Marți, 30 iulie 2024. Până pe 11 august au loc Jocurile Olimpice de la Paris 2024, minunate. Deschiderea lor oficială a fost acum patru zile, pe 26 iulie (mă abțin să blamez „actul artistic” dedicat diversității și incluziunii LGBTQ, „bacanalia” ca atare, licențioasă și dezmățată, în spirit francez; mă întreb ce ne mai așteaptă la spectacolul de închidere al Olimpiadei).
Cum era de așteptat, în timpul Olimpiadei (când conflictele armate ar fi ideal să ia o pauză) războaiele au continuat în Ucraina (o Ucraină care atacă și la mii de kilometri în interiorul teritorial al Rusiei, în timp ce rușii se laudă că au mai „eliberat” din granițele fostei URSS câte un sat pe linia frontului de 1.000 de kilometri din Ucraina) și Israel (care e la un pas să intre în război cu Libia, de unde Hezbollah trimite rachete în Israel, mișcarea militară libaneză fiind solidară cu palestinienii din Gaza ocupată de Israel; motiv să pună Iranul și Turcia pe picior de război, ferească Dumnezeu). Interesant că Israelul e invitat la Olimpiadă, alături de Ucraina (nu și Rusia „agresoare” și, de neînțeles de ce, Belarus). După patru zile, România se laudă cu „fenomenul” David Popovici, la 19 ani, care i-a adus ieri o medalie olimpică de aur (statul român îi va acorda 140.000 de euro pentru performanță, s-a anunțat; David Popovici e dublu campion mondial și cvadruplu campion european) la înot, 200 de metri liber…
Luna asta, iulie, dedicată sportului de impact, cu milioane de spectatori, a fost ocupată și de Campionatul European de Fotbal („Euro” UEFA 2024), pe 14 iulie Spania a învins Anglia în finală cu 2-1 („Euro fotbal” care mi-a mâncat timp prețios, stând în fața televizorului la atâtea meciuri; au participat 24 de echipe; România n-a trecut de grupe; dar a fost răsfățată, a ocupat primul loc în grupa ei; a fost învinsă în optimile de finală de Olanda; o Olandă învinsă în semifinale de Anglia).
Ciudat, fix o lună, din 15 iunie încoace, am tot bolit, cu gripă sau răceală (de Covid nu vreau să am cunoștință), urât. Ciudat, spun, fiindcă în zilele Festivalului de Poezie de la Galați (27-30 iunie), la care am venit alături de Doina, am fost bine mersi, o dată întors acasă însă boala a revenit cu violență. Am dus, oricum, gripa sau răceala severă pe picioare. Când s-a mai înmuiat boala, am mers la un spital din apropiere, din Brașov și mi-am scos dopurile de ceară din urechi (la doi ani trebuie să fac și această operațiune), începusem să aud „parțial”. Poate aceste dopuri din urechi mi-au pus nasul (care mi-a tot curs) la încercare o lună, las la o parte expectorațiile, tusea. Boala e boală, Doina mi-a reproșat că mi-a trecut răceala sau gripa fiindcă a preluat ea „microbul” (dar având imunitate de invidiat, gripa sau răceala la Doina s-a manifestat câteva zile, în care a stat la pat)…
Festivalul de Poezie de la Galați e ultimul la care mă mai deplasez în acest an. Pe contul meu Facebook (apropo, a fost restabilită / reabilitată de administratorul Laurențiu Barbu, căruia îi mulțumesc pe această cale, și „pagina” mea Facebook, intitulată Liviu Ioan Stoiciu / Blog la https://www.facebook.com/LiviuIoanStoiciu dar hackerii nu se lasă, e parazitată în continuare; în continuare nu îndrăznesc să mai postez aici, să nu-mi fie dat peste cap „contul” Facebook) am postat zeci de fotografii de la acest festival, rețin aici textele însoțitoare – pe 27 iunie: La deschiderea Festivalului Internațional de Literatură „Poezia – Port la Dunăre”, la Galați – azi, joi, 27 iunie 2024, de la ora 17, recitaluri ale membrilor Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor și invitați ai lor din țară: Gellu Dorian și Nicolae Corlat din Botoșani, Gheorghe Vidican din Oradea și Dumitru Braneanu din Bacău. Moderator, Florina Zaharia, organizatorul acestui Festival ajuns la a 3-a ediție… Sosit la Galați cu Doina Popa, închinare la Mănăstirea Lepșa (întemeiată în anul 1774) și lumânări aprinse la Focșani la mormintele alor Doinei. Aflați în slujba poeziei.
Pe 28 iunie: Supraîncărcare cu poezie. Vineri, 28 iunie 2024, a doua zi a recitalurilor de poezie (mâine, de la ora 17 e Gala) la Festivalul Internațional „Poezia – Port la Dunăre” de la Galați – de la ora 11, poeți invitați din țară și de la ora 17, poeți invitați din Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Austria. La ora 16, conferință a criticului Angelo Mitchievici (vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, mai nou, președinte al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, universitar) despre aventura creației literare… Preumblare cu Doina Popa (și singur) pe Faleza Dunării, la 32 de grade (eu am mers pe jos azi 13 kilometri, conform pedometrului de pe mobil).
Pe 29 iunie: Gala invitaților la Festivalul Internațional „Poezia – Port la Dunăre”, la Sala de Spectacole a Centrului Cultural Galați. Cristian Pătrășconiu (moderatorul-prezentatorul poeților invitați) i-a chemat la microfon în ordinea: Gellu Dorian, Flavia Adam, Emilian Iachimovski, Adi Cristi, Doina Roman, Marius Chelaru, Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Liviu Capsa, Mihai Firică, Adrian Alui Gheorghe, Liviu Ioan Stoiciu, Cassian Maria Spiridon, Horia Gârbea. Excelente recitaluri. Dimineața, de la ora 10 la ora 14, croazieră plină de poezie pe Dunăre cu nava Kaptan M. A fost o ediție de festival de bun-augur. La întoarcerea spre casă, ne-am oprit la Pufești, unde surioara Mela și surioara Ita își serbau ziua de naștere, în familie (la Pufești – Vrancea are casa părintească soțul Itei, Viorel Gavrilă), în familie.
Spuneam că hackerii nu se lasă. Nu-mi vine să cred, azi, vrând să public pe site-ul meu acest text, am descoperit că sunt blocat cu un X pe fond roșu cu avertismentul: Site periculos
Atacatorii de pe site-ul pe care încerci să-l accesezi te pot păcăli să instalezi software sau să dezvălui informații cum ar fi parola, numărul de telefon sau numărul cardului de credit. Chrome recomandă insistent să închizi pagina.
Acest site poate să includă: phishing, inginerie socială, încercări de a instala programe malware sau software nedorit pe computer.
Chrome are funcții de siguranță încorporate pentru a te proteja în timp ce navighezi, cum ar fi Navigarea sigură Google, care a detectat recent activități de phishing pe site-ul pe care încerci să-l accesezi. Site-urile de phishing falsifică alte site-uri pentru a te înșela.
Chiar și site-urile care sunt de obicei sigure sunt uneori compromise de atacatori.
I-am telefonat celui ce mi-a deschis acest site www.liviuioanstoiciu.ro Nu-i vine să creadă că hackerii (străini?) se țin în continuare de capul meu. Ce naiba au de împărțit cu mine, neapărat? A rămas să vadă dacă-l poate reabilita. Mă întreb dacă mai pot să public jurnalul meu pe luna iulie… Administratorul site-ului meu mi-a sugerat să-l public pe alt browser decât Google-Chrome, care m-a blocat. Voi încerca, pe Mozilla Firefox e aceeași situație – minune, pot să public jurnalul lunar pe luna iulie pe Microsoft Edge (dar nu va putea fi citit de nimeni, am impresia; să văd ce urmează, n-am idee).
Pe 7 iulie am urcat pe munte (la 1800 de metri, de unde am coborât la Cabana Mălăiești), așa, răcit / gripat cum eram, sperând să-i provoc un șoc bolii, pățind ce n-am mai pățit.
Pe același cont al meu Facebook https://www.facebook.com/liviuioanstoiciu.ro (observați, „contul” e numai cu litere mici, față de cel al „paginii”) am postat zeci de poze, cu „jurnalul” scris pe mobil, din mers: Duminică, 7.07.2024. Pe munte – ghinion, chin. La Gura Diham încep, singur, urcușul abrupt la ora 8.45 (venit cu mașina de la Brașov, 38 km dus, 38 km întors). Tușesc din când în când din rărunchi, îmi curge nasul, nu e nimeni pe traseul până la Cabana Poiana Izvoarelor (apar cu zecile mai apoi). Sunt izvoare noi alăturate celor vechi, în schimb, extinse, care taie poteca, pline de noroi, dificil de trecut. Pe poteca stricată, vaci, de nenumărat. La 10.15 la Cabana Poiana Izvoarelor, închisă.
Incredibil, mi se desprinde din mers, plecat spre Pichetul Roșu, talpa pantofilor noi Puma (încălțați prima oară) la piciorul stâng, ce să fac? Ar trebui să mă întorc, leg talpa cu ață (mici bucăți de sfoară) găsită în rucsac și hotărăsc să plec mai departe, e absurd ce mi se întâmplă. Doina n-a fost de acord să plec pe munte bolnav (că sunt răcit, gripat, Dumnezeu știe ce, de o lună). La două ore și jumate de mers mănânc un baton de ciocolată și beau apă. La o oră distanță s-a dezlipit talpa și la piciorul drept, am noroc de un șnur luat cu mine, o leg cum pot. N-am mai pățit niciodată pe munte să rămân fără tălpi. Asudat, la 1782 metri, e al naibii de cald. Deși poteca turistică e prin pădure. La 13.30 la Cabana Mălăiești (la 1720 metri), mănânc două sandvișuri (al doilea îl dau unui câine) cu ochii pe Muntele Bucșoiu, care închide poiana cabanei. E soare torid.
Plec la 14.15 pe drumul pe care am venit, sper să nu-mi rup picioarele, sforile nu țin bine tălpile dezlipite la pantofi / adidași, îmi e rușine de pățanie. La ora 16.40 sunt la Cabana Poiana Izvoarelor, un chin, urcuș, coborâș. La 17,30 sunt la Gura Diham, obosit. Am mers pe jos (conform pedometrului de pe mobil) 23,45 kilometri, inimaginabil! Reamintesc, am mers pe jos atâția kilometri numai eu știu cum, cu tălpile dezlipite la pantofii Puma… Ce zi de neuitat, pe munte. Mare minune că am făcut față. N-a fost ușor.
Altfel, fiul, Laurențiu-Ion a împlinit 49 de ani, pe 25 iulie – și-a serbat ziua de naștere în Suedia (unde e și acum, stă 14 zile). De anul trecut preferă să meargă în străinătate și lunar, să găsească noi locuri de „meditație”. El, care a terminat Dreptul (și n-a profesat nici o clipă), „om de afaceri de succes” în prima lui tinerețe, azi e calificat (cu patalama) în „dezvoltare personală”, are programări la cabinetul lui din București pe trei luni, să nu deoache, Dumnezeu să-l ocrotească!
În fine, nu știu de ce simt nevoia să-mi cer scuze – sunt invitat să colaborez la reviste literare, una după alta, anul ăsta, cu poeme. Natural, politicos, răspund la invitații (abia mai scap de poemele de sertar, care nu vor vedea în majoritate lumina unei cărți, adică nu vor fi în sumarul unei cărți), dar există riscul să enervez lumea literară cu… atotprezența mea. Nu e caraghios să cer scuze pentru asta?
0 Comments