Vineri, 29 noiembrie 2024. Îmi e greu să scriu, tot ezit – au trecut cinci zile de la alegerile prezidențiale și… nu mi-am revenit. De fapt, nu am nimic de scris. Alegerea dintâi a „poporului” (singura oară când fiecare vot al lui a contat, impunând peste noapte un candidat „independent”, anti-sistem, care a îngenuncheat clasa politică și partidele, corupte de putere) e făcută praf și pulbere de marii lui intelectuali, e deja insuportabil pentru mine să citesc atâtea „atitudini controversate” la adresa lui.
De fapt, nu e atât atacată alegerea în primul tur a lui Călin Georgescu pe locul 1, cât alegerea „poporului” de 2.120.163 de votanți ai lui (a „prostimii”, din câte înțeleg, o dată ce marii intelectuali ai României, eram să scriu ai lui Băsescu, se dau de ceasul morții că a putut să fie ales un asemenea „om al păcii și iubirii”). Ieri au intervenit și Curtea Constituțională și Consiliul Suprem de Apărare a Țării, CC a pus Biroul Electoral Central să facă o renumărare a voturilor – dacă e fraudă electorală „progresistă” (în favoarea candidatei USR), se va anula turul 1; pe când CSAT caută cu lumânarea o posibilitate să-l interzică „legal” pe Călin-file-de-poveste să mai candideze în turul 2 (sau, dacă se reiau alegerile prezidențiale).
Pentru a avea o instabilitate pe măsură, USR a contestat azi la Curtea de Apel renumărarea voturilor, iar Marcel Ciolacu (de pe locul 3, în primul tur, cu 2700 de voturi mai puțin decât Elisabeta Lasconi), care ar putea trece pe locul 2, în locul Elisabetei Lasconi, după renumărare, a anunțat că el nu participă la turul 2. Iar duminică, pe 1 decembrie au loc alegerile parlamentare – sunt tare curios ce efect are scandalul alegerilor prezidențiale asupra lor, dacă „poporul” înjurat în fel și chip le mai dă o lovitură marilor noștri intelectuali. Efectiv, îmi face rău ceea ce se întâmplă acum. Că nu ajungea încărcarea cu „negativitate” a războaielor Rusiei și Israelului (de care eu sunt afectat, o tot repet, visceral; mă pun în pielea celor ce le suportă tragic).
***
Dinspre jurnalul meu lunar – pe scurt: după calvarul inundației provocate de centrala termică pe când nu eram acasă, luna asta am angajat o firmă să pună parchet nou (aruncând parchetul umflat) și să văruiască parterul (pereții erau la bază îmbibați cu apă). E de nedescris stresul provocat, inclusiv cu scoaterea mobilei și a cărților (și nu numai) din biblioteca din sufragerie, de făcut curățenie în amănunt în cămara de la parter, pe hol și în bucătărie sau în baie. Ușa umflată de la baie s-a păstrat, zugravul găsind altă soluție să o facă să se închidă. Nu vreau să-mi mai amintesc prin ce am trecut, distrăgându-mă de la tabieturile zilnice (inclusiv de la masa de scris și citit).
În plus, am forțat acum nota, dacă tot am cheltuit bani fără sens, am mai făcut o afacere proastă (m-a costat enorm, îmi e rușine să spun cât, să nu fiu luat de fraier; m-am resemnat cu felul meu păgubos de a fi): am găsit doi „lucrători” să spargă asfaltul 30 de metri și să pună tubulatură cu cablu de internet (știți, cablul vechi de internet s-a ars sub pământ), să-l acopere – am chemat apoi DIGI să mă reconecteze la internet.
Am adunat cu grebla saci de frunze (după ce le-am adunat, a venit vânt puternic, scurt, cu vârtej, care a readus din pădure alt rând de frunze, cu nemiluita), asta s-o fi chemând zădărnicie de grădinar.
Nu am ținut cont că am dureri cervicale crunte (care m-au chinuit toată luna; plus dureri lombare; inclusiv acum, când scriu, am dureri cervicale; s-a complicat povestea durerilor de coloană vertebrală, din cauza lor am și amețeli periculoase, trebuie să mă țin de pereți să pot să merg; cum ele sunt însoțite și de o stare de rău general, cu greață, am tot așteptat să intru în criză de bilă repetată). În 21 noiembrie am făcut pârtii, era zăpadă de 15 centimetri și peste noapte fuseseră minus 10 grade.
A crescut grija, vremea stricându-se, față de motanul sălbatic (venit din pădure să mănânce la noi, doarme în marchiză la noi) și față de Ciorăpel (câinele nimănui din cartier), le cumpăr parizer și hrană umedă și uscată, față de pițigoi (le pun floarea soarelui, miez de nucă, pâine) și mierle (le pun crănțănele de pui pentru pisici), le dau să mănânce zilnic, față de căprioare și cine o mai fi trecând dincolo de gard, în pădure (mistreți, urși, vin noaptea; le arunc ziua mere, sfeclă roșie și morcovi).
În fine, neobișnuit pentru mine (care ies extrem de rar în centrul Brașovului), în 26 și 28 noiembrie am participat la două lansări de carte, la Centrul Cultural Apollonia și la Librăria „Șt. O. Iosif”-LIBRIS, invitat de Mariana Șipoș (editorul unui roman inedit al lui Paul Goma, o surpriză de bun augur) și de Gabriela Botici (la o carte de sonete a sa, recomandată de Daniel Cristea-Enache).
Fotografia din titlu e datată 21 noiembrie 2024, Brașov
Un jurnal pe care-l citesc întotdeauna cu mare plăcere.
Să ne ajute Dumnezeu să fim sănătoși și să ne ferească de război.
Restul le vom duce cumva.