Luni, 30 decembrie 2024. Se încheie anul, nu-mi vine să cred că mai sunt pe aici. La mulți ani! În 2023 scriam pe acest site / blog, în titlu: „Bine că am scăpat de luna decembrie și de tot anul 2023”!
Având parte de un 2023 puțin zis ghinionist, în care am tot așteptat să plec într-o lume mai bună (convins într-o prorocire personală) – n-am plecat, trebuia să fiu și în 2024 „acasă”, să mă confrunt cu un nou an prost. Natural, dacă trec și de 2025 (care nu poate fi decât un an și mai rău), va fi bine… E curios că nu mă pot învăța cu gândul, ajuns la cota 75, că starea de nefericire pe această lume e normală.
Decembrie 2024, în țară – fără precedent, Curtea Constituțională a anulat (abuziv, dictatorial) alegerile prezidențiale (primul tur din 24 noiembrie), înainte de a avea loc al doilea tur de scrutin, numai de teama că ar putea să le câștige „independentul” Călin Georgescu, simpatizat nu numai de electoratul „suveranist” și „antisistem”, acuzat că e un produs contrafăcut al rețelelor de socializare (în principal Tik-Tok, care l-ar fi susținut furibund pe filieră rusă, fără să fi fost date de gol probe în acest sens) și că e pro-rus, fiindcă își dorește să înceteze războiul între cele două foste republici sovietice socialiste, Rusia și Ucraina, așa cum își dorește la fel de explicit și noul președinte ales al SUA, Donald Trump (război, observ încă o dată, dus în interiorul fostelor granițe ale URSS, granițe trasate arbitrar pentru fiecare republică care și-a declarat independența după prăbușirea URSS; spun arbitrar, amintindu-mi de regiunea Bugeacului, nu mai departe, să dau un exemplu „naționalist”, din Basarabia noastră monarhistă de sud, care în 1940 a fost atribuită condamnabil RSS Ucrainene, în detrimentul RSS Moldovenești, în cadrul Uniunii Sovietice, în urma Pactului secret Ribbentrop-Molotov).
Practic, CCR (reprezentat de nouă magistrați, numiți de partidele perdante) a blocat votul majoritar al electoratului, „că așa e în democrația originală euroatlantică românească”. Se reiau alegerile prezidențiale de la zero, cică – probabil la finalul lunii martie 2025. Sunt curios dacă va fi interzisă de aceeași CCR (care a interzis-o pe Diana Șoșoacă) candidatura lui Călin Georgescu la „noile” alegeri prezidențiale.
Între timp au avut loc alegerile parlamentare și s-a votat în parlament (cu doar șapte voturi în plus) un guvern PSD-PNL-UDMR (cu premier neschimbat, în persoana lui Marcel Ciolacu, cu ministere-cheie date pe mâna UDMR), în opoziție rămânând progresiștii USR și „suveraniștii” AUR, SOS și POT. Un guvern care a intrat în febra „austerității” (ținând cont că are de plătit și factura uriașă a reorganizării alegerilor prezidențiale hotărâte de CCR; vai de capul nostru).
Pe glob – „suveranistul” și „conservatorul” Donald Trump e așteptat să schimbe lumea, o dată instalat la Casa Albă din Washington (pe 21 ianuarie 2025; bineînțeles, spun pesimiștii, dacă nu va fi asasinat până atunci, sau după aceea). Stânga „democrată” americană va primi o grea lovitură, reapare „familia tradițională formată din bărbat și femeie”, iar preceptele corectitudinii politice, ale cancel culture și woke vor fi luate în derizoriu, colectivitatea LGBTQIA+ („lesbiană, gay, bisexuală, transsexuală, transgen, queer, persoanele intersex, persoanele asexuale, aromantice, demisexuale, autosexuale, abrosexuale, pansexuale, trisexuale, sapiosexuale, polisexuale, poligame, poliamoroase, persoanele non-binare, persoanele care practică travesti în unele situații, persoanele bi-curioase, non-heterosexuale, persoanelor care practica munca sexuală, omnisexuale, transmasculine, și transfeminine” – haha), minoritate mereu scoasă în evidență, va intra în anonimat.
Nu-mi pot imagina ce schimbări radicale vor fi în Uniunea Europenă și NATO (construite pe modelul ideologiei „democraților” americani), dacă vor supraviețui „la fel” după venirea „republicanului” Trump la putere și dacă România are norocul să fie simpatizată de regimul lui (având baze militare americane, chiar dintre cele mai mari din Europa, și o mișcare politică românească suveranistă care contează).
În ce mă privește, în decembrie 2024 am „staționat” (am citit, am scris pentru sertar; cu dureri cervicale și lombare, am evitat urcarea pe munte, în decembrie sunt puține ore cu lumină și traseele sunt lungi și desfundate de ploi și zăpezi). În 10 decembrie am cumpărat Bradul de Crăciun, din 16 decembrie am început împodobirile cu luminițe în fața și în spatele casei (cu un singur buton să fie aprinse / stinse; bradul argintiu mare din spatele casei a crescut, am reușit cu greu să atârn instalații cu leduri în el).
În 21 decembrie am încărcat cu de toate Bradul de Crăciun în sufragerie, la care pe 26 decembrie, la venirea fiului, Laurențiu-Ion cu prietena lui de la București ne-am împărțit daruri. Pe 22 decembrie 2024, la 35 de ani de la Revoluție, am făcut cunoscut pe contul meu Facebook:
„Revoluționar” acum 35 de ani (am refuzat „Certificatul de revoluționar” în 1990, azi primesc o „Diplomă de recunoștință”)…
Mulțumesc „Ziarului de Vrancea” pentru amintiri (de curiozitate, click pe link-urile de mai jos, „albastre”)
Foto | Primul act liber din Vrancea
https://www.ziaruldevrancea.ro/…/foto-primul-act-liber…
*
Puiu Siru a predat documentele Revoluției din decembrie 1989 de la Focșani înainte să moară
https://www.ziaruldevrancea.ro/…/puiu-siru-a-predat…
*
Un pic de Revoluţie la Focşani, de Liviu Ioan Stoiciu
https://www.ziaruldevrancea.ro/…/un-pic-de-revolutie-la…
*
Părerea omului care a condus timp de 73 de zile Vrancea, în urmă cu 35 de ani, despre ce s-a întâmplat atunci
https://www.ziaruldevrancea.ro/…/parerea-omului-care-a…
***
În ultimul număr 51/52 al României literare am răspuns la
Ancheta revistei România literară:
„Cele rele să se spele, cele bune să se-adune”. Dintre întâmplările nu doar culturale ale anului care se încheie, ce anume ați vrea să dați la o parte/„să se spele” și care sunt lucrurile bune care ați vrea să se petreacă și în Noul An/ „să se-adune”?
(Anchetă realizată de Cristian Pătrășconiu)
La 75
Dinspre obștea scriitoricească – dispariția marelui critic și istoric literar, președinte al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, în 23 martie 2024, pe mine, unul, m-a demobilizat (e o pierdere de neînlocuit; Istoria sa critică a luat măsura în marmură a coloanei vertebrale a literaturii române). Autoritatea sa critică a dat credibilitate valorilor vieții literare de la noi – inclusiv prin impunerea proiectelor literare ale Uniunii Scriitorilor (la care din 2005 era președinte, secondat de Gabriel Chifu și Varujan Vosganian), a premiilor acordate sub egida sa (la cele importante era președinte de juriu) și prin ținerea bunei cumpene la revista săptămânală fanion România literară, al cărei director era de la Revoluție (prin ea a făcut ordine în literatura română, pe criterii estetice, culminând prin publicarea listelor canonice ale literaturii române la poezie și proză).
Spuneam că m-a demobilizat dispariția sa, mi-a crescut sentimentul de neîncredere în întreprinderile critice post-Manolescu (ale celor ce nu mai citesc onest o carte, dar dau verdicte critice după propriile „simpatii”), să fiu iertat – e adevărat, și pe fondul declinului recepției publice a literaturii române originale și a împuținării cititorilor avizați.
În 2024 au continuat războaiele Rusiei în Ucraina (s-au împlinit și au și trecut o mie de zile de la declanșarea lui) și al Israelului (în Gaza, de câteva luni și în Liban și Siria), cu mii și mii de civili uciși sau schilodiți – care pe mine, la nivel de „conștiință artistică”, mă afectează profund. Trece anul și nu sunt semne de încheiere a lor, poate în 2025 se va opri această nebunie colectivă.
Altfel, în plan personal, am avut parte de un an ciudat, cu pagube incredibile (după ce mi-au fost furați online de hackeri din cont 25.000 de euro, poliția neînțelegând cum a fost posibil, am avut un accident cu mașina, un parapet metalic ieșit în stradă mi-a distrus partea dreaptă a mașinii, reparația depășind orice imaginație; și ultima lovitură, pe când eram plecat la Suceava, centrala termică mi-a inundat parterul casei duplex la Brașov, apa ieșind în marchiză, a trebuit să schimb parchetul în sufragerie și să văruiesc parterul, inundația umezind pereții; nu e greu de înțeles de ce cheltuieli și stres am avut parte; instalatorul chemat să vadă ce a declanșat inundația, a ridicat din umeri, n-a găsit o explicație).
În fine, 2025 – cu părere de rău, în 19 februarie s-ar putea să împlinesc o vârstă, 75 (aberantă pentru mine; îi admir pe seniorii Nora Iuga și Ovidiu Genaru, trecuți de 90 de ani, dar eu chiar nu știu să mă bucur de viață). Nu-mi doresc nimic în noul an, nici măcar să am parte de sănătate și de posibilitatea să mai urc pe munte – poate voi scoate o carte de versuri; sigur voi staționa „pe linie moartă”, retras, scriind din când în când pentru sufletul meu (sau pentru o colaborare la reviste literare) și citind zilnic. Voi aplauda gloria scriitorilor rămași pe baricade și entuziasmul debutanților.
Liviu Ioan Stoiciu
La mulți ani binecuvântați!
Vă doresc un 2025 încărcat cu clipe minunate alături de cei dragi!
Numai bine!
Mulțumesc! Un an 2025 fericit, cu cele mai bune urări!
Macar sa nu mai vina cu ghinioane… la multi ani!
Mulțumesc. La mulți ani fericiți! Doamne ajută!