O veste importantă pentru viaţa mea de muritor de rând. Ce mai e prin Târgul de carte. Nici eu nu sunt eu, spune poeta

Vineri, 19 noiembrie 2010. Azi am primit o veste din partea scriitorilor care conduc USR (când spun scriitori spun şi critici) atât de importantă pentru viaţa mea de muritor de rând, încât întreaga zi n-am mai fost bun de nimic. Fiindcă nu ştiu amănunte, mă abţin, superstiţios (că sunt păţit; când mă bucur de ceva, „îmi iese pe nas” altceva – e regulă). O consemnez însă ca idee, data de azi va fi însemnată în calendarul meu, că mie rar mi s-a întâmplat să am parte de susţinere morală atunci când am nevoie stringentă – şi încă din partea unor scriitori-cheie ai literaturii române. Toată după-amiaza de azi n-am fost în stare să mă concentrez la nimic, mâine, sâmbătă, vin la lansarea cărţii „Pe prag” (nu uitaţi, la ora 14 la standul Polirom / Cartea Românească, la Târgul Gaudeamus, în pavilionul central al Romexpo, în Piaţa Presei Libere) ca un tâmpit, mi-e ruşine că pot fi atât de încuiat. Sunt complet blocat, sunt deja alarmat de această situaţie, sper să nu mă urc pe pereţi mâine, în prezenţa unor extraordinari critici şi eseişti: Carmen Muşat, Daniel Cristea Enache, Paul Cernat.

***

Rămăsesem ieri, aici, cu consemnarea lansării celei de a cincea cărţi de versuri a lui Carmen Veronica Steiciuc (bucovineancă din Suceava tare drăguţă). Lansare amânată o oră şi jumătate, la intervenţia patronului Editurii Paralela 45, poetul Călin Vlasie – motiv să piardă pe unul dintre prezentatorii de pe afiş, pe criticul Lucian Chişu (care are un program strict, fiind şef), exact pe cel în spatele căruia voiam să mă ascund. Celălalt prezentator trebuind să fiu eu. Eu, care prefer să stau deoparte dintotdeauna, să tac, să ascult, să învăţ de la alţii… În ora-şi-jumătate amânată am vizitat standurile de carte la editurile care expun. Am fost iar dezamăgit că s-au împuţinat dramatic editurile care publică literatură originală şi nu doar traduceri, nu mi-au atras atenţia decât câteva cărţi care contează la editurile Cartea Românească şi Polirom (singura editură care publică masiv literatură română contemporană; ea, de altfel, adună cele mai multe premii), Paralela 45 (am cumpărat Ion Bogdan Lefter: „Fotograme din postmodernitatea românească”; o antologie de texte critice şi teoretice ale lui despre poeţii şi prozatorii optzecişti, o carte de 400 de pagini; dar el a editat şi două volume din opera lui Leonid Dimov, marele poet oniric), Humanitas (debut în proză, dar şi cărţi – puţine, e adevărat, de versuri şi de proză; dar şi reeditări) sau, surpriză, Limes, „care vine din urmă” (n-am găsi standul, dar l-am salutat pe directorul ei, poetul Mircea Petean). M-a bucurat să văd că la Editura Vinea continuă producţia – ba chiar şi-a diversificat genurile, acum are şi un „Studio Vinea”, la care poetul Nicolae Macovei (semnează Makovei) a scos „Himerion – digital art”, cu lucrările sale artistice realizate pe computer (e vorba de „pictura digitală”, intrată în noul vizual contemporan). M-am mirat să văd că la Curtea veche şi Art (edituri care au impus valori) marii scriitori români nu mai sunt editaţi decât rar. Sau că Editura Vremea îşi continuă proiectul de a publica volume incomode. N-am fost interesat de industria Editurii ziarului Adevărul, nici de cea a Editurii Jurnalului Naţional, deşi promovează literatura română „trecută”. M-a surprins apariţia unei noi edituri de lux: Litera, habar nu am ce hram poartă (dar cărţile aveau preţuri inaccesibile). Sunt în continuare dezamăgit de bogatele edituri Nemira sau Rao sau All sau Corint, care au lăsat cartea de literatură română contemporană deoparte. În rest, uzură la editurile Semne sau Gramar, sau Universal Dalsi. Las la o parte editurile de succes exotice (ortodoxe sau orientale). De la Editura Paralela 45 am plecat acasă cu o carte superbă coordonată de Călin Vlasie, dedicată lui Mircea Martin – 70, cu texte critice-eseistice ale lui Mircea Martin şi interpretări ale operei lui, semnate de personalităţi de vârf ale literaturii române, de la N. Manolescu la Ioan Es. Pop. Tot la Paralela 45 a apărut volumul de versuri al douămiistei mai aparte Ofelia Prodan, primit de la autoare (într-o zi am să citez din el, aici). I-am salutat prin Târg pe Constantin Abăluţă şi Radu Aldulescu sau Ion Zubaşcu şi Daniel Marin, pe tânărul critic George Neagoe (de un non-conformism debordant, pregătit să desfiinţeze mitul marelui scriitor de azi), pe Doina Uricariu (care locuieşte în SUA, are acolo o editură, zvonul că s-a întors în România nu e real), pe Lucian Vasilescu şi Dan Mircea Cipariu – să fiu iertat, pe ei mi-i amintesc pe fugă, când scriu aici.

A sunat telefonul mobil (conform aranjamentului), să vin la lansarea întârziată cu o oră şi jumătate a volumului de versuri „Vitrina cu dimineţi circulare” de Carmen Veronica Steiciuc, la standul Editurii Paralela 45. Ar fi fost păcat să nu aibă loc (din lipsă de public; în prima zi a Târgului şi înainte de deschiderea oficială de la ora 18, era normal să nu fie decât vizitatori întâmplători), Carmen Steiciuc vine totuşi de la Suceava… Erau de faţă Călin Vlasie, Dan Mircea Cipariu, Lucian Vasilescu, Doina Uricariu, G. Neagoe. Moderator, tânărul critic (angajat al editurii) Tiberiu Stamate. A vorbit întâi o bucovineancă bine cunoscută: sora lui Nicolae Labiş, Margareta. După care am fost pus eu să vorbesc (vă reamintesc, eu am mizat că va fi prezent să vorbească o oră la această lansare criticul Lucian Chişu, dar el a plecat întârziindu-se într-atât lansarea). Am început cu un ciudat lapsus, am uitat numele Ancăi Mizumschi, a trebuit să consult hârtia pe care-mi notasem câte unele… Am început prin a sublinia că sunt poete nouăzeciste de calitate (debutate în anii ’90) care au dispărut din peisajul literar după debut şi au revenit în forţă în anii din urmă, şi dădeam exemplul Doinei Ioanid şi Anca Mizumschi. Poete singuratice, ieşite din plutonul nouăzecist, care au un drum al lor (iar eu am slăbiciune pentru poeţii singuratici; nu-i aprob pe poeţii care acţionează în gaşcă). Am impresia că poeta Carmen Steiciuc a fost plecată din ţară după debutul editorial (am înţeles că a stat în Canada, SUA, Anglia, de exemplu; a vizitat Occidentul, inclusiv cu burse de studii sau de creaţie). Cartea pe care i-o prezentam a fost scrisă în Franţa, la un palat al marii scriitoare Margueritte Yourcenar, cu o bursă. Observam că poemele din carte nu dau de gol locaţia, ele puteau fi scrise foarte bine şi la Suceava – creaţia e aceeaşi peste tot? Am atras atenţia că poeta Carmen Steiciuc are predispoziţie metafizică (am citat versuri care să dovedească afirmaţia mea) şi că o lectură superficială a volumului ei o poate nedreptăţi, că e o poezie care are suflet, am spus, dar care are probleme de adecvare la realitate. Şi că mi-a plăcut în chip deosebit stilul de jurnal al ei de stări romantice şi faptul că ea încă mai crede (deşi e o nouăzecistă) în lirism, nu în destructurarea lui (are în vocabular cuvinte din altă epocă, de exemplu „aripă”). Am citat versuri excelente din acest volum, care o diferenţiază cu totul de promoţia ei literară: „energiile incolore îşi regăsesc amintirile o dată la câteva milenii”, „singurătatea mea e locuită de un poem necunoscut mie”, „un câmp nesfârşit de gânduri”, „când briza răscoleşte uitarea”, „când mă luai în braţe înfloreau pomii”, „frumuseţea trebuie împărţită”, „nici eu nu sunt eu”. Nu mă mai lungesc aici (m-am lungit destul acolo, la lansare, să acopăr şi lipsa lui Lucian Chişu). La final a vorbit şi a recitat din cartea lansată autoarea (la un moment dat s-a întrerupt microfonia). A fost o lansare „reuşită”, de fapt. Ne-am despărţit la o cafea.

PS. E semnalată lansarea din 20 noiembrie a cărţii mele şi pe http://www.agentiadecarte.ro/2010/11/lansarea-volumului-%E2%80%9Cpe-prag-vale-deal%E2%80%9D-de-liviu-ioan-stoiciu/ Ii mulţumesc lui Dan Mircea Cipariu!

PS. 2. Fotografiile cu Carmen Veronica Steiciuc sunt realizate de Victor Partan.