Dictatură, cât încape: Băsescu are drept de viaţă şi de moarte asupra bugetarilor. România de la cap se strică

Marţi, 15 iunie 2010. A căzut moţiunea de cenzură, „legile austerităţii” (tăierea unui sfert din salarii şi a 15 la sută din pensii şi din indemnizaţii sociale) intră în vigoare. Iluzia că vor fi declarate anticonstituţionale aceste legi aberante, sălbatice (nepuse nicăieri aşa în lume în aplicare; practic, „regimul Băsescu” are drept de viaţă şi de moarte asupra bugetarilor) de către Curtea Constituţională rămâne simplă amăgire – „regimul Băsescu” a făcut tot posibilul să numească trei judecători noi la Curtea Constituţională în aceste zile (judecători prosternaţi). Ce se întâmplă în România azi e dictatură. Demult eu tot atrag atenţia asupra accentelor de autoritarism ale lui Traian Băsescu şi n-am fost crezut. M-am opus intuitiv din 2004 să fie ales preşedinte de ţară: un fost nomenclaturist ceauşist (Revoluţia l-a prins pe Băsescu director la Transporturi, era unul dintre preferaţii lui Ceauşescu) şi fost securist (trimis de Securitate la Anvers). Am fost îndepărtat în noiembrie 2004 de la ziarul Cotidianul (unde semnam continuu din 1991, de la înfiinţarea lui) din acest motiv. Fostul ziar de opoziţie Cotidianul a fost cumpărat de „caţavenci” cu bani de la Palatul Cotroceni (era campanie electorală) şi a devenit ziarul prosternat regimului Băsescu-PDL, care l-a ridicat în slăvi pe Băsescu patru ani la rând (între miniştrii, parlamentarii şi europarlamentarii PDL sunt şi comentatori politici care aveau rubrici la Cotidianul, de un oportunism jegos, de la Traian Ungureanu la Sever Voinescu), până în august 2009, când a fost adus director Cornel Nistorescu şi a redevenit ziar de opoziţie… Prea târziu însă, ziarul Cotidianul fusese falimentat deja de „caţavenci” (lacomi, s-au îmbogăţit toţi pe seama lui, punându-şi salarii de mii şi mii de euro, lăsând în urmă o datorie de 4 milioane de euro; nu mai pun la socoteală că l-au furat, practic, şi pe Sorin Ovidiu Vântu, care a cumpărat Cotidianul de la „caţavenci”, păstrându-i în funcţii; un patron mai prost n-am mai pomenit). În septembrie 2009, când ziarul Cotidianul a redevenit ziar de opoziţie, am reluat colaborarea şi l-am atacat dur pe Traian Băsescu, dovedit un dictator de doi bani. Din păcate, în decembrie 2009 ziarul Cotidianul a dat faliment (nu mai apare, după o întrerupere de două luni, decât pe Internet, în ediţie online). Nu pot să uit marea jelanie a celor daţi afară de Nistorescu de la ziar pentru lipsa de coloană vertebrală dovedită din noiembrie 2004 până în august 2009, pentru proba de lipsă de demnitate, pentru sărutarea papucilor lui Băsescu (nu pot să uit nici solidarizarea altora cu cei trimişi la plimbare de directorul noii serii a Cotidianului, de un penibil nemaiîntâlnit; prefer să nu le dau numele; dar să te solidarizezi cu un fost ziarist ceauşist precum I.T. Morar, clănţău apoi la curtea lui Băsescu, plecat „în semn de protest” de la Cotidianul când a redevenit ziar de opoziţie, să dau numai exemplul lui, e chiar dezonorant). Între timp au luat toţi seama că singurul ziar care a avut dreptate, stând în opoziţie în campania electorală prezidenţială de anul trecut, a fost Cotidianul. Nu vă puteţi imagina câte vagoane de lături curgeau la comentariile articolelor anti-Băsescu publicate, în care erau înjuraţi semnatarii (îndeosebi Cornel Nistorescu, dar şi eu). Mă întreb azi, când Băsescu şi-a dat încă o dată în petic, în stilul cel mai infect-autoritarist cu putinţă (el a hotărât să se taie fix 25 la sută din salarii şi fix 15 la sută din pensii şi indemnizaţii sociale), ce-or mai fi gândind aceşti „forumişti” spurcaţi la gură. Personal, nu-i citeam, nu voiam să-mi stric ziua (că semnam şi de trei ori pe săptămână)… E nemaipomenit ce se întâmplă. Crin Antonescu a atras public atenţia azi, de la tribuna Parlamentului, că Traian Băsescu e un dictator – aştept acum să fie atacat de toţi pupătorii în partea dorsală a lui Băsescu (între ei, scriitori care au rubrici la ziarele închinate lui Băsescu, de la Evenimentul zilei la Curentul sau 22), că azi nu mai există ziar de opoziţie. Băsescu a lucrat formidabil – după ce a fost reales preşedinte de ţară în mod dubios (apărând dintr-o rezervă a serviciilor secrete, peste noapte, 70.000 de voturi „din străinătate”), a desfiinţat ziarele de opoziţie Cotidianul, Ziua şi Gardianul. N-a reuşit să desfiinţeze televiziunile de ştiri, deşi a încercat, a reuşit numai să le destabilizeze… Băsescu are alergie la critici, în stil dictatorial (plăteşte însă bine linguşitorii, îi recompensează pe toţi cei ce i se închină). Şi-a atras toată floarea cea vestită a elitei intelectuale, cumpărând-o cu funcţii şi cu sponsorizări din bani publici. Apoi a cumpărat parlamentari din opoziţie, din PSD şi PNL, a reuşit să constituie un nou partid, UNPR-„independenţi” (a fost alăturat PDL-UDMR şi celorlalte minorităţi, altele decât cea maghiară) şi a pus la punct, în stil dictatorial, o nouă majoritate parlamentară, care reuşeşte să treacă orice ordonanţă de urgenţă şi orice lege antipopulară şi anticonstituţională doreşte – cum s-a dovedit şi azi, 15 iunie! Mai mult, ştiind că „legile sărăciei” (trecute prin mafia asumării guvernamentale; vezi foto cu „Jos mafia!” de la protestele de azi) vor fi contestate la Curtea Constituţională, de-a dreptul nebunesc, a reuşit să impună trei judecători care-i cântă lui în strună la Curtea Constituţională (în locul celor cărora li s-a terminat mandatul), pentru 9 ani! E previzibilă urmarea, „legile austerităţii” vor trece de această Curte fără probleme la vot, oamenii lui Băsescu de aici sunt în majoritate! Indiscutabil, Crin Antonescu, liderul PNL, avea perfectă dreptate să-l arate azi cu degetul pe Băsescu – că la Cotroceni e cocoţat un dictator. „Romania nu are, din nefericire, conducatori. Are la Cotroceni un om ales de o majoritate dintre concetateni care este din plin un dictator, prin intentii si prin comportament. E un dictator, pentru ca numai un dictator poate hotari si anunta o tara intreaga de unde, cum, si cat se taie cand e vorba de veniturile elementare ale 9 milioane de cetateni fara sa se consulte cu sindicatele, cu asociatiile profesionale, cu academicienii, cu nimeni”, a declarat Antonescu de la tribuna Parlamentului, acuzandu-l inca o data pe Traian Băsescu ca este „un dictator care se substituie Guvernului si care dicteaza Parlamentului”… „Avem acest om cocotat la Cotroceni pe un maldar de bani deturnati, pe un maldar de promisiuni neonorate, pe un maldar de linguseli”, a continuat liderul liberal in aplauzele Opozitiei. România de la cap se strică, am tot subliniat aici că ducem lipsă de conducători clarvăzători, oneşti, şi că electoratul român e vinovat că alege numai pe cine nu trebuie… Acum românii trag ponoasele. Ce e inadmisibil, e că tot românii de rând se simt vinovaţi că l-au votat pe dictator, că prin acest vot şi-au tăiat craca de sub picioare, vor sărăci – nu vor mai avea un viitor.

Moţiunea de cenzură care ar fi trebuit să dea jos Guvernul Boc n-a trecut, azi, în Parlament, mai era nevoie de 8 voturi. Dar moţiunea de cenzură a avut voturi mai multe de partea celor ce au votat-o, decât cei ce au fost împotriva ei (scor 228 la 197, de partea celor ce au votat pentru căderea Guvernului). Normal ar fi ca Emil Boc să-şi dea demisia de onoare… Dar mai există onoare la nivelul regimului Băsescu, al puterii politice în general? Bugetarii mai speră acum să nu treacă aceste legi ale sărăciei de Curtea Constituţională (care acum e închinată lui Băsescu). Apoi vor fi păcăliţi cu o remaniere a miniştrilor neînsemnaţi ai Guvernului, apoi cu sacrificarea lui Emil Boc, apoi li se cere să dea noilor veniţi la Palatul Victoria (tot din coaliţia actuală guvernamentală, desigur) un timp să demonstreze că sunt mai buni, şi trece vara, trece toamna. Nenorocirea va fi la iarnă, când bugetarii spoliaţi de stat prin aceste două legi ale austerităţii nu vor mai avea cu ce să-şi plătească întreţinerea. Nu-mi pot imagina de aici înainte decât o acumulare de frustrare colectivă care va exploda spontan.