Neaua așezată trece de cizme, poți înota prin zăpadă. Aventura plăcilor memoriale cu numele scriitorilor dispăruți e mai complicată decât vă imaginați. Cum e cu banii Uniunii

Vineri, 11 ianuarie 2019. Ninge de 24 de ore la Brașov, când cu fulgi mari, rari, când cu fulgi mici, denși, unde stau (uneori în centrul Brașovului vremea e altfel decât aici, am constatat; mai degrabă se potrivește cu vremea de la Poiana Brașov; las la o parte ciudățenia că Brașovul n-are stație meteorologică în oraș, ci la Ghimbav). Cad fulgi din cer fără oprire. Am făcut și azi pârtie (am făcut și ieri) în sus și în jos, neaua așezată trece de cizmele de cauciuc.

Sigur, nu se compară cu ce a fost în Austria zilele trecute, deși la noi la munte, la 2000 de metri, trebuie că e la fel, dacă nu mai rău, la Bâlea Lac și la Rânca în fiecare an au fost zăpezi de un metru și jumătate, doi metri, cine știe câți metri are zăpada spulberată pe platoul Bucegilor (public două poze din Austria, aceea cu trenul înzăpezit e pusă în titlu). Voi face și mâine pârtii, după cum ninge, e o plăcere („mai faci și tu mișcare”, mă asigură Doina Popa). Am scuturat arbuștii de tuia (îndoiți de greutatea zăpezii). Mă amuz să văd cum înoată în zăpadă motanii, care n-au stare (sunt tare amărâți, pisicile în cartierul nostru sunt sterilizate, bieții de ei trebuie să caute pisici în călduri în cartierele vecine; din când în când mai prind și câte o pisică sălbatică în pădurea de dincolo de gard; motanii mă enervează că, deși stăpânii lor le dau mâncare scumpă și le pun și eu parizer și crănțănele whiskas la dispoziție, se aruncă asupra păsărelelor pădurii cărora noi le dăm semințe de floarea-soarelui într-o ladă atârnată sus, pe un gard interior, motiv să arunc bulgări de zăpadă spre ei, motanii stau la pândă și haț, ajung până în cutia cu semințe de floarea soarelui; semințe aduse în sacoșe mari cu mașina de la Adjud, cumpărate de fratele meu Marian, la un preț mai accesibil; apropo, trebuie urgent să mă reaprovizionez cu semințe de floarea-soarelui, va trebui să apelez la poșta rapidă; la Brașov semințele de floarea-soarelui se găsesc pe piață la preț dublu vara și triplu iarna; pițigoii, cu zecile, arată ca niște mingi de tenis, bine hrăniți, normal că sunt apetisanți pentru motani; când nu mai au în ladă semințe, pițigoii vin în balcon la dormitor și ne sesizează, sau intră în marchiză pe gaura pe unde intră pisica noastră și zboară de la un geam la altul, nemaiștiind pe unde au intrat; inițial, lada în care le punem semințele era pe gardul dinspre pădure, dar urșii m-au obligat să o mut pe un gard interior, mi-au distrus alte șase asemenea lăzi, că le puneam și firmituri de pâine; de un an nu le mai punem pâine, am citit că firimiturile nu le fac bine păsărilor, pâinea le dereglează metabolismul; din când în când mai apar ciocănitori, în fiecare zi vin și mierle, câte cinci, iarna le punem și slănină tăiată mărunt și parizer sau miez de nucă; lasă că vin și alte păsări mari și mici sau… mijlocii, arată superb, habar nu am însă ce sunt, n-o să aflu niciodată ce nume au).

Cu cei trei câini avem o problemă, sunt bolnavi, tușesc (noi ne temem că s-au înecat cu kilogramele de oase de la Crăciun-Revelion-Sf. Ioan Botezătorul, toți locatarii dându-le să mănânce), unul din vecini, cel care a instalat de trei ani două căsuțe pentru ei în fața casei, le-a pus înlăuntru perne electrice, a tras curent electric la ele (câinii preferă însă să stea afară, să bântuie pe munte, în apropiere). Peisajul înzăpezit e de vis – ce păcat că nu mai reușesc să mă bucur entuziasmant „ca-n copilărie” de frumusețea iernii!

*

Povestea plăcilor memoriale cu numele scriitorilor (Proiectul cultural privind punerea unei plăci memoriale cu cei 120 scriitori care au combătut în Primul Război Mondial) a lui Ion Lazu e mai complicată decât mi-am imaginat. Pe scurt, Ion Lazu o redă într-un e-mail din 9 ianuarie 2019 pe care mi l-a trimis (cu acordul să-l public aici, să se știe care e adevărul pe această temă; chiar dacă, așa cum îmi scrie: „absolut toți cei care ar trebui să audă/ să citească/ să știe chestiuni importante despre viața Uniunii, nu vor nicicum să audă/ să citească/ să știe… De luni, de un an tot scriu!”):

Stimate poet LIS și drag prieten,

abia acum spre seară am aflat de cele două postări ale Dtale cu privire la LISTA de subscripție pe care am deschis-o pe 19 dec. trecut.

Am explicat de mai multe ori că de fapt acesta este un Proiect cultural cu care m-am prezentat la Uniune încă  la începutul anului trecut. Proiectul a fost respins în Com. Director, din lipsă de fonduri. Nu m-au chemat la discutarea în Comitet… Am cerut o audiență la Președintele Uniunii noastre și după o discuție de 40 minute, – eu cu mare implicare, cu o mapă doldora de nume, calcule și desene, iar dl N.M. cu mici întreruperi în ton comic -,  răspunsul a fost că asemenea chestiuni nu prea interesează, că se fac prea multe pentru acest Centenar… Am rugat secretariatul să posteze pe saitul Uniunii Proiectul integral, au publicat doar Lista celor 83, excluzându-i tocmai pe cei 37 care au pierit în luptă… și eludând textul Proiectului ca atare. Nu au revenit nici după mari insistențe… Vezi saitul USR, unde cele 5-6 Proiecte ale mele au un capitol distinct…

Am trimis documentația la Ministerul Culturii, la ICR, la Primăria generală și la cele de Sector, solicitând audiență. Nici un răspuns, din nicio parte… Am dat și telefoane, aceeași tăcere. M-am prezentat la MNLR, am discutat de câteva ori cu directorul Ioan Cristescu, mi-a făcut vagi promisiuni, la insistențele mele m-a ajutat să depun documentația la secretariatul Primăriei Capitalei, cu număr de înregistrare la Spicul. Lucrurile au rămas în aer… M-am prezentat la MApN, acolo m-au primit f. bine, am pledat 40 de minute, i-am IMPRESIONAT, ÎNSĂ MI-AU RĂSPUNS, CU STATUTUL ÎN FAȚĂ CĂ EI NU SE OCUPĂ, PRIN CONSTITUȚIE 2003 decât de cei căzuți în luptă. Că în an centenar au de refăcut multe monumente din țară, de ridicat destule monumente în țări din Europa… M-au trimis acasă în mașina Ministerului… M-au invitat la Ziua eroului necunoscut și m-au plasat în rândul întâi… Onoare ce mă depășește, eu fiind doar un intermediator…

Aceste lucruri m-au tracasat, nu insist: am ajuns la Fundeni și supraviețuiesc ca printr-o minune, despicat în două etc. Cu glasul celui ce a trecut pe lângă groapă, i-am mai telefonat de 2-3 ori lui Ioan Cristescu; din nou vagi promisiuni de intervenții la Firea (i-am fost redactor la singurul volum de poezii, publicat la Vinea), de fapt alte amânări. Așa se face că m-am decis să deschid o Listă de subscripții, etalată la vedere: pe-al meu blog, pe Facebook, pe Google+.  Intenționez ca după 15 ian. să reiau legătura cu firmele de pietrărie, să prezint noua listă a celor 120, să-mi spună cât costă lucrarea și când poate fi gata. Iar cât privește locul unde vom amplasa Placa centenară, sper că totuși MNLR va accepta să o punem în str. N. Crețulescu, iar dacă nu, măcar în Calea Griviței 64. Pentru că omul sfințește locul, iar placa memorială sfințește imobilul – cum s-a văzut în cazul celor 200 plăci memoriale…

Așa stau de fapt lucrurile, nici vorbă să mi se fi năzărit mie…, cu atât mai puțin să am gânduri ascunse cu această Listă care este iar și iar afișată pe internet…

Cât despre vicele V.V. și perpetuu parlamentar, îmi e foarte greu să-l cred și să-mi pun nădejdea în ajutorul Dsale. L-am solicitat intens în cazul Proiectului pentru Memorialul scriitorilor încarcerați. S-a derobat. I-am sugerat să facem un proiect cu atragerea fondurilor europene și mi-a mărturisit că nu se pricepe. Dar fiind ministrul Finanțelor, nu avea specialiști la îndemână?!

Am cam obosit să tot explic… Poate aveți Dvs mai bune resurse vitale…

Devotat, Lazu

Nota LIS. Pe site-ul Uniunii Scriitorilor, dați click pe http://www.uniuneascriitorilor.ro/proiecte-pentru-pastrarea-memoriei-scriitorilor

(veți găsi aici mai multe linkuri activate, le puteți deschide pe rând, să vă lămuriți; toate sunt proiecte ale lui Ion Lazu, de un remarcabil devotament)

Pe blogul lui Ion Lazu: http://ilazu.blogspot.com/2017/05/ion-lazu-proiect-cultural-2017-titlu.html

Plus numele celor de pe Lista de subscripții: http://ilazu.blogspot.com/2019/01/lista-de-subscriptie-publica-in-vederea.html

Un scurt comentariu. Ion Lazu e membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor și știe din interior cum stau lucrurile cu finanțarea. A cere bani-grămadă Uniunii Scriitorilor e riscant, Uniunea Scriitorilor are la venituri cotizațiile membrilor lor și timbrul literar (care e minimal, blocat de unii editori; s-au deschis procese împotriva lor, care trenează). Vezi pe site-ul Uniunii Scriitorilor situația financiară, de curiozitate: http://api.components.ro/uploads/c8240ad5f29b1c2d4897d585f59b17dd/2018/11/Situa_ia_financiar_a_USR_n_anul_2017.pdf Banii de la timbrul literar se dă la ajutoare sociale, din câte știu, cotizațiile sunt cheltuite de cele 20 de filiale ale Uniunii Scriitorilor pe deplasări și premii, în principal.

Revistele literare ale Uniunii apar pe banii statului (prin Ministerul Culturii, conform unei legi fericite; toți banii trebuie justificați până la un leu numai cu cheltuieli legate de reviste la Ministerul Culturii). Mai vin puțini bani la Uniunea Scriitorilor de la Casa Scriitorilor de la Neptun și de la hotelul din Căderea Bastiliei (cu o administrație care are încheiate contracte defavorabile Uniunii pe termen lung)… Anul trecut Uniunea a reușit să dea burse de creație (e o strategie de atragere a tinerilor), din sponsorizări. Banii Uniunii, vreau să spun, sunt la limită. Personal, am salutat intervenția prim-vicepreședintelui Uniunii, Varujan Vosganian (publicată aici acum două zile) – care are bunăvoința și posibilitatea publică de a apela la sponsori. Cred că știți, anul trecut s-a serbat centenarul unor reviste literare la Uniunea Scriitorilor (Convorbiri literare, Viața Românească, Ramuri, Familia, Vatra), pe bani mulți – a fost proiectul lui Varujan Vosganian, el a apelat la sponsori și a făcut rost de bani-grămadă. Vreau să spun: nu cred că președintele Uniunii trebuie să se implice în proiectul dumneavoastră (altfel, admirabil, de aplaudat), domnule Ion Lazu, decât dacă vreți să vă dea bani din buzunarul propriu, că nu e de capul lui. Există un Comitet Director care știe cum să cheltuiască bugetul Uniunii și care n-a aprobat proiectul dumneavoastră, din lipsă de bani… Varianta Varujan Vosganian e cea mai bună, cu găsirea unor sponsori – de ce nu-l apelați, ferm?