Duminică, 15 iulie 2012. Începe să fie vesel, Băsescu anunța la mitingul PDL de la Cluj că „o „flacara a democratiei” va fi purtata de tineri de dreapta prin Romania pana pe 29 iulie, iar daca el va pierde la referendum flacara va fi stinsa” – și drept răspuns, azi, la București: Mai multi protestatari anti-Basescu au adus in fata sediului de campanie al presedintelui suspendat, un dric care – spun manifestantii – transporta „raposata democratie”. Pe canicula asta infernală bucureșteană, să mai ai și umor politic… Ieri m-am înșelat, susținând că președintele interimar al țării, Crin Antonescu nu va participa la un miting de amploare al USL anti-Băsescu, în campania pentru Referendumul de demitere a lui Băsescu – azi Antonescu a participat la Timișoara (oraș martir, simbolul libertății și democrației, nu?). 
Auziți-l pe Antonescu la Timișoara (fieful Societății Timișoara, fief al intelectualilor, citiți al profitorilor lui Băsescu din „societatea civilă”), azi, și… „băgați la cap”: In 1989, decembrie, oamenii aceia si-au dat viata, multi dintre noi eram pe strazi, Traian Basescu se ascundea intr-un birou al nomenclaturii comuniste, dupa cum singur a marturisit. Iar Monica Macovei era procuror comunist… Nu ne pot scoate din Europa. In 13-15 iunie 1990, la mineriade, noi, oameni ca noi eram batuti, alergati, protestam in Bucuresti, Timisoara. Traian Basescu organiza trenurile pentru mineri. Iar Monica Macovei era procuror al regimului Iliescu, nu a zis nimic atunci, nici un cuvant, a sustinut presedintele interimar, la Timisoara: Nu noi avem dosare blocate si puse deoparte, ci Traian Basescu. Vrem dreptate, libertate, civilizatie europeana. Interesant, la mitingul de azi de la Timișoara a ținut un discurs și poetul Mircea Dinescu care a transmis PDL că „Vara asta se poartă altul”, cu referire la un nou președinte. Teribil de orientat e poetul miliardar Mircea Dinescu, în continuare – a „păpat din greu” din palma tuturor președinților postcomuniști ai României și le-a întors spatele 
imediat ce a simțit că le-a trecut vremea. Are fler!
*
Atrăgeam și ieri atenția că i se pregătește premierului Victor Ponta o nouă lovitură, legată de plagiat – care ar putea să-l oblige să demisioneze până să aibă loc Referendumul din 29 iulie de suspendare a lui Băsescu. Vă puteți imagina ce ar însemna să demisioneze premierul Victor Ponta și Referendumul să fie organizat de un guvern demisionar – dar la asta lucrează intens Băsescu, ajutat de intelectualii lui de la Universitatea București, care s-a… autosesizat și e pregătită să dea ea verdictul că Victor Ponta a plagiat (după ce, știți bine, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, cu de la el putere, fără să fie invitat, ilegal, a decis că premierul Victor Ponta a plagiat în teza de doctorat. Comisia a arătat că 85 de pagini din lucrarea premierului sunt copiate. „Consiliul a cerut retragerea titlului de doctor”, a declarat Marius Andruh, preşedintele Consiliului Naţional de Atestare; între timp acest academician politic, fără operă, 
Andruh și-a pus cenușă în cap, retrăgându-se din funcția de președinte; și-a făcut datoria față de Băsescu, și-a primit tainul). Cum? Inventând o Comisie de Etică a Universității București, care e grăbită nevoie mare să dea verdictul pe… 18 iulie, până la Referendum (nu contează că, atenție, Comisia de Etică a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti şi-a declinat competenţa în a analiza cazul de plagiat! Ba chiar, în semn de protest pentru politizarea acestui plagiat, decanul Facultății de Drept, onest, Flavius Baias, și-a dat demisia!). Natural, două verdicte de plagiat date de două organisme universitare-academice politizate (pro-Băsescu) vor reuși să-l doboare pe premierul USL Victor Ponta. Chiar dacă niciunul din acestea n-a fost invitat să-și dea cu părerea dacă e sau nu e plagiat – pentru plagiat trebuia să se exprime oficial numai Consiliul Național de Etică (i se spune și Comisia de Etică a Ministerului Educației)! Ați reținut, Băsescu și intelectualii lui au inventat două „comisii de etică politizate” care să se pronunțe, cu orice preț, peste noapte, previzibil, înaintea „comisiei naționale de etică (Consiliul Național de Etică)” asupra plagiatului lui Ponta – asta nu e politică infectă? Repet: Potrivit legislaţiei, numai Consiliului Naţional de Etică este cel care deliberează în cazurile de plagiat. Las la o parte presiunea profitorilor lui Băsescu, reuniți în ONG-uri și „societăți 
civile”, care au terorizat inclusiv Uniunea Europeană cu plagiatul lui Ponta (adaug indecentul „protest al ghilimelelor” din fața Palatului Victoria, instrumentat de ICR). Pe 21 iunie, premierul Victor Ponta a transmis Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), din subordinea Ministerului Educației, o adresă prin care solicita să îi fie analizată teza de doctorat susţinută în 2003. Comisia de Etică funcţionează în cadrul ANCS. Astfel că termenul de 90 de zile curge formal din data de 21 iunie. Practic, Consiliul Naţional de Etică ar trebui să spună dacă acuzaţiile de plagiat sunt sau nu fondate până la data de 19 septembrie 2012. Normal ar fi să fie lăsat acest Consiliu Național de Etică să dea o sentință dacă avem de a face cu un plagiat în cazul lui Ponta. Repet: ce fel de plagiat e ăsta, în condițiile în care Ponta a trecut autorul și cartea din care a preluat la bibliografie? De altfel: Vineri 13 iulie a.c. Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) a anunţat, printr-un comunicat de presă, că „singura structură instituţională exclusiv competentă” să se ocupe de posibilul caz de plagiat al premierului Victor Ponta este Consiliul Naţional de Etică (CNE) aflat în subordinea sa. Dar nu… Universitatea București vrea ea să dea lovitura 
de grație lui Ponta, autosesizându-se și inventând o Comisie de Etică, nu contează că abia acum e pus la punct un regulament de ordine interioară. Ce credeți că scrie, fericit, imoral, criticul literar Tudorel Urian în… Evenimentul zilei (el e ultima achiziție a acestui ziar de mercenari ai lui Băsescu-PDL), în legătură cu isprava acestei Comisii de Etică de la Universitatea București? Tudorel Urian i-a fost subordonat lui Daniel Funeriu (cel ce a înscenat tot acest scandal al plagiatului lui Ponta) la Ministerul Educației : „Deşi nu este bine să anticipezi concluziile unei investigaţii ştiinţifice, este limpede că aşteptarea rezultatului final nu au cum să fie foarte confortabilă pentru premierul României”. Voi reveni cu alte detalii.
***
Continui să redau aici pagini originale de proză semnată de Constantin Arcu (din Suceava):
În căutarea Graalului (V)
Pagini de proză de Constantin Arcu
Într-o intersecție, ceva mai sus, m-am oprit să-mi trag sufletul. Începusem să 
nădușesc și răsuflam ca o locomotivă. Aruncînd o privire în josul străzii, i-am observat din colțul ochiului și pe ceilalți. Țineau aproape, țiganul și malacul psihopat erau la cîțiva pași, iar pistruiata cu pachetul sub braț, puțin mai în spate. Țiganul bolborosi ceva, însă n-am înțeles decît vocabula Levi și dintr-odată mi s-a dezvăluit ciudățenia acestui nume. Nu-l întîlnisem decît în Biblie. Dar nu știu de ce mă miram. Dacă pe mine mă chema Cezar, de ce nu s-ar fi numit și el Levi? Italia e o țară liberă și poți defila sub orice nume ai chef. Părea Levi băiat cumsecade, însă anturajul lui strica totul. Nu poți pretinde că ești Maica Tereza cînd te însoțești cu specimene declasate.
Mergeam alături și-l analizam pe furiș. Purta părul pieptănat într-o parte, dar cărarea și-o făcea în partea dreaptă. Probabil avea în jur de douăzeci și cinci de ani. Nu-ți dădeai seama ce gîndește pentru că turuia fără oprire, afișînd jovialitate și politețe. Părea totuși un interlocutor agreabil, poate chiar era de bună-credință. Se folosea de forța brută a celorlalți ca să poată răzbate prin jungla asta, de ce să-i lipesc eticheta de bandit? Eram tentat să cad în extreme uneori, măcar atît știam despre mine. Așa că de 
fiecare dată mă vedeam nevoit să apăs pe celălalt capăt al pîrghiei pentru a restabili echilibrul. Și, în orice caz, nu trebuia să mă aștept că voi da numai peste sfinți și arhangheli prin ținuturile astea.
Mesele cu antichități fuseseră așezate la marginea unor străzi, pe culmea plată a dealului. Ici-colo gherete improvizate și corturi. În aceeași seară toate astea aveau să dispară de aici. Am descoperit-o pe Ligia în intersecție, discuta aprins cu un italian. Zgomotoasă nație! De vînzare se ocupa nepotul ei, studentul la drept. Stătea dincolo de o masă pe care am recunoscut vase și mici obiecte pe care noi le încărcasem în camionetă. I-am făcut semn de la distanță, prin aglomerație. Tînărul m-a recunoscut de îndată, probabil aflase că trec pe acolo. Mi-a răspuns cu entuziasm. Levi m-a informat că ei fac un tur de piață să vadă despre ce-i vorba. Sigur pe el, propuse să ne întîlnim peste vreo oră, cam prin aceeași zonă. Mă găsesc ei, mă asigură, nu trebuia să-mi fac probleme. Și imediat s-au topit în mulțime. Puțin mai tîrziu am zărit pentru o clipă fîșul roz al pistruiatei, apoi au dispărut de pe ecran.
Ligia se întoarse la masă și numai zîmbet se interesă cum am dormit. N-ar fi trebuit să mă ridic din pat așa devreme, Daniel știa exact ce are de făcut. De obicei, la tîrgurile astea, ea umblă de la un capăt la altul, schimbînd impresii și informații cu negustori de antichități din toată Italia. Se cunoșteau bine, de ani și ani se întîlneau prin tîrguri. Unii fuseseră prieteni cu Gianluigi sau trecuseră prin casa lor. Ocupația asta adună oamenii, nu-i dezbină, preciză Ligia, încîntată. Cu timpul devine un fel de pasiune, iar concurența e neglijabilă. (Va urma)
PS. Îi mulțumesc poetei Adrianei Barna pentru noile poze amuzante trimise (pescărușul sau porumbelul alb cu cornetul cu înghețată în cioc, furat din mâinile trecătorului, e chiar de sezon).
mda, sa amesteci un simbol cum este „Timisoara” in turnirul politic(sau troaca?)…scarbos lucru.
Cat despre Dinescu…problema cu el e ca nu are mai mult de 8-10 poezii care sa ramana in picioare – si nici acelea care sa-ti zguduie fiinta. Nimic nou, majoritatea zdrobitoare a poetilor de astazi sunt geniali, magnifici, mari cat nu-i cuprinde lumea …dar unde e poezia?
Despre ultimul volum al lui Dinescu…mai bine mergem la culcare, noi sau el, totuna.
Dealtfel, lipsa de luciditate este una dintre marile probleme ale scriitorilor de astazi, nu am curajul sa merg pana la stil sau pana la autenticitate. Se scrie mult si prost, nici macar febril(las’ sa fie!), fara discernamant. Ma uit la „autorii consacrati”( – mai mult intre ei), cand au astia timp(dar mai ales inspiratie) sa publica cate 15 – 20 de carti in cam tot atatia ani imi scapa, calitatea cartilor o poate vedea oricine. Pana la urma, din cate volume au publicat(de ex.) Nichita sau Paunescu raman acele 65-70/ 100-120 poezii atinse de geniu, adevarate bijuterii, restul… conteaza cat conteaza.
…De ce spun ca cei mai multi criticii de astazi nu prea au habar de poezie, unii dintre ei sunt buni teoreticieni, insa limitati in critica aplicata. Majoritatea debiteaza nazbatii. Nu au potentialul de a pozitiona corect poezia(ca opera) despre care vorbesc, mai mult improvizatii. Mi-ar fi placut sa vad adunate poeziile cele mai reusite ale lui Grigore Vieru, ale Leonidei Lari, ale lui Adrian Paunescu …sunt sute de critici, mii, nu inteleg ce pazesc astia.
terasine, eşti în urmă muuult de tot. Vobeşti despre nişte umbre. Dacă-ţi ofer o listă cu 10 mari poeţi ai ultimilor 50 de ani, rămâi câş. La fel şi în cazul criticilor. Puţin ai citit la viaţa mata. Nu-ţi dau nicio listă, nu vreau să-ţi aduc lumină în dovleac. Rămâi aşa cum eşti, căci fără tine lumea blogurilor ar fi mai searbădă.
Se intampla multe lucruri triste in critica de astazi. Unul dintre ele consta in aplombul cu care sunt varati/preluati in malaxor tineri cu un talent real, in cateva luni sau in cativa ani sunt anulati, nu mai ramane nimic din ei, vagi tresariri, eventual. In loc sa fie indrumati, sa li se sugereze un drum pe masura potentialului de care dispun, pentru a-si dezvolta acel CEVA pe care criticii il presimt, unic, …se intampla pe dos. Un prozator, un poet cu atat mai mult, este un mecanism fin si imprevizibil, nu te apuci sa iei pistolul de vopsit in legea ta(de mare critic consacrat!), ciocanul(dupa caz) sau forma in care iti nazare tie sa il torni; poate nu in mod direct, este de ajuns sa incepi sa debitezi ineptii, criticule CARE ESTI!
Cap de zagan, eu ma refer la cei mari, poeti sunt sute, sa fie sanatosi, n-avem nimic cu ei, ti-e a noapte nu fiindca ai fi luat-o inainte, ci fiindca ai ratacit si incurcat drumurile; de vechitura asta prafuita mi-e lehamite – cunosc prejudecata potrivit careia daca nu asezi unde vor d-alde tine ceva…inseamna ca nu ai citit, nu mai tii pasul cu vremea, nu esti „modern”, zau, ma?
Inghite un burghiu! Ce gust are?
Poate ma insel, convinge-ma de asta, vino cu poezia!
Si ca sa fim intelesi: mi-ar placea, m-as bucura sa descopar poezie! Dar sa nu-mi vii cu ochelari tridimensionali si sa-mi spui tu mie ce nu e-n firea lucrurilor, FIINDCA IDI DAU PESTE MANA DE NU TE VEZI!
Fabula:
Ilustrul La Fontaine a trait in secolul al XVII-lea. Cu toate
acestea – lucru de mirare – a auzit de Basescu!
Desigur, un Basescu mai straveziu, mai literar, mai alegoric,
abia intrezarindu-se din ceata departarilor.
I-auzi:
Cica, intr-o mlastina, broastele, ,,urandu-li-se cu democratia”,
au cerut lui Joe sa ,,le azvarla din cer un rege pasnic”.
Si Zeus, milos din fire, le-a aruncat in mlastina o grinda de
lemn. Un Rege Lemn-Tanase! Nu vede, nu aude, sa faca
fiecare ce vrea…ca-i doar democratie!
(Sa fi fost Lemnul asta …Iliescu, sau Constantinescu?…
Numai Joe stie!).
Si ce-au facut broastele?
,,I se urcara multe in spinare,
ca Voda le-ndura cu resemnare”.
Apoi, plictisite, au inceput cu toate sa oracaie si sa ceara
un Rege mai acatari, mai de Doamne-ajuta, ca asta-i prea
moale si lasa-ma sa te las!
(Pana la Basescu, de la Ceausescu incoace, ne plangeam
ca Presedintele tarii face doar figuratie!).
Milos, Stapanul cerurilor ,,le-a harazit de data asta un Cocor”.
Asta – Basescu-Cocorul, zis Chiorul – le inghitea pe unde le
prindea…Nemultumite, broastele s-au revoltat in mlastina
lor sociala. Numai in Piata Universitatii, cata larma au facut!
Degeaba… Destinul a ramas batut in cuie. Si Zeus le-a zis:
,,De-acum, nechibzuitelor, rabdati
si regele cel aprig vi-l pastrati
sa nu dati peste altul si mai rau!”
Mai exista o ,,morala”: Oare Cocorul-Chiorul citeste fabule?
Si o intrebare: Putem da ,,peste altul si mai rau”?
Doamne fereste!
Luzăroiu :
„Acolo, în clubul european, nu vă mai place. Atunci unde vă place? Nu primiţi lecţii şi avertismente de la Barroso si Merkel?”
Sunt unii care au în ei genă de slugi, dar se străduiesc să pară decidenți, ba mai mult formatori de opinie. 🙄
După alde Turcan, Avramescu, Lăzăroiu, Funeriu ș.a. nu se pot lua decât eventual cârduri de rațe sau de gâște, ca după neisprăvitul de Boc !
A ! Și Traian Băsescu care trebuie să le mulțumească în felul lui, dacă nu a și făcut-o !, pentru fundătura în care l-au băgat 😉
Indivizii ăștia nu pot pricepe că se poate negocia și în picioare, adică stand drepți, nu Dreeepti !!!, cum s-a învățat Basescu să negocieze, pe sub masă și cu prohabul deschis.
Nu, nu al lui, ci al Licuriciului 😳
Asta poate servi servilului, umilului, profitorului, trădătorului, dar în nici un caz – Poporului !
@Stefan S :
” Putem da ,,peste altul si mai rau”?
Doamne fereste!”
Putem da !
Cum tot atât de bine, ba chiar cu mai multe șanse, putem da peste unul mai bun sau chiar foarte bun !
Și atunci de ce să ducem mai departe actualul rău și să nu-l îndepărtăm acum, când încă se mai poate ?!
Părerea mea este că avem, ceea ce acceptăm !
Dacă de la început ne dovedim prea îngăduitori și nepăsători la ceea ce fac, guvernanții cresc strâmb sau prestează în folosul lor, al altora și nicidecum al nostru, al românilor 🙄
Se urmărea și se dorea cu viclenie și înverșunare ca unele cuvinte ca român, național, patrie sau patriot, să fie, dacă nu scoase, măcar uitate sau evitate în luările de poziție ( de tip licurici sau ghiocel ) ale celor ajunși la putere.
Spre cinstea lor, Crin Antonescu și Victor Ponta se dovedesc buni români, dar mai ales curajoși și demni în toate luările de poziții, atât în țară cât și peste hotare !
Redându-ne prin asta mândria și demnitatea de a fi român, sentimente ce trebuie să recunoaștem că, lăsate la latitudinea unora ca Băsescu și ai lui, în scurt timp ar fi ajuns dacă nu să dispară, să fie uitate, sau măcar să fie prost și greșit înțelese !
Și asta, redarea demnității naționale , face mai mult chiar decât o revenire la vechile salarii sau pensii, pe care până la urmă, strânși cu ușa ni le puteau da și portocalii !
Demnitatea națională n-am fi dobândit-o însă niciodată cu ei la putere !
Evidențele sunt clare :
Avem de ales până la urmă între bine și rău 🙄
Că sunt, și cam prea mulți, care vor răul României este o realitate ce ne însoțește de-a lungul Istoriei noastre, dar și în inferioritate numerică, nu ca acuma, România a mers mai departe !
Să fim noi, din cauza prostiei, lașității și a indolenței, stația ei terminus ?!
Ar fi prea de tot, iar urmașii nu ne vor ierta niciodată că i-am îndreptat spre sclavie !
Care se pare că va fi mult mai crudă și înjositoare !
De! asa se zice: Fiecare popor isi merita conducatorul!
Dorinta mea (am scris-o si la comentariile de ieri) asta este:
Sa treaca mai repede timpul pan’ la referendum…
Il astept, mai ceva ca pe ziua mea de nastere, care cade mereu in post…Si concediul mi l-am programat dupa 29 iulie.
Astept sa beau, fericit, un pahar de sampanie. Sper ca nu va fi (sampania)…portocalie si cu iz de rom marinaresc!!
Ne-o feri (de data asta) Dumnezeu!
Băsescu e bolnav psihic încă din adolescenţă. Ura sa împotriva oamenilor normali este evidentă, i se trage din frustrarea de-o viaţă. Dracul l-a pus în fruntea ţării. De vină sunt şi cei care l-au acceptat la marină. Se ştie cu a fost admis. În plus, minte, înjură, spurcă şi plânge de râs. Va fi greu să-l dăm jos. Are în spate serviciul secret plus hahalerele din CE. Chiar acum acest măscărici behăie ceva despre UE şi despre cei doi duşmani ai săi, Antonescu şi Ponta. Iese duhoarea prin sticla televizorului.
Acum vorbeşte la tv Crin Antonescu. În ciuda chipului său întârziat în adolescenţă (nu e un reproş), omul are un discurs matur matur şi cu o semnantică precisă. Pune-l lângă discursul rudimentarului Băsescu. Din păcate, Ponta e din ce în ce mai nesigur pe el. Pare şantajabil. Mă tem să nu se pună de vreo falsă horă a unirii împreunate. Apropo, Mircea Dinescu nu e poet şi nu se orientează. E doar un porc căruia îi e foate tot timpul.
terasine, ai păţit ceva în copilărie. În loc să citeşti marea poezie şi critică, ai cam plimbat vaca pe suhatul abecedarului. Îmi cer mie să-ţi dau meditaţii. Nu pot. Te-ar costa prea mult şi îmi e teamă că mintea ta nu rezistă şi aş putea fi acuzat de malpraxis. Oricum, ţine pe aici pe aproape că într-o bună zi vei avea senzaţia că ai prins trenul. Numai să nu te urci în cel care se duce în sens invers. Cred că măcar atâta ştii: care-i stânga, care-i dreaptă, ce înseamnă înainte şi ce înseamnă înapoi. Dacă eşti şi fumător, stai lipit de corespondenţa mea pentru că îţi voi da toate chiştoacele posibile.
Domnul Radu Humor a avut dreptate cand a aratat cu degetul cartre Ana Paulker. Sa zic si eu de ce este pentru mine acest subiect sensibil. Eu nu am apucat-o pe Ana Paulker, dar functia ei am apucat-o ca sa fie preluata de Elena Ceausescu. Deci in 1969 vine la noi Richard Nixon si da cale libera la principiul o tara doua sisteme, aratand ca cei care eram mostenitori, adica monarhisti, trebuie sa facem bine inamicilor nemostenitori, adica comunisti, cu specificatia ca Romania comunista ar trebui sa se bazeze mai mult prin orientarea ei canonica bizantina pe latura balaurului rosu chinez. Astfel la indemnul occidentului Ceausescu pleaca in China, de unde aduce resurse pentru uzurparea nemostenitoare, gen casa macabeilor, o casa din Iuda care nu era unsa ca si casa lui David. Aceste resurse, promovate de Ceausescu din 1971 pana in 1973 nu au izbanda, mai ales ca Ceausescu si Leonte Rautu au inceput o epurare culturala, iar protagonisti exclusiv comunisti ca Amza Pellea, Toma Caragiu, Sergiu Nicolaescu, Colea Rautu, Ilarion Ciobanu, Doina Badea, Aurelian Andreescu, incearca orientare pan-geto-daca pe care sa se sprijine comunismul in contra imperialismului monarhist cu multe neamuri, stiut fiind ca Ceausescu era geto-dac. Bunicul meu isi da seama ca prin mine este vizat si el, si nu se dumireste cum un copil ca mine poate atata atatea conflicte si in doua randuri incearca sa ma imbete cu vin, odata a incercat cand am ajuns in vacanta la bunici, si altadata a incercat cand a venit chiar el la mine acasa aici in Navodari, asta pana in cca 1973, pentru ca bunicul meu era speriat si nu isi dadea seama cum de mie nu mi se ingaduia sa ma casatoresc, cand eu trebuia sa continui numele lui si al bunicii mele, cum am fost programat. Pentru ca nu reuseste Ceausescul sa promoveze teoria uzurparii de buna voie si prin epurarea culturala a lui Leonte Rautu, asta intre 1973 si inceputul lui 1974, intervine Elena Ceausescu care preia conducerea si justifica cum ca oamenii de cultura monarhisti epurati au fost poponari cum zicea Ana Paulker ca ar fi ortodocsii, adica cum ca prin asta ar fi uzurpatori de comunism, iar acest lucru, desi eram minor, ma afecteaza si pe mine de la Ceauseasca, care era majora si care m-a silit in dauna voitei mele ca sa accept situatia asta impusa de ea, si acest lucru are loc cand eu aveam varsta de 11 ani si opt luni, adica in mai 1974. Ca urmare a acestei sminteli, pentru care Ceauseasca mai bine isi lega o piatra de moara de gat si se arunca in Marea Neagra ( pentru ca asupra mea in 22 aprilie 1968 venise Duhul Sfant in chip de Nor ), deci pentru aceste sminteli incep in tara inundatii mari, care sunt pacat impotriva Duhului Sfant, care dureaza pana in 1975-1976 chiar. Si pentru ca Ceausestii si oamenii de cultura nu s-au dat in laturi de la smintelile pe care le-au facut, are loc cutremurul din martie 1977, la care Toma Caragiu si Doina Badea, cei mai implicati din punctul meu de vedere, mor. Urmatorul implicat in mod revizionist dupa cutremur care a murit a fost Aurelian Andreescu, de cancer de la Soare. Tot asa a murit pana la urma si cel mai inversunat adversar comunist al meu, Amza Pellea. Apoi dupa cutremurul din 1977 moare si mama lui Ceausescul din cauza ca Ceausescu si maica-sa au acceptat teoria Ceauseasca-i cum ca eu care eram un protejat al lui Dumnezeu Duhul Sfant as fi poponar. Dar in 1977, la inceputul toamnei, Ceausescul face acea Nava numita Independenta, la lansarea careia din cauza blestemului meu, fiind acuzat de poponarie in locul Ceauseasca-i, deci din cauza blestemului meu ( ca sa zic asa a fost o ana-tema, Ana de la numele pe care il mostenesc de la bunicul meu si Tema ) nava nu poate fi botezata, Ceauseasca il aude blestemul meu, si sticla de sampanie nu se sparge nici prima data nici a doua oara cand am reiterat blestemul si l-a auzit si a doua oara, pentru noua ei forma de incercare. Dar eu cand am blestemat pe Ceausesti, care erau nemostenitori, pe cand eu eram mostenitor, am blestemat si pe oricine urca pe nava Independenta ca sa implineasca incercarea Ceausestilor de a birui prin uzurpare, incercare prin care voiau chiar sa gaseasca inelul de aur si cu piatra rosie, al mostenitorului din Marea Adriatica. Si Ceausestii au murit, nu mai spun ca chiar eu aveam intentia sprijinindu-l pe Teodor Maries ca sa ii lichidez, o sa spun de ce. Ceausesti se sesizeaza de ghinionul Independentei, in care unul dintre blestematii de mine era si Basescul de astazi, si in august 1979 il trimit pe seful dracilor, pe Lucifer, ca sa ma sufoce de gat si sa ma pogoare in Iad, insa vine Maica Domnului si ma salveaza, desi Lucifer incearca sa ma faca adeptul ereziei bogomile, cum ca Adam avea un opact cu dracul, iar eu, cu ajutorul Maicii Domnului am spart oglinda pe care Lucifer si regimul ceausist incerca sa mi-o bage in suflet. Ei bine la un moment dat din cauza aceasta incercam care pe care cu Ceausescul, pentru ca el nu mai respecta nici inlaturarea lui si a lui Lucifer din 1979. Acum Basescul chiar este un poponar, el nu este european, si cu atata mai mult el nu are legatura cu Marea Britanie si jocurile olimpice. Mai degraba asa-numita flacara a democratiei se refera la cei o suta de ani de homosexualitate din Grecia antica. Insa cand ii va veni timpul, dupa ce va legaliza distrugerea oamenilor integri, cu jidanii lui poponari, lui ii va veni sfarsitul ca Ceausestilor, dar atentie, aici nu voi mai fi implicat eu, ci un nebun, care va sesiza ca erezia bogomila nu sta in picioare ( erezia bogomila a fost adoptata de multi bulgari, dintre care multi s-au refugiat migrand prin occident ).
Am povestit toata tarasania asta pentru a arata ca pentru mine subiectul are si ceva personal, ca un fel de reglare de conturi personale, asa de la distanta.
iar au dat astia cu vermorelul, iar ti-ai ratacit mintile – multiplu dintr-un soarece oparit, chitai iar?
„dan ionescu” – nici macar bunul-simt sa-ti iei un pseudonim fara ecou, obositule !
…Parca-i vad prin vreun bar – nulitati pline de aroganta si tupeu, eventual cu ceva spoiala, SUNT AUTORI, niste cacaciosi care trag sforile si sterpelesc de pe unde pot, fara personalitate, fara talent, fara niciun dumnezeu, niste milogi care se infrupta din poezia vreunui betiv inept ca bukovski.
Crede cineva ca este de ajuns? NU! Ei vor sa le bage altora pe gat „postmodernismul” hodorogului senil, restul e „invechit si prafuit”, vor o noua ordine culturala – a secaturilor si impostorilor, fireste.
Am vrut să văd cu ochii mei ce mi s-a spus. Şi am văzut destule, aici sau in alte locuri.
De-acum nu mai e nimic de spus.
terasine, încă o dată îţi spun: singur de dai în lături. Ai devenit aurolacul blogului lui Stoicu. Simţi, cumva, aici, hrană, căldură, iubire ? De-o fi aşa, te înţeleg.