnitatea Germaniei, de a nu participa cu nimic la noua ruşine NATO (prin trei state „aliate”) de atacare a unui stat independent, este perfectă: ce ştie Germania şi nu ştim noi? 
Pe de altă parte, dictatorul Gaddafi a tot atras atenţia că organizaţia teroristă islamică al Qaida (declarată teroristă pe plan mondial) a provocat „revoluţia” în Libia. Dacă e aşa, de cine ne temem noi? Dacă NATO (cu mandat ONU) ajută rebelii al Qaida, e clar că ameninţarea teroristă la adresa României este ciudat adusă pe tapet. Românii trebuie de acum înainte să se teamă să mai iasă în stradă, cu frica de atentate? De necrezut în ce hal a adus România preşedintele Băsescu, acum românul trebuie să se teamă şi de terorism (să sară în aer în staţia de maşini de transport în comun sau din metrou), nu numai de frica de ziua de mâine, de faptul că nu mai are loc stabil de muncă (prin noul Cod al Muncii, care a trecut de Curtea Constituţională azi, mai rămâne să fie promulgat la Palatul Cotroceni), nu mai are ce să mănânce şi cu ce să-şi plătească obligaţiile cotidiene. Are dreptate poetul Vao, în comentariu său de ieri, de aici: Mai mult, in judetele Suceava si Botosani profesorii nu si-au primit salariile integral, ci doar 25% din total. Nimeni nu face nimic. Toti stau cu mainile in san. Daca nu are Romania sa plateasca niste amarate de salarii, de unde are milioane de dolari sa sustina implicarea intr-un conflict armat? Intrebati de situatia dezastruoasa a invatamantului de la noi, autoritatile arunca de la unul la altul pisica moarta. Este inadmisibil ca intr-o tara care se vrea europeana, invatamantului sa-i fie aplicat un astfel de tratament. Chiar nimeni nu se gandeste ce or manca acei profesori, familiile lor? Hai sa spunem totusi ca nu le pasa de profesori, insa nici de elevi nu le pasa? 
Profesorii fiind in greva, cum e si normal intr-o atare situatie, este evident ca si elevii au de suferit. Nu este de ajuns ca pana in prezent au crescut o serie intreaga de generatii de sacrificiu, este obligatoriu sa mai apara astfel de generatii? Ce se vrea, pana la urma? Sa disparem ca natie capabila sa se autodetermine? Sa devenim simple „trestii”? Odata si odata trebuie sa ne solidarizam cu totii si sa avem curajul sa le spunem guvernantilor verde-n fata tot ce avem de spus! Pana cand ne umilim? Pana cand ne multumim sa fim doar carne de tun? Rămân întrebările, Băsescu are altă agendă decât au românii de rând, majoritari. România n-are bani pentru profesori, are bani pentru „capacităţile militare împotriva traficului de armament pentru Libia”. Nu ştie nimeni ce caută România în acest război împotriva Libiei (nu se ştie pur şi simplu ce sens are acest război), a recunoscut Băsescu în această seară pe Realitatea TV – e o nebunie, nici Băsescu nu crede în „masacrele” lui Gaddafi, care ar fi declanşat războiul „aliaţilor”. Talibanii sunt gata să-l ajute pe Gaddafi, de fapt? Creşte gradul de alarmă pentru atentate teroriste în Europa. Acum România trebuie să cheltuiască bani publici în plus (SRI e fericit) şi cu ameninţarea terorismului (terorism adus de Băsescu). Nu pot să cred, eram obsedaţi de cutremurul cel mare, de Marea Neagră care ar putea să explodeze, de azi înainte trebuie să ne temem de atentate teroriste în România – Dumnezeule mare!
***
Mai vedeţi ceva bun în viitor? Riscul de atentate în România (adus de zgândărirea lumii arabe), cutremurul cel mare, centrala noastră nucleară, care ar putea fi afectată şi de terorism şi de cutremur. Suntem dependenţi de durere şi pierderi, va trebui să ne aşteptăm la orice. Nenorocirea e că România are un preşedinte care le face rău românilor, la nesfârşit – le-a crescut preţurile, să salveze bugetul statului (şi a scăzut nivelul de trai dramatic, a crescut inflaţia), le-a tăiat salariile şi pensiile, a adus suprataxe până şi pe dreptul de autor, le-a adus pe cap un cod al muncii care le ia românilor şi siguranţa locului de muncă, a crescut gradul de frică de ziua de mâine, iar de azi începând, intraţi în războiul împotriva Libiei, Băsescu le-a adus pe cap şi terorismul islamic radical. Ce naiba am ajuns? Nu-mi pot imagina atentate în România, va fi capabil SRI să controleze fenomenul terorist, atât de complex? Amintiţi-vă de atentatele sălbatice ale musulmanilor din Rusia, nu mai departe, bat în lemn.
Vă invit, la final, să citiţi o rugăciune (mi-a trimis-o Doina Popa pe e-mail) a celebrului părinte Ilarion Argatu. Fiindcă ne-a rămas rugăciunea în faţa evenimentelor tragice, care exprimă voinţa lui Dumnezeu. Citiţi comentariul lui Octavian Mihăescu de ieri, de aici, plin de har (îi mulţumesc, totodată, lui Tudor Cicu, comentariile sale rămân antologice, păcat că nu mă pot lăuda cu ele, aş fi iar acuzat că aştept laude). Nu mai ştim ai cui suntem, ştim că preşedintele Băsescu ne face rău… „Când te închini, te întorci către viitor”. Totuşi – încotro?
Preot ILARION ARGATU
(1913 – 1999)
Rugaciune
„Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!
Iti multumesc, Doamne: pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti Milostivirea si Iubirea infinita, Iti multumesc, daruindu-Ti inima mea!”
PS. Pe când încheiam aceste rânduri, am primit pe e-mail de la Adrian Alui Gheorghe vestea nenorocită că: A plecat Ion Pecie! Astazi, 23 martie, la orele 18, 30, la o clinica din Tg Mures! Dumnezeu sa-l ierte! Născut în 1950, argeşean, echinoxist de vârsta mea, criticul şi istoricul literar optzecist Ion Pecie a fost profesor la Mizil, Târgu Cărbuneşti şi Târgu Jiu, prezent în presa literară. Eu nu l-am cunoscut. A publicat două cărţi (de două ştiu eu, poate a publicat şi altele). A scris despre proză. În ultimii ani excela cu eseuri ieşite din comun, nonconformiste, despre Ion Creangă. Citiţi un ultim interviu al său, de anul trecut, pe http://www.polemika.ro/interviuri/ion-pecie-o-viata-intreaga-am-trait-din-citanie_1565.html
Ştiţi, zilele trecute a plecat la cele sfinte şi cărturarul, critic şi istoric literar Romul Munteanu (el e cel ce a făcut din Editura Univers un model; datorită traducerilor apărute aici, optzeciştii au recuperat marile literaturi ale lumii). Citiţi un In Memoriam pe http://scriitoridinbucuresti.blogspot.com/2011/03/in-memoriam-romul-munteanu-1926-2011.html Ne împuţinăm – şi, mai ales, ne pierdem valorile spirituale.
PS. 2. Ilustrez şi această pagină de jurnal online a mea cu fotografii publicate de Gabriel Coman pe Facebook.
Luaţi de… val, nu luăm seama cine moare, cine nu mai trăieşte. Nu dincolo de perete!… Aici, în pat, lângă noi!
Iartă-i, Doamne, pe cei plecaţi înspre Tine!
Ajută-ne, Doamne, să ne rugăm numai Ţie!
Amin.
Dumnezeu să-l odihnească pe Ion Pecie, coleg de facultate, băiat bun, mare povestitor, descins din sud in Alma Mater Napocensis! A fost un om care trăia intens literatura. Sunt convins că a fost un dascăl iubit. Păcat, mare păcat că se duc aceşti oameni care au slujit cultura naţională cu atâta devotament şi pasiune. O lacrimă sinceră, îndurerată pentru fostul nostru coleg Ion Pecie.
Multumesc lui Dumnezeu ptr acest Har dle LIS, ca io cu-a mea putere nu as fi putut pricepe, apropia de tainele lui Dumnezeu daca nu-mi pregatea El terenul, forta pasi spre acea directie si, daca tot vorbim de har, apoi sa batem nitelusi fierul cât este cald, ma limitez la aceasta ideia deoarece vreu opri asupra altor aspecte legate de tematica pusa de dvs azi spre discutie. Am mai spus si ma repet sicu aceasta ocazie, eu personal pun pe tapet problemele din perspectiva crestina, nu-o fac din ordinul lui Dumnezeu, nu sunt mandatat de El in acest sens ci ma exprim conform filozfiei mele de viata , nimic mai mult. Daca Dumnezeu prin Mila Lui toarna cuvinte drese cu sare ce vor fi confirmate in timp ori bine primite de inima cetitorului, atunci sa-i multumim doar lui Dumnezeu, si acu sa dau explicatia de care vorbeam:
Pe undeva Sf Pavel spune ca Dumnezeu se indura de cine voieste, ca noii suntem alesi special ai lui Dumnezeu, cea ce si ovrei cred si azi cum ca ei ar fi buricul pamântului. Din pacate, atât ovrei cât si bravi nostri crestini au clacat cu aceasta alegere speciala. Aceasta alegere nu inseamna ca ovrei trebuie sa calareasca neamurile considerate goimi, ori ca crestinul este ca si ovreiul deasupra tuturor, mai buni ori ca tot li se cuvine numa lor, aceasta alegere speciala nu-o poate duce orcine, nu-a dus-o ovrei, dar nici crestini ca de-o ducea azi eram înapoi in paradis. Când Dumnezeu te alege , o face impotriva vointei tale, motiv ptr care in marea parte majoritatea celor alesi trec prin multe suferinte, neputinte, orce miscare gresita este dur sanctionata de Dumnezeu, vezi istoria ovreilor ce ne sta ca buna marturie, a multor sfinti ce mai degraba au fost prigoniti de frati lor, de cler nu de pagâni. Celor impietriti, acei netimtiti ce nu vor pricepe viata pe pamânt decât in materie, nu vor permite sufletului descatusa de agresiunea materiei ce permenent copelseste , striveste chiar , sufletul, Dumnezeu îi lasa in pace, totul le merge bine, ca pe roate, pe când celorlanti indiferent ca sunt ori nu lânga Dumnezeu, acesta preseaza clipa de clipa asupra lor pâna ce acepta alegerea, este cazul si gazdei noastre, dl LIS, ca si dânsului îi merg rau multe, il cunaostem din Jurnalul dânsului la care luam cu toti parte. Asadar; iata ce inseamna cu adevarat aceasta alegere speciala, NU este confort, nu este LUX, nici stapânire peste oameni ci multa, multa truda, durere cât curpinde, asa cum se fac si perlele, unde sufeltele noastre a tuturora sunt perle pe care Dumnezeu le cauta scoate si pune in Imparatia Sa la vedere. Si asa ajung la Pr Argatul, mentionat de dl LIS.
Astfel de oameni ai lui Dumnezeu cum a fost Pr Argatul, cum mai este Pr Justin, insa asemeni lor sunt inca zeci, sute, mii de crestini induhovniciti, necunoscuti ce au priceput drama omului, ce au fost adusi la adevarata iubire de oameni, nu pot decât a se ruga ptr totii oameni indiferent ca sunt ori nu pe plac. România nu sta rau la acest capitol, mai rau sta Germania, Europa de west, rugatori ptr neam si lume sunt tot mai putini, ah da, rugatori formali, ori in faza primara vor fi multi, este bine ca sunt si din acestia, dar io vorbesc de rugatori cu indrazneala la Dumnezeu, cere dreptatea de la Dumnezeu ca si vaduva cu judecatorul nedrept, nu doar ptr familiile lor ci si ptr tot omul de pe pamânt si, astfel de oameni in adevar sunt alesi special, pregatiti din pântecele mamei lor si, astfel de oameni sunt din ce in ce tot mai putini. Nu zic ca in trecut erau mai multi astfel de rugatori insa de ne uitam doar la România câti avuram in 89-90 si câti mai avem azi? Unul câte unul au fost luati la Domnul, iar locul lor nu-l lua decât o clona a spurcatului, iar acesta-i semn tare rau! Vedem deslusit cum toate se introc pe dos, catastrofe dar si nebunia clasei politice ce isi bate joc de tara, o jefuiesc nemilos. Uite, acest Basescu NU ar fi trebuit ajunge presedinte, cel mult sef de bordel, ma uit la el si nu-mi vine crede cum pas cu pas Dumnezeu pare ai fi luat mintile si asta se datoreaza curviei lui cu duhurile alea rele carora se inchina, blasfemiei comise in 2005, ca atunci am zis, cu asta nu mai este a buna, Dumnezeu il coboara nu-l mai ridica si vad ca asa s-a si petrecut, ba mai mult, inca odata se confirma ce vazui si am mai spus pe aici, cu ocazia alegerilor din 2004, acolo fu semn mare si vadit ptr orce ochi, ma refer la crestini, la clerul bisericilor, nu la atei , nu la profani ma refer, ca astia ce sa vada. Si ptr ca biserica, clerul nu vazu iar de se ducea cineva spune ar fi pus joarda pe spinarea bietului om, uite unde se ajunsa si, in adevar, basescu isi bate joc de români cum nici macar Ceausescu, nici Iliescu nu-si batu joc, iar cu el cu tot intreaga clasa politica. Dar alta ideie vreau io sa dezbat, ca deacia si il bagasi in seama pe acest Basescu ptr ca are legatura directa. Ia tineti-va de spatarele scaunelor sa nu cadeti pe spate fie si de râs….
Am sa fac trimitere la Istoria exodului, la faraon ce refuza da drumul sa plece ovreilor la cererea lui Moise ce sublinia ca este cererea expresa a lui Dumnezeu, ce zice si face faraon?
– Mariti-dublati cota zilnica de caramizi ptr evri ca sa nu mai vada naluci!
Foarte importanta mentiunea asta a lui faraon cu nalucile, ca nu întâmplator a fost retinuta si ajunsa pâna la noi. Faraon poate gândea pragmatic in felul sau, domne, astia viseaza cai veruzi pe pamânt, asa cum suntem si noi religiosi acuzati de tot felul de boli si rele. Numa ca egipteanul simbolizeaza pe vrajmasul lui Dumnezeu, el se considera zeu pe pamânt, comunisti si toti cei ce neaga pe Dumnezeu sunt urmasi egiptenilor, pe când urmasi babilonienilor nu neaga pe Dumnezeu, ba il cunosc mult mai bine, se bucura de ajutorul lui Dumnezeu iar când li se ingâmfa inima Dumnezeu le da peste bot. Dar ce vrea sa zica mentiunea asta cu nalucile; multe si tare adânci lucrui vrea zice;
In primul rând, când un om, o natiune in cazul nostru, cum este si România (nu discutam de slabiciunile tari), are inima deschisa spre Dumnezeu, iar Ro este o tara religioasa, cu toate umbrele ei, diavolul prin faraon, cazul nostru clasa politica in frunte cu Basescu (descendenti egiptenilor, comunistilor), incepe pune pe umeri ei poveri tot mai mari in asa fel incât sa nu mai reflecteze la „naluci” Viata tot mai grea, munca tot mai multa, circu politic, teroarea instutionalizata , teroarea are mai multe forme,iar una din ele o vedem in Ro, mai nou o aplica si USA (vestu, babiloneni), din pacate. Clasa politica, Basescu nu constientizeaza acest aspect, ei considera ca asa este bine , asa se face politica, insa in spatele lor sta acele duhuri ce au stat pe faraon. Daca nu curvea cu acele duhuri, Dumnezeu i-ar fi dat întelepciune, la-r fi oprit opune lucrari lui Dumnezeu, asa ca ei sunt lasati ca si faraon razvrati ptr as aduna carbuni aprinsi ptr ziua judecati. Asadar, stresul , deprimarea , greutatile prin care trece România, pe care clasa politica le perpetueaza in loc sa le eradice are o explicatie si din aceasta perspectiva, crestina. Nici macar Ceausescu nu-a fost scutit si el a tinut natia in tensiune sfârsind ca si evrei intr-o mentalitate de scalvi care ajung regreta pe faraon, a cârti impotriva lui Dumnezeu, lui Mosie. Scopul final acesta este, se pare ca diavolul nu-a fost prea încântat constata ca Ro dupa 45 de ani de ateism nu a depasit vestul in apostazie ci dimpotriva biserica, inima românilor deschisa spre Dumnezeu, a fost mult mai mare si profunda decât ne asteptam. Se datoreaza si acelor rugatori de care vorbeam mai sus. Pericolul ca din aceste birui faraonice puse de PLD-Basescu, de egipteni ce au condus tara si dupa 89 din lipsa de rugatori sa gaseasca natiunea fara aparare impotriva acestor atacuri energetice (malefice), iar natia sa iasa mari rau decât a iesit in 89, decât ovrei din Egipt carora le-a trebuit 40 de ani de pustie, si Ro pare ca -i trebuie tot pe atât, cu conditia sa exista rugatori, strajeri ce sa apere cetatea, altfel exista riscul ca satana sa câstige definitiv România, asa cum vom vedea foarte greu de cucerit.
Daca dupa 89 câstiga puterea reprezentanti babilonului, adica dreapta autentica ce renascuse miraculos in frunte cu regele Mihai, asa cum este el damnat, mai mult ca sigur ca nu ajungea in halul asta. Vedeti ca in tarile unde sunt la putere babilonieni nu sunt asa de multe stresuri, insa este adevarat, ele nu sunt nici atât de deschise spre Dumnezeu, pas cu pas se razvratesc rau de tot contra lui Dumnezeu, cea ce mai mult ca sigur le va aduce si lor autodistrugerea asa cum s-a autodisturs Babilonul. Dealtfel toate imperiile din interior au fost daramate, iar semne avem destule si ptr USA si ptr U.E.
De ce a ingaduit Dumnezeu egiptenilor ramâne la putere dupa 89 in România. Cum de ce? Români au optat in veselie pentru ei, democratic cea ce este foarte grav. In Dec 89 la baza revoltei (reale) a fost rugaciune, sa- strigat la Dumnezeu, s-a multumit lui Dumnezeu, ba insusi Dinescu fie el si ateu si dilimandros cum este, insa, este poet, a spus acea vorba la TV, primele vorbe parca , vorbe ce reflecta cea ce se facuse in piata, Dinescu zicea c-am asa, Dumnezeu si-a întors fata spre români, numai retin exact insa orce am zice de Dinescu, numa ca gândurile lui nu vor fi spre Dumnezeu, daca ar fi întrebat sunt sigur ca ar spune ca nici el nu stie ce ia venit scoate acea vorba cu Dumnezeu, ptr ca nu-l reprezinta,iar acel moment numa de demagogie calculata nu era. La Timisoara , Cluj, Bucuresti primullucru ce l-au facut masele a fost rugaciunea, s-a pus pe genunchi in plina strada si facut Tatal Nostru, noii crestini am fost in strada, Ioan Alex deasemeni, am povestit in Decembrie faza asta.
Ce sa- întâmplat doar cu români de au optat ptr egipteni, comunisti, cu atâta inversunare? Poate vom analiza din perspectiva crestina cu alta ocazia si aceasta chestiune. In 22 Dec 89 la si in CC s-a produs victoria satanei asupra Ro, deacia au si iesit victoriosi egipteni lui Iliescu, pâna azi la putere prin basescu&co. A existat un moment de slabiciune al românilor care are legatura cu acel pacat de dupa 1914, la care BOR este parte, dar si Casa Regala! Acest aspect este cel mai greu de vorbit , inca nu sunt coapte perele a fi expus ptr a fi priceput si incepe face canon de izbavire a neamului, numa atunci scapam de egipteni.