Miercuri, 20 iulie 2011. Într-o perioadă de liniște aparentă globală, citesc și-mi stă inima că premierul Israelului, Benyamin Netanyahu se pregătește să bombardeze în septembrie 2011 Iranul. În condițiile în care în septembrie se va hotărî soarta recunoașterii Palestinei la ONU. Ar putea să atace Iranul, să distragă atenția de la hotărârea Consiliului de Securitate al ONU, să forțeze SUA să apeleze iar la dreptul lor de veto, să se opună recunoașterii Palestinei. „Consiliul de Securitate al ONU va incepe dezbaterea pe tema Orientului Mijlociu la 26 iulie, si va analiza posibilitatea ca Palestina sa devina stat membru al ONU… Palestinienii au anuntat ca Rusia, membru permanent al Consiliului de Securitate, cu drept de veto, ii va sustine”. Palestina are nevoie de o majoritate de țări să o recunoască (în granițele din 1967, cu Ierusalimul de Est capitală; imposibil de pus în aplicare azi, odată ce Cisiordania și Fâșia Gaza sunt colonii evreiești, sub autoritatea Israelului) – au făcut-o deja Iranul și Siria sau țările din America Latină (Palestina e recunoscută de peste o sută de țări). Inclusiv Papa Benedict al XVI-lea a cerut recunoașterea statului Palestina (în speranța restaurării păcii aici).
Iată o parte din știre, preluată de pe Huffington Post: «Un fost ofiter CIA, Robert Baer, care si-a petrecut 21 de ani in Orientul Mijlociu, prevede ca Israelul va bombarda in aceasta toamna Iranul, ceea ce va târî SUA intr-un alt razboi ce va pune in pericol personalul civil si militar al Americii, precum si alte interese, din aceasta zona dar si dincolo de granitele ei. Va fi pusa in pericol revenirea economica, dar si existenta statului Israel… Potrivit lui Baer, este aproape sigur ca Netanyahu planuieste „un atac asupra Iranului, ce va debuta probabil in septembrie, inaintea votului privitor la statutul Palestinei. Si spera sa atraga si SUA in acest conflict”. Fortele israeliene vor ataca Natanz si alte facilitati nucleare. Iranieinii vor riposta la Basra si Bagdad, chiar si in Afganistan. SUA vor interveni. „Fortele noastre speciale deja cauta tinte in Irak si dincolo de granite. 
Este un scenariu de cosmar. Nu avem suficiente trupe in Orientul Mijlociu pentru a duce un astfel de razboi”. Baer e de parere ca regimul iranian este capabil de a duce un razboi cu SUA. Garda Revolutionara va considera conflictul mai mult decat bine-venit. „Sunt ingrijorati de ceea ce se intampla in tara lor din punct de vedere economic. In plus, populatia este din ce in ce mai nemultumita. Au nevoie de un dusman extern. Si ar fi incantati de un atac asupra facilitatilor nucleare, ca sa plece la razboi in Bahrain, Arabia Saudita si Irak si sa ne loveasca acolo unde pot. Sistemul lor defensiv e asimetric. In plus, vor folosi teroristi. Ne-ar putea lovi grav flota din Golf”. Acestea fiind zise, este posibil ca SUA sa permita Israelului sa atace, desi presedintele SUA stie ca va fi fortat sa se alature de partea acestuia? Baer e de parere ca presedintele SUA se pregateste de re-alegerea de anul viitor iar „Israelul nu mai poate fi controlat. Presedintele are o mica influenta asupra lui Netanyahu. Nu-l putem opri, iar el stie asta”». Dacă așa vor sta lucrurile, atunci se confirmă că începe al treilea război mondial (prorocit de Nostradamus și baba Vanga, nu?)… Ce mă revoltă pe mine e că România e băgată la mijloc în această afacere urâtă. Vă amintiți de prăbușirea elicopterului militar israelian care se pregătea în munții României? 
Atunci s-a dat de gol că militarii israelieni se pregătesc de război în România, țară ce va participa la acest război împotriva Iranului. În România nu e întâmplător baza militară americană, de aici pot pleca rachetele către Iran. Bulgaria e în aceeași oală SUA-NATO-„scut de rachete” (care va fi în funcțiune peste cine știe câți ani). Din nenorocire, rachete iraniene pot veni spre România și Bulgaria pe același traseu și să pună în pericol inclusiv securitatea nucleară în zonă… Ca un făcut, în ultima perioadă președintele Traian Băsescu a preluat rolul lui Nicolae Ceaușescu de negociator diversionist între palestinieni și israelieni, a mers la palestinieni acasă (la Ramallah, la Autoritatea Națională Palestiniană). Și la București l-a primit pe războinicul premier israelian Benyamin Netanyahu, la începutul acestei luni, tam-nisam (în România n-a mai călcat picior de premier israelian de 20 de ani; ocazie cu care, de tot hazul, premierul Israelului a anunțat că e de acord să primească 1000 de români și bulgari la muncă; palestinienii au acuzat Israelul de „extorcare politică”, fiind convinși că Israelul a cumpărat România, care va vota împotriva recunoașterii independenței Palestinei sau se va abține de la votul din Adunarea Generală a ONU din septembrie 2011). Incredibil, într-un interviu pe TVR 1, la București, «abordand situatia din Orientul Mijlociu, Netanyahu a mai apreciat ca regimul islamist iranian este cel mai periculos in acest moment. „Este in interesul Romaniei, Uniunii Europene, pentru ca Iranul dezvolta rachete balistice, este un regim periculos, un regim islamist radical si care daca ar avea arme nucleare ar fi extrem de periculos pentru noi, pentru lume, pentru Romania si trebuie oprit”, a subliniat Netanyahu». 
Ați citit bine, Netanyahu a venit în România să ne bage bine în cap că regimul islamist iranian trebuie oprit… Mă rog la Dumnezeu să fie o alarmă falsă, să nu ne trezim din toamnă cu un război mondial, declanșat de SUA și Israel (care vor ataca Iranul și de pe teritoriul României) și pe susținătorii Palestinei libere din Orientul Mijlociu, dar mai ales Siria. E un coșmar numai gândul că va fi posibil din toamnă un asemenea bombardament al Israelului împotriva Iranului. Ne va băga Traian Băsescu din toamna acestui an într-un război? Numai el le-ar mai lipsi românilor.
***
Dacă mai aveți un pic de umor, vă invit să citiți ce am primit pe Internet (de la prietena Doinei Popa, Crăița Alexandrescu), legat de viitorul lui Băsescu, de care depindem cu toții, din nenorocire –
«Intr-una din zilele insorite ale lui Ianuarie 2015 un batran se apropie de intrarea in Palatul Cotroceni. Se apropie de ofiterul de garda si ii spune:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Ofiterul il priveste bland pe batran si ii spune:
– Domnule, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii spune ca e in regula si se indeparteaza incet de intrarea in Palat. A doua zi acelasi batran se indreapta catre intrarea in Palatul Cotroceni si se adreseaza ofiterului de garda (acelasi din ziua precedenta):
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
– Domnule, asa cum v-am spus si ieri, Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici.
Batranul ii multumeste si pleaca incet spre locuinta sa. A treia zi batranul se duce din nou la intrarea in palatul Cotroceni si se adreseaza aceluiasi ofiter:
– As vrea sa intru sa vorbesc cu presedintele Basescu.
Iritat, ofiterul se incrunta usor la batran si ii spune:
– Domnule este a treia zi consecutiva cand veniti aici si cereti sa vorbiti cu Basescu. V-am spus deja ca Basescu nu mai este presedinte si deci nu mai are resedinta aici. Nu intelegeti?
– Ba inteleg foarte bine, insa nu ma mai satur sa aud asta.
Ofiterul ia pozitia de drepti, il saluta respectuos (ca pe un superior) si ii spune batranului:
– Atunci ne vedem maine, domnule!»
***
Taman când scriu aceste rânduri, primesc la Comentariile paginii de ieri a jurnalului meu online un text semnat de scriitorul critic Tudor Cicu, care mă completează ideal în regim literar:
«1. Ştire: Citesc în Adevărul, miercuri, 20 iulie, 2011, pag. 56: „Comisarul care l-a arestat pe Ceauşescu prima oară, pentru patru zile (1933, de către comisarul Gheorghe Anania. n.m.), a murit la închisoarea Gherla în 1960.
2. Argument: J. Clavel în „Şogun”: „ – Nu există nici o şansă pentru o răzmeriţă! – Există una: să câştigi! Totul este bine, dacă câştigi. E o prostie să pierzi. De neiertat”.
3. Poezia şi speranţa ei. LIS: „…nu înţeleg, eu n-am reuşit decât să mă afund pe / o cărare pierdută, luptând cu / mărăcinii…”. Porniţi de la cele două realităţi de mai sus, zadarnic (ne demonstrează iată, istoria!), a mai spera – cum încerca poetul în poemul „voi, gânduri negre” – măcar cu o privire în viitor: „… să vedem ce va / mai fi mâine”… şi noi, vedem! Vedem că nu e bine de loc – dar pentru toţi, a uitat bunul părinte să ne spună asta – şi nici măcar nu avem speranţa că ne va fi cândva bine. Poate părintele Arsenie Papacioc avea anumite rezerve faţă de destinul unui om, cum avea şi prinţul Ş., logodnicul Adelaidei din „Idiotul”, faţă de Mîşkin; eu însă îi dau dreptate poetului care o spunea tranşant: chiar ne aflăm pe o cărare pierdută şi din păcate nici părintele Arsenie (Dumnezeu să-l ierte!) nu mai este cu noi ca să ne-o spună».
http://vineri-ca-post.ucoz.ro/publ/vineri_ca_post_1/1-1-0-1
De nu se activează la click, atunci : copy-paste-enter în alt motor decât gugălă…
Lectur-amuzantă!
Priviţi harta Palestinei, evoluţia ei! Cam asta va păţi şi România, cu frenezia ei de a vinde pamântul pentru care voievozii şi-au pus capul sub topor. România pare anesteziată, nu învaţă nimic din tragedia altora. Când vom conştientiza că „nu ne vindem ţara, că n-o mai avem”, va fi prea târziu. Vindem pământul pe nimic, dăm Roşia Montană pentru mărunţis, încurajăm autonomii prin lipsa de bărbăţie. Tristă soartă ne pregătim cu mâinile proprii. Palestiniii cel puţin au în spate pe arabi, fanatici şi cu mult petrol. Noi? Nici măcar un rest de patriotism.
Stimate domnule „un cristian”, vă răfuiţi pe un ton gomos cu o doamnă de al cărei nume, după cum afirmaţi, nu aţi auzit, chiar dacă, cum tot dumneavoastră afirmaţi nonşalant, ştiţi totul despre literatura actuală. Vă cam băgaţi în seamă de „un cristian”, aşa cum, cu ceva ani în urmă, eraţi tare iritat că, la o „primăvară a poeţilor”, nu ştiu cine ar fi alăturat umilul meu nume de cel al marelui poet Ioan S. Pop, care „es pop”, între timp, s-a…autodovedit a fi fost şi un pic de colaborator al securităţii. Să nu vă fie cu supărare, cu sau fără vată în urechi, cu sau fără ochelari opaci, o veţi asculta sau citi, inevitabil, şi de acum încolo pe doamna Sanda Văran, care doamnă face parte din lumea bună şi normală a literaturii actuale. Vă temeţi cumva că întotdeauna femeile au ultimul cuvânt, sau vă „un cristienează” misoginismul? Cu sinceră simpatie pentru singurul „cristian” care sunteţi, Marin Ifrim al II-lea, după tată.
Domnule Ifrim, da, stiu cam tot ce conteaza in literatura contemporana, am acest pacat. Nu va mai luati de Pop, ca literatura nu e ca viata. Degeaba n-aveti pete, daca n-aveti talent (stiu ce vorbesc, mai ales ca v-am citit cartile, ISBN-ul nu va face scriitor). Cat despre doamna din lumea buna, sa-mi fie cu iertare, e total pe langa orice subiect, mai ales literar. Vedeti-va de poeticile locale si de Dragaica din Buza. Nu ma tem de mediocritati, le spun in fata ca n-am chef sa le tolerez iesirile si gaunozitatea. Altfel, al II-lea sau al X-lea, tot degeaba. Scutiti-ma, nici nu va consider scriitor (asta stiu ca doare, toti netalentatii sufera cumplit cand li se spune-n fata).
Singurul care le cunoaste pe toate este dl Isus.
Eu va reprosez lipsa de barbatie,ascunsa sub pseudonim.
Cat despre talent ,nu ai nici o cadere .
Esti o nulitate,mai paganule.
Vorba turcului… sictir/
mizerii contemporane. am zis ca stiu cam tot ce conteaza in literatura romana contemporana, Caisa. Pricepi diferentele? Si nu-i asa ca doare cand o nulitate spune despre scriitorii astia imaginari, necititi, invizibili, fara public, ca n-au talent? daca pana si-o nulitate spune asta, iti dai seama cum e sa spuna cei cu autoritate? Vorba ceea> mai bine mai tarziu decat prea tarziu. mai bine sa aflati mai tarziu ca degeaba ati scris decat sa fi trait cu iluzia asta toata viata. Si gata cu voi, ca-mi pierd vremea. A murit M. Ivanescu. Cum sa-l iau pe Ifrim sau pe tantuta pe care ca un Costelus o apara, scriitori? E ridicol. Poate va crede familia, poate ati pacalit niste rude, poate aveti niste fonduri locale pe care le papati in calitatea asta iluzorie, dar treziti-va, nu sunteti scriitori, ci simpli scribi. Scriitorii sunt in alta parte, nu va mai comparati cu ei.
Fetindu-l (că n-ai ce ceti-n imprecaţiile proferate!) pe sulfuro-amonia-calul de un cristian (?!?), eşti abdus la condiţia viermelui tăiat transversal de un maniac al lamei, care pleacă apoi să se războiască (şi) cu alţi „viermi” pentru mintea lui de asAsină bibilică de decapitată kkpitală…
Făr’să mai privească-n urma-i: că-n loc de o râmă a lăsat, a ajutat să prolifereze două.
Sum cât două şi câte or să mai taie-n prostia-le îngâmfată unii scriitoraki ca anticrtistachele şi alţi cîţi comilitoni au ajuns să şi spânzure prin US, că aşa vrea muşchii lor de anapoda şcoliţi şi la fel educaţi.
Chiar, nu vede ăsta, un-nul, că screme o înjurătură şi s-alege c-un hârdău de mititică-n capu-i bibilicit de responsabilităţi găunoase?
Daţi-i, bre, o Oglindă şi desfundaţi-i măcar simţurile: auto-olfactiv şi-al bunului-… de le mai posedă încă!
Aivăn Escu-Redivivus
Daca-i pe-asa „nulitati celebre” cea mai mare nulitate in scribureala io mi-s si, multumesc lui Dumnezeu ca m-a ferit de acest talent.. sa-l aibe alti , la ei sa fie ca mie nu-mi trebuie talente de-astea, carti bune DA, citesc cu placere. Adesea ma întreb cine poate fi cu adevarat un mare scriitor, io am inceput fi convins ca un model este Mihai Eminescu pe-acarui urme calca si Goma. Un scriitor care bate câmpi fara a zice nimic, a nu biciui bolile societati, a nu da cuvânt datator de viata profanilor, ptr mine este o nulitate, dar cu mentiunea; ca io nu am caderea da verdicte finale, io ma exprim din pct de vedere al cititorului, al consumatorului de carte, al profanului. Fitele românilor le cunosc ghine, dp 89 s-a dovedit ca numa de talente nu vom putea vorbi in spatiu românesc, desi totii se lauda cu acele sertare, insa vazuram ca fura preagoale…. Bine, bine, va preimati uni pe alti intr-o veselie, fiecare bisericuta isi da cu darnicie premi, diabolizeaza celelate bisericute.. si uite asa in loc sa dam si noi literatura ce sa se impuna universal, scribi români bat batuta pe loc lingând fundurile care le da bobi de ciugulit… de grescesc fie cu iertare.
Si mai constat ca prea, prea multi scriitori mai are România, dar literatura-i tare seaca.
@Domnule RI
Se pare că sunteţi prea generos şi delicat. Dl. Cosma nu poate aprecia, căci nu se recunoaşte în eboşă. Şi are dreptate, deoarece nu este chiar o nulitate. Are formă bine determinată, culoare, miros, consistenţă variabilă, o grămadă de alte particularităţi. Se agită şi bolboroseşte, emană căldură şi chiar ar putea aduce mari foloase, dacă ar fi folosit pe câmpuri, în agricultură. Este produsul natural al descompunerii elementelor lipsite de caracter din „stomacul” USR, eliminat zilnic în lume prin intestinul gros al acestei instituţii, care, sărmana!, în ultima vreme suferă de dispepsie acută. Nu i se poate reproşa acestui proaspăt ieşit decât faptul că stând şi dospind foarte mult în compania unor „autorităţi” literare (autorităţi pentru cine le recunoaşte ca atare!) s-a molipsit. Dl. Cosma se crede o autoritate în materie şi bineînţeles că este. În materia cafenie.
Prea multă bătaie de cap pentru un cristian sau un cosma, căci, zic şi eu, li se dă apă la moară. Probabil că rostul lor tocmai ăsta e, să împrăştie şi să împroşte. Cum se poate „afirma” şi ex-firma o nulitate decât sărind la beregata unor ţinte literare vizibile?
Doamna, inteleg problemele varstei (nu sunteti nimic decat in lumea buna literara imaginara a unor scriitori de mana a doua-treia,cu indulgenta), dar pricepeti ca nu stomacul USR (care va bolboroseste in vis) vorbeste aici. Tronul de aur de pe care emiteti enormitatile din ultimele zile merita ceva mai bun. Mi-e mila de dumneavoastra, prostia chiar ca nu doare, viata merita ceva mai mult decat un schimb de replici cu mediocritati literare care nu pot produce decat maculatura. Considerati ca ati castigat, voi printa mesajele dvs si-o sa le trec pe o hartie igienica. Asa vi se va implini visul (e o gluma, sa nu incepeti sa va smiorcaiti si din cauza asta). Si chiar ca ma opresc. Mai puneti mana pe carte si mai cititi, ca scrieti al naibii de mult. Diareea verbala transpusa pe net ma sperie. M-ati speriat rau, cucoana. Si Cosma Cristian e speriat de parfumul (in)discret emanat dinspre dumneavoastra. Acum sper sa am norocul sa scap de dvs, dupa ce m-ati „infundat”. Nu-mi arog decat bunul simt de a evita presiunile unor scriitori inchipuiti. Cand spun ca stiu cam tot ce conteaza in literatura romana contemporana, vad ca asta irita. nu e mare lucru. Literatura romana adevarata nu e asa de mare, cum va inchipuiti. dar pt oameni de genul doamnei, care abia acum descopera niste festivaluri (in afara de chermezele locale, unde beti pe banii publici, despre ce festivaluri aveti stiinta?), care publica prin edituri obscure (contracost, cu tiraje obscure, fara circulatie, vandute la negru), care vorbesc despre sistem, dar nu stiu ce inseamna un sistem (targuri de carte, festivaluri, edituri, reviste – apropo, in ce reviste publicati, dle Ifrim?), pentru astfel de oameni INFORMAREA inseamna altceva. Dar ei, de fapt, sunt oamenii care se pretind in sistem, fiind, in fapt, parazitii sistemului. Reactia doamnei e tipica pt frustrarile celor care, de cel putin 20 de ani, au confundat scrisul unei carti cu ideea de scriitor. Sistemul e plin de impostori si de membri. Intrebarea nulitatii care sunt e simpla> multi membri, dar cati scriitori? E retorica, nu cer nimic de la mintile dvs luminate. Spor la Nobel, ca de asta ati auzit! Si cu asta basta, peste 10 ani sa va vad opera. Va recomand s-o scrieti, nulitati ca mine o vor gestiona. Si ghici ce? In Romania inca e valabila casarea in biblioteci. Acum poate pacaliti niste filiale comunale, poate ca prostiti niste bibliotecare nescolite si care pica-n fund cand aud ca x e scriitor si-a venit sa bea moca la ei la tara, dar peste 10 ani… Spor la scris, acolo sa va vad, nu la gargariseala. Hai, domn Ifrim, macar un vers cat Es. Pop-ul pe care l-ai invins, mai incearca. In istoria literaturii nu actele de curaj se puncteaza. Talentul. Cautati-l, mai vorbim peste 10 ani.
Domnului C.C.
Oricât de mult aş scrie, este clar că dvs. nu vă săturaţi să citiţi. Vă place. Din cauza asta, consider că am câştigat dreptul de a vă ceda cupa victoriei. Cu totul.
Eu mă mulţumesc cu plăcerea de a vă fi studiat, pe lângă dubla personalitate (Cosma Cristian, cel care citeşte speriat – o nulitate de gestionar al operelor viitorului – şi Un Cristian, cel care scrie – un monstruleţ castaniu, care ameninţă impostorii imaginari cu posteritatea), spiritul inepuizabil de inventator.
De când aţi inventat imprimanta care funcţionează cu hârtie igienică, eu vă consider un polymathēs, un adevărat homo universalis.
P.S. Vă sfătuiesc să-l lăsaţi în pace pe domnul Ifrim.
Parerea dl Tudor Cicu despre scrierile dl Ifrim, este una pozitiva, pe dl Cicu il cunosc (de pe acest blog), pricep ca este un respectabil critic literar.. sa lasam dânsului dreptul pronunta asupra scrierilor ce apar pe piata. Nu cred ca putem da verdict categoric asupra unei opere, azi este considerata de breasla una „escecrabila” , mâine va fi considerata opera de mare valoare, asa-i mereu, post-mortem.
Bah nene, io de vreau mi-s si scriitor, fie ca ma bestelesc rumâni fie ca nu, io ma pot vopsi si scriitor si afacerist si pungasi si ce vrei si nu vrei si pot baga si una de nobelesc, ce mare scofala-i sa scri o carte, ba de ai lovele o mai si publici si ajungi scriitor, iar de ai coaie smanglesti si nobelescu.. numa ca noi rumâni nu avem si coaie , cica Cartarescu ar fi fost facut de la nascare cu ele… ba uite zic una, io profanu, netalentatu, am la sertar ceva de nici nobelescu nu-mi poate plati „opera”, descoperirea. Am mai amintit ceva de ea pe acii cu alta ocazie. Nu-o public ptr ca este prea, prea periculoasa, prea multi canibali printre noii , prea multi reptilieni, demoni cu chip de om,ptr a le-o si da ptr a se caca pe ea… ori confisca si auzi cum ca unul cu coaie lua nobelescu, ca asa-i sistemu facut, nu, nu ala rumânesc, ala-i bolsevic-tiganit. Uite o zic, ca sa bag nitel pe jar bolsevici-tiganiti din Rromania
Am o lucrare de 500-1000 file, poate fi citit-priceputa de toate natiunile cu grafie latina, fara a fi necesar traducerea, asa cum io am scris-o asa o pot citi si întelege nematu, englezul, rumânu, frantuzul si ce mai cade la oala, sârbi, rusnaci, ovrei, tigani, na, ce zici de asta? Am ori ba coaie de nobelesc, io zic ca le am mai tari decât aia facuti….
Cea mai mare eroare a scriitrilor rumâni este ca ei scriu ptr fala, cu gândul la nobelesc, slava desarta fie si cea de membrache USR sub bagheta simapticului critic leterar, preaiubit de Paul Goma, te vopseste Nikisor in scrib, esti facut, te beleste Nikisor ai imbulinat-o, in veci nu vei avea sanse ajunge „mare scriitor rumân” Mai vine gasca Liiceanu-pata-plesi, ori ala de la taranisti ce fu mare lingau comunist, cica -i si el tot mare critic leterar, asa zice el, bine ca nu-i mai stiu nici numele…
mânca-var nenea, scrieti ptr voi si numa când da sa fete, nu fortati nascarea de scriitura inainte ai veni sororcu, numai atunci veti trage literatura babana. Nu mai scrieti ptr nicisori, liiceni, pata-plesi si alte oratani si nici ptr public ca nu merita sa le scrieti ceva.
a explodat vidanja pe-aici si miroase a smac. v-ati adunat, nu gluma. toate musculitele la parfumul cucoanei. donez doi euro pentru un tucal literar, sa va publicati aberatiile. in contul cui sa-i virez? gandaci prin bucatariile insalubre ale literaturii, trepadusi necunoscuti care varsa latrine pe net si se scobesc in nas doar-doar i-o vedea cineva ca exista. Unde publicati, stimabililor? prin ce reviste de zece exemplare va tipariti contracost? ce edituri de carton va gireaza laturile? pai de-asta e satula lumea cand aude de scriitori. cu de-ale voi, nici nu ma mir ca speriati bietii cititori. In reviste nu sunteti, carti n-aveti pe piata, in istoriile literare serioase nu existati, la targurile de carte nu figurati cu nimic, nicio editura importanta nu va accepta, de traduceri nu mai vorbesc, nu participati decat la sprituri de maidan (hai sa facem un sondaj, cucoana, sa vedem poetii buzoieni, te tine?), nu va citeste nimeni (nici voi intre voi nu va cititi, ce sa cititi, voi scrieti, n-aveti timp de citit), umpleti tara de maculatura si va umflati muschii de hartie ca sunteti scriitori. care scriitori, cucoana? Noroc cu netul, ca altfel urlati la luna. Cantarea Romaniei v-a facut scriitori si vi s-a urcat la cap. In niciun sistem normal nu aveti macar cum sa va numiti scriitori. Noroc cu tara asta plina de plescari, pomanagii si profesionisti. Inclusiv in scris. Altfel… Vai de mama voastra, copiii vostri nu rad deja ca le umpleti biblioteca cu ISBN-uri? Sunteti de tot rasul. Madam, peste 10 ani, cum ziceam, screme-te, fa ceva, ai trait degeaba pana acum dpdv literar. NU EXISTATI, bre. N-aveti nici valoare, nici bun simt. Va taraiti basinile la mila unui organizator local, sa va dea o sticla de vin. Ati facut in fiecare orasel macel, v-ati inmultit ca paduchii, sute de poeti de paie, asistati social. Madam, scriu pe litere, sa-ti fie clar: NU CONTEZI. Vine sfarsitul lumii si n-ai apucat sa-ti scrii capodopera, nu te vede nimeni, nu te citeste nimeni, nu te baga nimeni in seama in literatura. Poate in aia paralela, in care umbla sobolanii corecti, gata sa dea lectii, cum e amicul nepatat. Poate pe-acolo, prin tevile sparte ale mizeriei morale, pe-acolo sa ai si tu un culcus. Si-nca o vorba madam: pana si o pitipoanca are umor, mata esti dusa de tot. Trece timpul si degeaba. Fa ceva util pentru umanitate, cum promiti. Lasa nulitatile, tu fa ceea ce ai de facut. Traieste-ti mediocritatea si scrie pe unde apuci despre ea. Scrie, cucoana, scrie, hartie igienica e destula. Facem cheta pt matale, sute de baxuri, cate ai nevoie, da varsa tot, nu lasa omenirea sa piarda esenta tare. Treci peste prostii, nu-ti pierde vremea cu festivaluri, cu locuri prin care nu te duci si care nu reprezinta nimic pentru sistemul tau de valori, nu te mai rata in certuri cu neicanimeni, scrie, baga tare si scrie. Trece vremea si promisiunea e mare. Am sperante ca poti mai mult decat niste stropi veninosi. Da masura talentului intr-o carte, nu intr-un subsol de blog. Hai, zana literaturii, fa o minune si depaseste-ti pt o carte conditia. Poti sau nu poti? sunt generos, 10 ani pot astepta. daca ma convingi, scot eu editia pe hartie igienica, asa cum spuneam. e un plan de afaceri bun. Iti fac editie nationala, poster la wc-uri publice, gandim un lant de lansari la budele comunale. hai, scrie tu cartea si te fac celebra. promit sa ma revansez. dar sa-mi ocazia. 10 ani, nu uita. spor.
Auzi neica, io nu mis scrib, dar fusai tradus cu douo carti pe germana de o universitate., ce zici de chestia asta? Io mis un pârlit de cetitor de carte si ma sucarisi odata si trasai douo carti ce la urgenta fura luate la tradus de-o universitate.. celebra! Cum iti ixolici mata fenomenul asta, ca io, ba stai ca o doctoranta îti zice ca unul mare de tot de pe aci ma pusa alturi de mateiu caragiale, iar io dadui la bâtiâit de ziceai ca sunt bagat la 480 volti… ptr ca ma stiu un ageamiu in scributura…
Ce vreau zice, mai incet cu verdicte finale asupra unui om care mai si scrie… literatura nu-i aiai ce o premiati voi într-e voi, literatura se naste in durere cum zicea nea Radu (Barbulescu), Nu poti scrie literatura autentica mai devreme de 40 de ani, literatura care sa dea si cuvânt datator de viata cetitorului, si, nu orcine are chemarea asta.. azi scriu una de te pun sub masa, mâine o prostie de ma fac de cacat… totu-i realtiv coane georgica, mai ales in literatura ca altfel nu se impusca dobitocul ala când nu mai putu screm prosti leterare
Multumesc lui Dumnezeu ca nu traiesc in Ro, in cloaca leterara de-acolo, ca de traiam acolo in veci nu ajungeam tradus , nici macar un pârlit de scriitor, ma facea de comanda Niki, ala de-l iubester Paul Goma…. si ce tare-l cateriseste si ce ghine face Goma al nostru, as zice Eminescu zilelor noasrtei-i Goma! Sa-i dea Dumnezeu santate si putere sa scrie si vorbeasca, ca uite ni se duc toate valorile spirituale si astea de mai sunt or vor vrea ridica capul li se da la cap cu mânie nikisoara…
Asadar, dragi tovarasi nikisori, va anunt, ma urinez dupa o lada de bere pe toate tâmpenile voastre si gastile ce le-ati fatat cu bolsevism putere. Punct! Nu voi scrie niciodata intr-o pubicatie din România, de ce
1) Sunt un analfabet, nu stiu scrie decât despre Dumnezeu!
2) Nu ma bag cu ucenici satanei bolsevice,
3) Sunteti cu toti niste lichele bolsevice, iarasi PUnct, traiasca Goma ca vi-o trage la muian!
Aşa te porţi şi-n familie, amărâtule de unCC?
Vai de ei. sărmani părinţi, soţie, copii!…
Cine calcă-n unCCat are mult de curăţat.
Cin-se crede columb-ou, s-o ajunge şi mai rău
unCCopchile,
ori îţi ceri iertare, ori du-te la balamuc cu şuturi subt schinare!