PDL a fost scăpat din brațe de serviciile secrete, Băsescu e pe făraș. Tablete politice de Marin Ifrim. La dispariția lui Ștefan Radof, poem cu un melc și o melcă

Miercuri, 28 martie 2012. Și totuși – plecarea din PDL a lui Sorin Frunzăverde (uns cu toate alifiile cum este, mereu în funcții, parlamentar sau ministru, europarlamentar sau președinte de consiliu județean) de la putere și intrarea în PNL, în opoziție, face parte dintr-o strategie de luptă politică a USL de a salva România de la distrugere. În ultimii trei ani, Băsescu, PDL și partidele din coaliția de guvernare au pus România pe butuci și pe români i-a adus în majoritate în sapă de lemn, trebuie găsite soluții să fie înlăturați cu orice preț Băsescu și PDL de la Putere (care au acaparat România ca o armată de ocupație). Obsedat să păstreze puterea, Băsescu și PDL au devenit un pericol pentru România, cu atât mai mult cu cât e gata să o destructureze și teritorial, șantajată incredibil de UDMR (apropo, sunt uluit că plecarea lui Frunzăverde din PDL la PNL a acoperit scandalul aprobării separatismului la facultatea de medicină din Târgu Mureș; probabil că serviciile secrete au găsit această soluție). În acest sens, pentru a fi înlăturați Băsescu și PDL, opoziția s-a unit, deși PSD și PNL au doctrine diferite. Mi se pare normal să se aprobe și asemenea transferuri de identitate, să fie primit un „greu” al PDL în USL, să se grăbească eliminarea PDL de pe eșichierul politic. Azi i-a scăpat o păsărică din gură lui Cezar Preda, alt „greu” din PDL, „pus în gură” cu Băsescu, care face parte din comisa parlamentară de control al serviciilor secrete, anume că „Ungureanu este responsabil pentru ce se întâmplă în ultimele zile în PDL. El a lansat informaţia că a ieşit din şedinţa coaliţiei. Nu va fi iertat niciodată de PDL”! Adică e vinovat de plecarea lui Frunzăverde din PDL fostul director al serviciilor secrete, actual premier M.R. Ungureanu. Mie-mi spune foarte multe o asemenea posibilitate – că PDL a fost scăpat din brațe de serviciile secrete și că poate să-și ia adio de la… câștigarea alegerilor (n-o să credeți, la cât de prost stă în sondaje, liderul PDL, Emil Boc, susține că va… câștiga alegerile, că el n-a pierdut niciodată alegerile de când conduce PDL; să fie sigur că nu le pierde anul acesta, probabil că Emil Boc ar trebui lăsat la vatră, alungat din fruntea PDL). Nu întâmplător Frunzăverde a pomenit de statul polițienesc de azi de la noi patronat de Băsescu-PDL și de frica de a nu fi ascultat tot timpul. Mai mult, dacă și-au băgat într-adevăr coada serviciile secrete în plecarea „greului” Frunzăverde din PDL, înseamnă că și Băsescu e pe făraș (de regulă serviciile secrete românești colaborează cu serviciile secrete din SUA și Uniunea Europeană, care n-au chef de instabilitate statală la noi și de dictatură postcomunistă, fie ea și de catifea, în România, de care fac protestatarii caz în stradă din 13 ianuarie 2012) și că n-o să apuce să-și termine mandatul. Sunt lucruri care se fac peste capul nostru, serviciile secrete trebuie să apere interesul național, care a fost pus în pericol de PDL și de Băsescu. Inclusiv regimul Ceaușescu a căzut datorită lucrăturii serviciilor secrete… Plecarea lui Frunzăverde din PDL are înțelesuri ascunse.

*

Marin Ifrim mi-a trimis trei tablete pe e-mail pe temă politică (dispariția Jurnalului de Vrancea Online, pe care eu l-am editat, l-a demobilizat; el era titular la Opinii), cu mesajul:

Dragă Liviu,

În cei aproape 3 ani de publicistică la Jurnalul de Vrancea mi-am făcut harachiri. Am avut numai de pierdut. Inclusiv prieteni. Tot timpul mi se spunea că o să ajung să scriu pe pereţii veceurilor. PDL mi-a distrus nişte ani din viaţa mea şi aşa făcută praf. Am destule dovezi. Ai văzut cum au plastografiat un act şi cum au vrut să-mi închidă gura. Parcă-mi aduc aminte de handicapata aia mai urâtă decât o pernă părăsită, nu-i mai ţin minte numele, care guiţa la televizor un vers scris de shakespeare-ul mă-sii: „Ciocul mic”. Îţi trimit nişte gânduri triste. Fă ce crezi cu ele. Vorba unui mort omorât: „Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt”. Cam aşa ceva. Te îmbrăţişez cu drag, Marin.

FRUNZA DE SUB BURICUL PDL

Al naibii domnul Bacovia, cum zicea chiar dumnealui, i s-au împlinit „toate profeţiile”. Ca atare, am paracita: „Adio, pică frunza/ şi-i galbenă ca tine/ adio, nu mai plânge/ şi uită-mă pe mine”. A căzut din PDL Sorin Frunzăverde. A căzut, în fine ultima frunză din acest copac cu rădăcini în ape mâloase. Un gest superb din punct de vedere politic. Îl aştept şi pe Băsescu la interval, mi-l închipui înscris pe undeva pe la monarhişti. Vai de blânda noastră ţară, nici sictir nu mai găsim în ea.  Nu demisia lui nea Frunză mă miră, ci pupătorii de fund din opoziţie, bucuroşii de serviciu. Mulţi „analişti” tot zic că acest nea Sorin e sau a fost un altfel de pedelist. Mi se pare corect. Frunzăverde are creierul asfaltat. Votaţi băieţi, numai votaţi.

LA LOC ADUNĂTURA

Nu pot înţelege sub nicio formă pamperizarea dintr-un partid în altul. Ne trebuie o lege clară, inclusiv pentru bordelul politic naţional. Vorba poetului George Bulă: „Nu mai ţine cum ţinea/ nu mai merge cum mergea”. Sunt unul dintre publiciştii care am crezut şi încă mai cred în alianţa USL. Nu am variante, ca să zic aşa. Totuşi, mă întreb de ce această alianţă primeşte „în sânul” ei foşti membri ai PDL. Îmi e imposibil să înţeleg. Culmea paradoxului, ca să fac aici o licenţă patapiefiziciană, mă miră faptul că chiar Heil Băsescu îi cam îndreaptă pe băieţi spre ţările calde. Aş rezuma: locul PDL e numai şi numai la puşcărie !

VINE POPESCU!

E din ce în ce mai clar, fără Cristian Tudor Popescu ţara se prăbuşeşte. Cum se întâmplă ceva, inclusiv de-o fi să dea Ştefan cel Mare vreo băşină, vine Cristian şi ne explică de ce are toată lumea nas şi popou. Omul acesta e tătic de cutremure de vată. Are stil. Acum, de exemplu, îşi dă cu părerea despre tot, inclusiv despre nimic. De unde naiba a apărut un astfel de activist foarte puţini pot percepe. Băiatul are umeri. Restul nu mai contează. Pe la teveuri se zice : „vine popescu”. Vorba ceea: „hai sictir!”.

Marin Ifrim

Pe de altă parte, tot pe teme politice – alți doi scriitori m-au invitat pe e-mail să citesc pe blogurile lor, pe seama… PNL, la zi, abordări revoltate diferite (le veți judeca singuri): Vasile Gogea, dați click pe http://vasilegogea.wordpress.com/2012/03/28/domnule-antonescu-ori-ori-asa-nu-se-mai-poate/ (pe seama bruftuluirii lui Andrei Pleșu de către Sorin Roșca Stănescu, membru PNL) și Alexandru Petria, dați click pe http://alexandrupetria.wordpress.com/2012/03/28/ce-nu-se-face-despre-pnl/ (pe seama aterizării lui Frunzăverde în USL; e atât de scârbit, încât nu va mai vota).

***

Ieri a murit alt poet, de data asta actor: Ștefan Radof (e a treia zi când vorbesc aici de scriitori dispăruți – după Constantin Carbarău-publicist și Ioan Țepelea-istoric; să nu uit, George Roca mi-a trimis pe e-mail, din Australia, Sydney, un lung text In Memoriam Ioan Țepelea – documentat, sentimental, curat, vă invit să găsiți timp să-l citiți dând click pe ROCA George – A PLECAT SI IOAN TEPELEA și iar click pe dreptunghiul apărut).

Ștefan Radof a fost condamnat politic, deportat, după Revoluție a fost senator PAC  al lui Nicolae Manolescu. Un poet de mare onestitate, un actor în teatru și film de calibru (o spun regizorii). A murit la 78 de ani (născut în 1 decembrie 1934 la Buftea): Radof în ultima vreme spunea apropiaților că se pregătește pentru „marea decolare”… Radof era si poet remarcat de critici, membru al Uniunii Scriitorilor, din 1991, al UNITER şi al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR). Astfel, multe volume de versuri („Casca de foc”, „Iris”, „Statui în iarbă”, „Şoimul în iarnă”, „Efectul de seră”), dar şi un volum-sinteză publicat în colecţia „Poeţi contemporani” la editura Eminescu, sub titlul „Şoimul în iarnă”. Totodată, a publicat multe scenarii de film şi televiziune, printre care „Enigma din Testament” – după nuvela „Morminte” de Mihail Sadoveanu şi „Crocodilul” după Dostoievski. În 2004, actorul fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Cavaler, de fostul preşedinte Ion Iliescu, pentru ” îndelungata şi fructuoasa activitate artistică, pentru dăruirea şi talentul puse în slujba artei spectacolului şi a teatrului românesc”. În martie 1953, a fost arestat şi judecat de Tribunalul Militar Teritorial 2 şi condamnat la cinci ani de muncă silnică. Cu toate că a fost amnistiat, a avut domiciliu obligatoriu, precum şi interdicţii civile. În 1958, a fost admis la Institutul de Teatru, dar după trei săptămâni a fost exmatriculat, pentru ca, în 1960, să fie reprimit, graţie profesorilor Radu Beligan, Ion Cojar şi Costache Antoniu. Radof a fost actor al Teatrului Nottara din anul 1965, iar printre spectacolele pe care le-a jucat aici se numără „Antigona” de Jean Anouilh, „Petru Rareş” de Horia Lovinescu, „Viziuni flamande” de Michel de Ghelderode, „Hamlet” şi „Timon din Atena” de W. Shakespeare, „Livada de vişini” de A.P. Cehov şi „Nora” de Ibsen. A primit premiul Asociaţiei Oamenilor de Teatru şi Muzică şi al criticii pe anii 1980, 1982, 1984, 1986. Totodată, a fost laureat al Festivalului de film de la Locarno, cu rolul din filmul „Prea mic pentru un război atât de mare”. A mai primit premii la Festivalul de Teatru de la Nancy (1969), Festivalul de Teatru de la Arhus (1970), Festivalul de Teatru de la Guanahato (1978), Festivalul de Teatru de la Plovdiv (1999). De asemenea, Radof s-a ocupat şi cu politica: în legislatura 1992-1996, Ştefan Radof a fost senator de Ilfov, din partea Convenţiei Democrate (Agentia.org). A murit „în urma unei insuficiențe cardiace”.

Public un poem al lui Ștefan Radof cu un melc și o… melcă, din volumul de versuri “Balade, Doamnelor, balade” (Cartea Românească, 2008). După moarte, Radof va fi și melc:

Când voi fi melc

Când voi fi melc,

Am să mă urc pe-o frunză, după ploaie,

Să-mpung cu ochii-n coarne

Lumina care vine de la tine, Doamne. //

Cum voi fi singur

În cochilia-mi odaie,

Voi coborî pe frunza de la nuc

Să-mi caut melca prin grădină. //

De n-o găsesc,

Am să-nţeleg că vrei să mă usuc

Şi n-am să-ţi caut vină.

Dar mai-nainte,

Adună-mă în palma ta, părinte,

Şi fă-mă iar ce-am fost,

De la-nceput…

Ștefan Radof

PS. N-am de ales, amân și azi ce am amânat și ieri – relatarea despre Nichita Danilov din 26 martie și despre Brăila din 25 martie…