Marţi, 21 decembrie 2010. Astăzi are loc o eclipsă totală de lună (a avut loc, de fapt, la ora 22 şi 13 minute). Avem apoi de a face cu Luna Nouă. Iar a doua zi, pe 22 decembrie intrăm în solstiţiu de iarnă, ziua cea mai mică, noaptea cea mai lungă – interesant, n-am auzit de nici o interpretare astrologică legată de ziua Revoluţiei de la Bucureşti şi din ţară legată de solstiţiul de iarnă din 1989, era scrisă în stele Revoluţia Română? Fără 22 decembrie, la Bucureşti şi în ţară (cu fuga şi prinderea dictatorului Nicolae Ceauşescu şi predarea Securităţii în mâinile Armatei) n-ar fi existat o victorie a mişcării populare de la Timişoara, izbucnite în 16 decembrie, care s-a transformat în Revoluţie şi apoi în lovitură de stat şi în final în restauraţie. Ştiţi ce sărbătoreau strămoşii noştri romani la solstiţiul de iarnă, de 22 decembrie? Saturnaliile. S-au transmis oare Saturnaliile în subconştientul românilor? In antichitate, romanii celebrau Saturnaliile, festivitati in onoarea Zeului Saturn, cand pentru o saptamana intreaga totul era permis, se organizau procesiuni, deghizari, carnavaluri si se ofereau daruri. Transpuneţi totul peste zilele Revoluţiei Române, o săptămână după 22 decembrie 1989, când totul a fost permis, tragic, s-au organizat procesiuni funerare, deghizări, carnavaluri ale celor ce s-au luptat să preia puterea, călcând pe cadavre, şi s-au oferit daruri otrăvite, inclusiv funcţii politice… 
Pe de altă parte, astrologii ştiu foarte bine că în ziua solstiţiului de iarnă, în general, pe 22 decembrie suntem afectaţi în profunzime, inclusiv psihic. În acest an, de curiozitate, m-am uitat să văd ce spune Urania (repet, ea e moştenitoarea bibliotecii magice a lui Ion Frunzetti) în legătură cu solstiţiul din acest an, care e supraîncărcat de Luna Nouă şi Eclipsa totală de Lună: Este un moment de răscruce care aduce organismul nostru într-un punct pe care îl putem denumi limită. Este momentul când cu toţii vom fi încercaţi de această discrepanţă între registrul zilei şi al nopţii. Mai rău, din 23 decembrie, întreaga perioadă pe care o vom străbate de acum încolo stă şi sub semnul unui Mercur retrograd, care merge vertiginos, care străbate repede, grad după grad, creând tot felul de complicaţii… Un Mercur retrograd în Săgetător care complică lucrurile şi care dă acestei eclipse valoarea de moment de referinţă pentru o etapă mai puţin bună. Ea nu este fundamental proastă, dar aduce încurcături, erori, neînţelegeri, întreruperea temporară a dialogului, a parteneriatului, sau ceea ce se cheamă într-un limbaj mai simplist, a întoarce spatele, a părăsi masa tratativelor, a nu mai dori să intri într-un joc hotărât de alţii. 
Din păcate, pentru ţara noastră, nu este vorba de un joc dur, de un joc de pe poziţii de forţă, nu ţara noastră este cea care prin reprezentanţii ei pune condiţiile, face jocurile şi introduce un set întreg de criterii în avantajul ei. Dimpotrivă, ea este cea frântă, cea supusă, ea este cea care trebuie să tacă, să înghită şi să execute nişte comandamente care vin din altă parte. (Coincidenţă, azi s-a anunţat că marile puteri europene amână aderarea României la spaţiul Schengen, iar Traian Băsescu a acuzat Franţa şi Germania de discriminare ) Mecanismul este foarte important şi la capitolul impactului afectiv, care nu este deloc neglijat. Pe de o parte este nemulţumirea reală care este înregistrată la nivelul populaţiei, care poate să fie alarmată, revoltată sau să fie neputincioasă în toată această masă de sentimente care trec ca într-un caleidoscop, dintr-o nuanţă, într-alta, dintr-o calitate în alta, reverberând în felul acesta de la un focar de nemulţumire, spre masa de oameni, toate stările tranzitorii… Las la o parte faptul că în noaptea de 22 spre 23 decembrie cerul va fi plin de stele căzătoare („urside”; Ursidele, care se ivesc dinspre Ursa mica, sunt de fapt praful cosmic pulverizat periodic de cometa 8P/Tuttle, care a fost vazuta ultima oara in 2008), mai vizibile ca niciodată datorită Lunii Noi (şi a Eclipsei totale de Lună). 
In 2010, se intampla ca, dupa 372 ani, eclipsa de luna sa coincida cu solstitiul de iarna. Urmatoarea eclipsa de luna care sa coincida cu solstitiul de iarna este asteptata abia in 2094, scrie revista Space. Timp de 72 de minute, cand Luna va fi complet acoperita de umbra Pamantului, stelele mai putin vizibile si Calea Lactee vor deveni mai stralucitoare ca de obicei, iar ursidele vor oferi spectacolul lor in dar de Craciun. Dar eu voiam la altceva să mă refer, când am început să scriu aici despre Eclipsa totală de Lună de azi, 21 decembrie. Citeam nu demult o teorie a directorului Institutului de Seismologie Aplicată, Victorin Toader că Luna produce cutremurele (adică are efectul atracţiei care produce fuxul şi refluxul; logic, şi nucleul lichid al planetei noastre, pe care plutesc plăcile tectonice, ar trebui să fie influenţat de atracţia lunară). Dar i-a închis gura Gh. Mărmureanu, directorul Institutului Naţional de Fizică a Pământului, care l-a ameninţat pur şi simplu că-i desfiinţează institutul particular dacă mai alarmează lumea. Azi, fiind Eclipsă totală de Lună, era de aşteptat, dacă teoria lui Victorin Toader funcţionează, să aibă loc măcar un seism mai de Doamne ajută. Ei bine, coincidenţă, azi a avut loc un cutremur de 6,5 grade în Iran şi la prima evaluare s-au anunţat 7 morţi! 
Fiind cutremur de suprafaţă (la 5 kilometri adâncime) a provocat distrugeri masive. Şi nu numai atât: a avut azi loc un cutremur şi în Indonezia de 5,8 grade, la 55 de kilometri adâncime! Mai mult, la ştirile din această seară de pe TVR 1 s-a anunţat că Japonia a declanşat oficial alarma de tsunami, în urma unui cutremur… Teoria lui Victorin Toader cu Luna care produce cutremure trebuie completată, se pare că nu e de ajuns numai mişcarea Lunii să producă seisme de nivel catastrofal, odată ce nici măcar o Eclipsă totală de Lună, cum a fost azi, n-a speriat pe nimeni.
***
Azi, 21 decembrie, acum 21 de ani, au fost împuşcaţi 52 de „revoluţionari” la Bucureşti, a anunţat Teodor Mărieş, liderul Asociaţiei „21 Decembrie 1989”. Eu locuiam la Focşani atunci, şi în seara de 21 decembrie 1989 mi-au telefonat Horia Gârbea şi Radu Sergiu Ruba să ascult cum se trage în Bucureşti, nu-mi venea să cred, auzeam şrapnele care ţiuiau… Mi s-a făcut rău. N-am dormit toată noaptea. Habar nu aveam ce mă aşteaptă. A doua zi, pe 22 decembrie, venit în Piaţa Unirii din Focşani (unde era „Casa Albă”, Comitetul Judeţean PCR Vrancea) în fruntea uriaşelor coloane de protestatari din Cartierul Sud (unde era platforma industrială), sfidând unităţile militare aflate de o parte şi de alta a şoselei (aşteptam să fiu împuşcat), m-am trezit pus, peste voinţa mea, „preşedinte revoluţionar de judeţ”, aclamat de o mulţime fără sfârşit… Vă reamintesc, nu am certificat de revoluţionar. Voi reda mâine pe scurt povestea „Revoluţiei din 22 decembrie 1989, din Focşani”.
Vă invit să citiţi, la Comentariile de ieri de pe acest site-blog mărturiile extraordinare ale unui participant la celebra Baricadă de la Intercontinental, în 21 decembrie 1989 – Octavian Mihăescu (din Grupul poetului Ioan Alexandru), azi emigrat în Germania, are patru intervenţii, merită (să scuzaţi literele lipsă sau în plus din cuvinte, O.M. scrie „la prima mână”, n-are timp de pierdut cu corectura):
Sunt prost dispus de apariţia unui ins anapoda ce se dă drept … Ion al Glanetasului (sic!, pe lângă alte gugumănii debitate)…
Dar, şi aşa i-am acordat nemeritată atenţie… Ciot idiot.
Revenind la zadarnic însângeratul dechemvie (după cum se şi simte!), nu cred să mi se fi părut. Postasem acolo un comment despre Triunghiul moldav. Văd că a dispărut, ori l-oi fi plasat eu aiurea. Eu mai cred că trebuia să fie un patrat.
Dar, „patratul”, nu s-a închis la Tecuci, din neprezentarea la d.f. a celui desemnat. Cum îi şi stă bine, el a fentat bine-mersi organele, că i-a convenit să caragaţă facă mai pe-aproape de Monteoru und TV (ce ne-am fi făcut noi, fără acel „… fă-te că scrii”, fără flanelul său de şantierist în derivă şi famelicu-i obraz… O, Timpuri şi-Apucături!).
La Focşani, nu ştiu ce a făcut delureanul, dâmbureanu. Poate tescovină, deşi-i plăcea mai mult pruna răscoaptă prin alambibic.
Ştiu (că mi s-a spus de om de încredere!), că la Tescani se păpau ouă moi, se scria în draci şi cam asta era toată corvoada. De măturat prin curte, tot ăia deja angajaţi pentru asta suplineau lipsa.
Iar, în vârful acestui patrat ajuns triunghi apăruse ca obiectiv biblioteca unui târg bistriţean. Ce a făcut cel ajuns acolo, i s-a scos deja o carte, in memoriam. Acolo, toţi „subversivii” săi comilitoni apar , dar nici unul dintre prieteni. Nici măcar cel care l-a adus înapoi la Acasa lui, în ziua de 22.
Că, nu-i aşa istoria nu e adevărului oglindă. Ea se scrie de cronicari părtinitori şi nu rareori de băsnaci.
Şi, cred că n-am să mai scot o vorbă despre ceea ce unii se dau peste cap a o numi revoluţie. Dar, n-a fost!
Mînărie, căsăpie, înşelăciune, batjocură, mârlănie mai peste tot – da!
Revoluţie – haida, de!… Ajungeam noi de ruşinea tuturora, de se petrecea cu adevărat o mişcare populară, pentru acest neam, pentru această ţară?
Bande de draci l-au lichidat pe tartor şi de-atunci ţara-i iad. Nu ştie care să se aleagă mai mare-ntre ei.
Domnule Nicolae Ciobanu, cum puteti să băgaţi în seamă pe unul ca Ion al Glanetaşului? Vă împiedicaţi de-un… ciot, cum spuneţi singur. Ce scrieţi dumneavoastră aici e avere curată, pastraţi-vă umorul şi seninătatea. La Focşani Virgil Măgureanu era (exilat din primăvara anului 1989) muzeograf şi creştea stupi de miere – ca-n literatură. Întâmplător, de la începutul lunii decembrie 1989 a dispărut din Focşani, avea de pus la cale scenariul Loviturii – cand l-am văzut citind Proclamaţia la TVR pe 23 decembrie, am căzut de pe picioare, la orice mă aşteptam, dar să-l văd revoluţionar de frunte nu… Aşa se scrie istoria.
Iata-ne ajunsi si-n 22 sa-o povestesc si pe-asta iar cu 23 voi incheia povestirea mea cu rivulutia.
Împreuna cu ing Ungureanu caruia venise schimbul am venit inspre centru, vroia sa vada si el lozincile anticeuasite de care-i povestisem, gaurile gloantelor de pe zidurile Univ ce-mi sfârisera pe la urechi dar nu în ultimul rând eu stiam ca trebuie ajunge din nou la Univ, indiferent de consecinte, fie ca ma aresta-împusca ori ba, una stiam; merg in ideia a reface baricada, a da o nouo scânteie care sa continuie ce incepusem in 21. Eram sigur ca vor fi prezenti totii cei implicati cu o zi înainte, care fuseseram dispertati. Ajunsi la Univ, o vom lua spre P-ta Romana pe partea cu Univ. Am avut un prim soc, totul parea fi fost pierdut… nici urma fi posibil a mai reface baricada, m-a cuprins teama, eram convins s-a terminat cu mine! Mi-am pus fularul pe fata ptr a o acoperi de teama a nu fi recunoscut, cu care teama i-am spus amicului
– Mie teama ca ma vor aresta fff curând, este posibil sa nu mai ajungem nici la Romana, agenti ne-a fotografiat pe totii, ne-a luat in vizor pe fiecare. Daca ma aresteaza anunta d-ta.. Nu mi-a raspuns, si el se temea ca totul este terminat pentru mine si absolut totii ceei care am fost implicati in evenimentele din 21.
Ajunsi in fata ONT-ului, vis-a-vis de Hotel Ambasador, o tigancusa incepe striga, Jos Ceausescu, imi venea duce la ea si imbrasisa,a ma altura striga si eu si mai si, insa am fost tras de mâneca de ing Ungureanu, vreo 10 militieni se napustisera bestial asupra ei cu pulanele, insa fiind mai iute de picior le-a scapat ca prin urechile acului, de as fi urmat-o in actiune mai mult ca sigur ca se napusteau asupra mea, nu cred ca eram mai iute de picior decât tigancusa (12-15 ani). Eram terminat, ma napadeau toate gândurile rele de pe pâmant, gata, incepe calvarul meu, nu mai este nici o sansa scapa de razbunarea bestilor. Ajunsi al Româna, hotarâm a ne reântoarce spre Univ pe partea cu Scala, la fel… nici-un semn pozitivi nu se întrevedea a mai fi posibil forma baricada,a ne regrupa. Observasem ca-n bulevard eram mai totii ceei din 21 prezenti, ca fiecare cauta in ochii celuilalt raspuns, cei de facut, dar se simtea si teama ce cuprinsese pe totii, simteam o stare de spirit apasatoare, de tema, durere, neputinta si de ce nu; totii aveam lacrimi in colturile ochilor. In timp ce marsam spre Univ, ma gândeam sa parasesc Bucurestiul cât mai rapid, acasa nu mai aveam ce cauta… Tare amarât si lipsit de orce speranta am reajuns la Univ … Nu mai stiu ora, sa fi fost orele 9-10… habar nu am. Soldati se campasera in dreptul Spit Coltea, une fusesea baltoaca de sânge, pe acel teren liber, acolo am auzit de la ei ori alti, cum ca Milea s-a sinucis… cu toate astea temerile mele nu dadea semne a se irosi.. aprope ca nici nu observasem ca de fapt acolo ne si regrupaseram, la un momentdat aud pe cineva strigând;
VIN MUNCITORII!
M-am uitat in directia aratata de el, Uniri, o mare de oameni venea spre noi, m-am uitat spre Republici, o alta mare de oameni veneau spre noi (UNiv).. am strigat cât am putut cu o mare bucurie,dar si cu o imensa spernata ca ori o punem ori ne-o pune ei, batalia finala se da acum
SUNTEM Salvati!
M-am bucurat ptr ca nu puteam concepe ca ne-au rapus atât de usor mi se parea prea rusinos sa ne fi invins dupa numai o zi, macar sa fi fost douo-trei zile de lupta, acum imi era indiferent daca ma tinteste un glonte, eram pentru a doua zi pe frontul de lupta, ceea ce era ceva. Pe lânga aceasta, eram constient ca nu mai este cale de întors, ori glontele care mi se parea izbavitor ori invingem sistemul. Daca cu o zi înainte iesisem (implicasem), având un ideal mai nobil, in 22 pe lânga idealul initial al eliberari tari, demintati noastre, intervenise si frica de represiune la care nu ma gândisem in 21, cel putin nu atât de serios precum in aceasta dimineata pe care am povestit-o mai sus. Nu mai exista decât o singura optiune, sa-l spânzuram pe el si tot neamul cu tot aparatul lui, cu aceasta stare de spirit am laut-o spre P-ta Palatului, cu regretul ca nu aveam o arma, o bâta la mine ca sa lovesc in tot ce întâlnesc in cale, il vroiam pe el si ea pentru ai linsa. Motiv pentru care nici azi nu regret impuscarea lor, fie si de craciun, si-au meritat cu prisosinta sfârsitul câineasc. As fi fost tare frustrat sa fi reusit fugi din Tara si sa-si traiasca bine mersi viata prin Cuba, China… Cu toate aceste sentimente de razbunare feroce fata de ei si sistem, 5 ore mai târziu aveam actiona contrariu, veti vedea mai jos.
Ajuns in P-ta Palatului, manifestanti intrasera in CC, Ceusescu zbura deja, ceea ce releva ca in jurul orei 12 si ceva am intrat in P-ta Palatului, m-am reîntâlnit cu Micea Lacatus, un membru al grupului foarte activ, implicat serios in multe actiuni. Piata era plina, in balcon aparuse Tanase, Visarion, Diaconu, il scotesera pe Dascalescu sa-si dea demisia, de douo ori parca… in fine se stiu evenimentele astea nu le mai repet si eu, alt aspect vreau sublinia.
In CC nu mai avea rost intra pentru a ma razbuna, dealtfel toata furia fusese stinsa, am constientizat ca pâna aici mi-a fost mie treaba, aveam scopul principal sa dau scânteia, nimic mai mult, ceea ce i-am si spus lui Mircea, ambi optând sa nu intram in CC, deoarece nu-si mai are sens, proclamatia nu-o aveam la noi, grupul nostru nu fusese implicat (organizat), in declansarea evenimentelor, fiecare s-a implicat pe cont propriu. Mircea imi spune;
– Mai hai sa mergem la Maziliu sa-l eliberam si aducem aici, astia din balcon bat rau de tot câmpi, in adevar trebuie o proclamatie data si asta cât mai urgent.
– Pai, Radoi unde este, el avea redactata o proclamatie pe care o aprobasem cu totii, cum de nu-a ajuns nimeni din grupul nostru in CC sa dea macar cititre proclamatiei, raspund eu.
– Hai repede la Maziliu, trecem si pe la Negra poate gasim proclamatia la el ori dam si de Radoi ca sa-o pasam lui Maziliu si dea el citire, el este si in masura, nici unuldin noi nu poate aparea, nu suntem atât cunoscuti ca sa dam citire unei proclamati..
Zis si facut, am luat-o spre locuinta lui Maiziliu, acolo sotia sa ne-a spus ca fusese ridicat cu o seara înainte, ca nu stie nimic de el… In grup /se formase un grup/ cineva ne spune,
La circa nr (?).. aceia de pe Ana Ipatescu/ se afla arestati din 21, camarazi nostri haide-ti sa-i eliberam, poate il gasim si pe Maziliu acolo. Astfel am luat-o spre circa de Militie de pe Ana Ipatescu, nu ne-am mai oprit la Negara in Cosomnautilor cât timp nu-l aveam pe Maziliu, acum putem sigur identifica si ora la care se petrecea evenimentul acesta ptr ca; ajunsi la una din Ambasade de pe A,I in gereta unui militian era scos un televizor si color ce transmitea direct de la TVR, si taman ca vorbea Dinescu, celebrele lui vorbe, parca am prins si faza cu Caramitru nu mai retin exact, ma uit la Mircea si spun;
– Mai ceva pute urât, cum apar astia la TVR fara proclamatie, uite ce haos ordinar mentin… cum se face ca nici unul din ai nostri nu au ajuns pasa proclamatia fie la TVR fie in balconul CC . Cum se face ca nu dam nici de Maziliu cu care tu ai legatura, persoana ideala da citire proclamatiei… halal organizare am mai avut si noi…
Toata furia se napustise impotriva grupului meu, pe Radoi il eliberasera in 22 dimineata la presiunea colegelor sale din ASE, numai ca proclamatia redactata de Radoi se afla la cel de la Sahia Film ce trebuia tipari, asa se lauda… In fine, ajungem la cicra de Militie din A.I, acolo o shleata de tigani cauta lua viata comandantului de atunci… ce cauta convinge ca nu are arestati dintre camarazi nostri ci doar infractori de drept comun. Mi-am dat seama pe loc ca exista pericol declansa haos in tara daca se permit hoardelor de infractori elibera camarazi lor, astfelc a m-am pus in fata lor si oprit al linsa, m-au ascultat totii, unul nu-a cârtit, eliberândul pe comandant din mâna lor,gonindu-i din incinta cladiri pe infractori. Dupa vreo 5 ani vine pe la mine un amic foarte bun tehnician denatar, care-i facea dinti acestui comandant. redau dialogul cu amicul;
– Auzi ma Tavi ce-mi zice Irimoiu,
– Care Irimoiu mai Radule,
– Eh care Irimoiu, colonelul ce-o bambardea pe X, ce nu mai sti, venea de-o lua mereu de la clinica, îi faceam dinti, este om de treaba, mi-a fost si ramas si prieten.
– Ah, aratarea aia ma Radule… cei cu el
– Mi-a zis , ba Radule aveai tu un coleg- amic la clinica, ma sa-i dea Dumnezeu santate ca mi-a salvat viata in 22 Dec, ma omorau tigani de nu le eliberam complici.
Peste alti vreo doi ani voi face revelionul in Ro, impreuna cu Radu, unde va veni si Irimoiu, care mi-a multumit personal. M-a impresionat gestul, putea sa se faca ca-a uitat, ca nu ma mai cunaoste, eu chiar am uitat detaliile, stiam ceva doar vag, nu am bagat de seama ce fac in acel moment. A fost si purtator de cuvânt SRI, respectiv a lui Magureanu. Alte surse implicate in revolutie sutin cum ca el ar fi operat arestari masive la Hotel Bucuresti (21), ca ar fi snopit in bataie pe cei ajunsi in circa lui de Militie. Nu stiu, nu este treaba mea sa decid masura vinovatiei lui, nu regret ca i-am salvat viata cu toate ca ar fi meritat ca absolut totii sa fie spânzurati, astfel ca poate nu reputau un asa de mare suces dupa 89. Daca era vorba de arestati dintre manifestanti, batuti de el, as fi tabarât eu pe el sa-l linsez, dar acolo era vorba de infractori sadea si din aceia extrem de periculosi care numai in acele momente nu trebuiau eliberati, din acest motiv consider ca am facut o treaba buna ca am pus pe fuga tiganimea, i-am salvat viata indiferent de implicarea lui in evenimente. In rest nu mai stiu nimic de el.. oricum este un prosper om de afaceri (constructi), sa fie santos si la punga gros. Sunt ferm convins ca are certificat de revolutionar … poate il merita, vorbesc strict din perspectiva iliesciana… Important este ca io nu am asa ceva si nici sanse nu sunt sa fac-gândesc vreodata opta ptr asa dracovenie.
In fine, sa-o scurtez cu povestea mea, nu mai spun alte evenimente la care am fost parte ca orcare altul activi atunci, entuziasmat ci ma mai limitez doar la urmatoarea faza care mi se pare importanta si pentru istorie, ba as zice ca este momentul salvator al tari de-a ramâne tara socialista…
Ne-am reântors in P-ta Palatului, exact in acel moment a fost prezentat Maziliu ca venit de la Jilava, inca nu se înoptase, deci era in jur de orele 16-17.30 cel târziu. A fost primul care a dat o linie clara, a fost primul care a citit o proclamatie pe piloni careia (azi se stie), cu greu FSN -Iliescu va claca, proclamatia lui Iliescu este excecrabila, curat socialsit-comunistoida, delatfel si aparitia lui in balcon ma si ne-a scârbit, ca sa nu mai vorbesc de Sergiu Nicolaescu pe care multimea il ovationa cu entziasm foarte mare, la vederea acestor lucruri neplacute, optiuni maselor, am hotarât sa ma retrag. Important era faptulc a Ceausescu fusese înalturat, ca Maziliu citise proclamatia care ma repet; este identica cu cea redactata de Radoi la care formulari am fost si eu prezent, nu stiu daca nu cumva fiul lui maiziliu a pasat o coipie ori cel ce trebuia tipari ia pasat-o lui Maziliu , una eram convins atunci; Proclamatia ajusese fi citita, cu numai douo-trei ore cautam aduce pe Maziliu in piata ai da cititre, obiectiv care fusese atins. Azi se stie cu precizie ca doar acea proclamatie va orienta România spre libertati si democratie si economie de piata occidentala, va declara Republica România, fara nici o alta incurcatura bolsevica, grupul Iliescu nu avea in gând umbla pe acilea… In toata povestea aceasta exista documente ce circula si prin România de mai bine de 15 ani, le stie toata lumea (buna).
Asadar dupa aparitia lui Iliescu, a lui S.N, mi-am spus, s-a terminat cu dansuiala mea , acu sa se mai distreze si astialanti.. când sa dau pleca spre casa aud la microfon din balconul CC o voce de femeie ce-mi parea cunoscuta, nu stiam de unde sa-o i-au…
– Se trage, de unde se trage …
Mai sa fie, nu se tragea de nicaieri, nici vorba de tras sa fi spt pâna la auzul acestei fraze venite din gura unei femei a carei voce imi suna tare, tare cunoscuta… O parte din multime printre care si eu, spuneam ca nu se trage, deoarece nu se trasese deloc, o alta parea confirma, o aud tot pe muierea asta
– se trage, de unde se trage, din Palat,
Nici vorba de tras pâna sa defineasca ea si de unde,din Palat, si asa incepu tragerile… Asa le-am perceput io, sa mai zica si alti ce au fost prezenti cum le-a prins si ei.
Am plecat din Piata Palatului asa cum si intentionam, nu aveam nici un chef continua lupta, lupta mea o consideram incheiata. Stiam sigur ca Ceausescu nu mai poate reveni la putere, milionul fusese scos in strada, marile orasele ale tari erau iesite in strada, numai daca se isca un razboi civil, fiind nevoie implica ma mai putea convinge ca este nevoie de sacrificiu meu, altfel nu vedeam rostul. Ma-m dus acasa, culcat neântors desi se tragea masiv … totusi, pe 23 voi mai iesi, vedea, trai si alte minunati, cu toate ca nu mai aveam în intentie implica in strada, pentru trei ore o voi mai face, dar toate acestea le voi povesti mâine 23 dec, ca sa fie si in ton..
P.S. rog cititorul sa nu uite mentiunea cu femeia asta… daca blogul dl LIS va trai in pace si prosperitate, macar virtuala sa aibe, va mai mentiona si alte evenimente ca tare multe au urmat si vom avea ceva suprize privitor la muierea asta… sa fie oare aceiasi din 21… pe care am nentionat-o deja si rugat sa retineti mentiunea, vom vedea… cert este ca vocea o vom mai întâlni si-n alte incurcaturi nedescurcate de români nostri bravi.
Dlui LIS:
Da, aşa-i, fumigenele astea au fost instalate o dată cu ivirea colţului de verde crud şi retrase la timp. Numai cel adus pe bistriţa făr’de plute. era să fie uitat de tot acolo, de nu era PMB să le-aducă aminte bucurecucilor că loviluţie fără de AU nu să poate, bre…!
Şi mai dreptu’e că, am io o bănuială: aişti viitori capi ai dusului de râpă, anume au fost dispersaţi (în reţea de paing, nu în altă formă) epste tot în ţară şi şcoliţi de cine avea însărcinare, loco, de ce să facă după, de vor să la fie lor chiar mai bine, de nu mult mai bine ca înainte…
Şi. iaca aşa, se dădu cinstea obrazelor lor pe neruşinea a câte au primit, după Aia… Zdravănul AU (tătar din stepa dobrujă) a clacat primul şi iată de ce: a mai păstrat un rest de obraz, ca fiu de ţărani cinstiţi ce a fost.
Iar hoitarii care trăiesc din Memoria unui alt nefericit bistriţean, să aibă măcar obraz a nu mai da vina pe maşini infernale… Ei au fost călăii care l-au împins la a nu mai vrea el să trăiască, atunci când a realizat cu cine s-a asociat şi în care scop, lui nedevoalat…
După cum se vede, nu pe cei duşi dau eu vina. Numai pe cei Ajunşi, în schimbul serviciilor lor pentru umilirea şi distrugerea unui popor şi-a unei ţări.
Şi, chiar că nu m-ar mira dacă, rotindu-se roata, să-i aflu tot pe ei instalaţi la plăcinte, nu la revoltă.
în loc de „epste”, se va citi : peste
Recitind mai atent evocările fruste ale dlui OM,
descopăr că prima-ntâi masa de manevră, de diversiune, din capitalie (şi nu numai, de stau să revizuiesc ce-am văzut!) a fost taman aia ce s-a dat cea mai prigonită şi de ăia, şi de ăştia.
Asta, nu i-a împiedicat, ba chiar le-a permis să recupreze din Tezaurul ţării şi ce nu li se cuvenea (cu voie de la cine?, beli-l-ar demonii!). Apoi, să transforme ţara într-o reţea de clanuri care au la degetul lor înghiulat tot ce mişcă în cele cică trei puteri (de fapt, putori) din acest stat la voia întâmplării…
Şi, încă una: fabricile, uzinele, combinatele, platformele au adunat şi blocat toate schimburile lor şi n-au mai eliberat nici unul acasă, ţinându-le prizoniere, cu porţi zăvorâte (sudate!) şi cu dulăii politruci lătrând la oameni.
Pe străzi, miliţia, securitatea şi chiar armata erau însoţite de „gărzi patriotice”, pentru a demonstra ce?… Vă aduceţi aminte că n-aveam voie (chiar şi-n târguri de toţi uitate), să circulăm mai mult de doi, că la fiecare intersecţie erai întrebat de unde vii şi unde te duci, apoi „patrula” făcea semn celora, către care te îndreptai, că eşti ochee…
[Şi că, după ranversare, intersecţiile cu pricina erau la fel de bine supravegheate, dar de data asta de june şi juni în civil, iar soldaţii se aţineau prudenţi (deci!) ceva mai la o parte?… Vorba ceea: Mărie mulje vaca pe malu’, da’n apă să vede pe invers.]
Revin la blocarea muncitorilor la locul de muncă:
Dar, nu multă vreme ţinu asta… Că, dobitocii!, nu prevăzuseră şi provizii pentru arestuiţi… Aşa că, de partea cealaltă, de două-trei ori pe-atâta lume se adunase: care cu merinde şi schimburi, care doar cu huooo şi tiooo!…
La un moment dat, după ce au dispărut un perţ de oară, cei care au mai avut curaj (că, nu chiar toţi au fost lichele sadea, ci doar de nevoie, nu-i aşa…), tot ei au făcut mobilizarea pentru circul cu camioanele victorioase care brăzdau vâjâind Magherul şi alte artere ultracentrale, din mun’cipii, oraşe und târguri, pe care doar cu câteva ore mai devreme stăpâneau tancuri şi taburi şi pomenitele gărzi militarizate…
Măi, să fie: ce revoltă spontană, ce mai revoluţie cu învoire de la viitoarea înstăpânire !… Mai că-mi vine a crede că borta din tricolor era tot ce ne promiteau puciştii, pe când noi credeam, proştii cu totul alta.
Şi-apropo: ce-aţi avut, netoţilor, cu una dintre cele mai frumoase steme statale din lume?… Puteaţi să o păstraţi, eliminând elementele de prisos, tot aşa cum aţi păstrat un tricolor pe care nu-l mai meritaţi…
Poate, cu steag şi stemă neîntinate de voi şi cu „Tricolorul” lui Ciprian ca imn… Poate alta ne era soarta…
Desigur: fără de voi, găunoşi de gunoi iscaţi din meandrele concretului calp, dar jimbareţ!…
Nu-i aşa, Bunicuţo & Co?… Nu-i aşa că n-a fost decât o pălitură sub centură, la care vi s-a răspuns cu „sula-n coaste”, a unor „golani” deştepaţi prea devreme decât v-aţi fi voi dorit?… Dar, aţi folosit alte mase de manevră şi – după un alt masacru (ăla cu bâte, fiindcă armata nu mai putea fi utilizată, din cauza stupidei lozinci din iarnă) – aţi decretat restabilirea ordinii…
Desigur, a bunului vostru plac, nu al mai bunului nostru trai.
„Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!!!”…, psalmodia o altă victimă a nedreptei noastre istorii, ca o premoniţie a ce va să ne pască.
Şi, dreptate avu!