Pensionarii au scăpat? DD-OTV a fost eliberat. Băsescu şi a Boc nu-şi dau demisia. Cum ratez eu o vacanţă în Spania

Vineri, 25 iunie 2010. Fiindcă diversiunea cu arestarea lui Dan Diaconescu-OTV nu a reuşit, făcută pentru a distrage atenţia de la adevăratele probleme ale românilor (trecerea prin Parlament a legilor sărăciei), Dan Diaconescu-OTV a fost eliberat în această seară. Acum Dan Diaconescu-OTV (care a făcut campanie electorală lui Traian Băsescu şi după ce a fost reales, din 2008 până anul acesta terorizând telespectatorii cu pupăturile în partea dorsală; tot el a ridicat în slăvi Guvernul Boc şi miniştrii lui, invitaţi în genunchi în emisiunile OTV, cu mare tam-tam) are ocazia să se spăşească „în direct”. Că a rătăcit o clipă căile adevărului pe OTV, cât a lăsat vocea poporului lui să se exprime împotriva legilor austerităţii, neorientat. Acum se poate întoarce la plecăciunile faţă de actuala putere, mulţumind din inimă partidului (PDL) şi conducătorului suprem Băsescu că e cercetat în libertate…

 Lovitura de teatru dată astăzi de Curtea Constituţională a României (CCR) cu declararea neconstituţionalităţii legii tăierii pensiilor cu 15 la sută a fost previzibilă. Adrian Năstase declara cu zile în urmă că: „Poate Basescu va avea interesul ca CCR sa declare neconstitutionale reducerile de pensii si astfel sa rezolve doua lucruri dintr-o data. Adica credibilizarea Curtii si o imagine mai buna a Guvernului prin detensionarea situatiei, adica aceasta reducere de pensii sa nu aiba loc”. În general juriştii ştiau că asta va fi soarta legii tăierii pensiilor (chiar magistraţii au atacat la CCR legea, nu numai cele două partide parlamentare din opoziţie) şi e curios că juriştii Guvernului Boc au forţat iar CCR. De altfel, Emil Boc („profesor” şi el de drept) nu face, de când e premier, decât să calce cu seninătate Constituţia, imaginându-şi că puterea politică poate să taie şi să spânzure la nesfârşit, să întocmească şi să impună legile cele mai abuzive cu putinţă… La fel, juriştii de la Palatul Cotroceni: nu se poate să nu fi ştiut că legea tăierii pensiilor e o lege anticonstituţională – dar n-au ţinut cont, ştiind că trăiesc într-un regim dictatorial, în care se poate orice doreşte stăpânul. CCR e un organism suprem politic (fiecare partid parlamentar are trimisul lui acolo). Băsescu a făcut şi pe dracul să asigure majoritatea la CCR, între cei nouă magistraţi mari şi laţi ai CCR a adus trei oameni ai lui peste noapte, călcând „algoritmul” (amintiţi-vă de scandalul alegerii lor pe şest în Parlament la ora 2 din noapte, numai după ce opoziţia parlamentară s-a retras!) şi pe un al patrulea (trimis de PDL aici) l-a făcut preşedinte. Natural, în CCR e şi un reprezentant al UDMR, care e la guvernare – şi cum UDMR s-a dovedit a fi loial PDL, votând legile austerităţii, Băsescu nu şi-a pus problema că reprezentantul UDMR la CCR îi va face figura (deşi ştia de declaraţiile UDMR, că nu e de acord cu tăierea pensiilor; dar dacă UDMR a votat această lege în Parlament, la asumarea responsabilităţii, a crezut că nu e nici o problemă). Aşa cum era de aşteptat, oamenii lui Băsescu-PDL (adică Augustin Zegrean, Iulia Motoc, Mircea Ştefan Minea şi Petre Lăzăroiu, e bine să-i ţinem minte) au votat pentru constituţionalitatea legilor sărăciei! În timp ce Valentin Zoltan Puskas, pe al cărui vot Băsescu şi Boc au mizat până în ultimul moment, precum şi Tudorel Toader, Ion Predescu, Aspazia Cojocaru şi Acsinte Gaspar au decis că legile sărăciei sunt anticonstituţionale! 4 la 5! Aşadar, Băsescu a mizat că va trece şi legea tăierii pensiilor. Dar lui Băsescu îi convine şi actuala situaţie, de declarare a legilor austerităţii drept anticonstituţionale, vezi citatul de mai sus din Adrian Năstase. Va detensiona respingerea legii tăierii pensiilor situaţia? E numai o amăgire. Vă amintesc, din ziua în care Băsescu a anunţat legile tăierii cu 25 la sută a salariilor şi cu 15 la sută a pensiilor şi indemnizaţiilor sociale (legi ale sărăciei aruncate pe piaţă ca pe nişte baloane de încercare), a subliniat că în caz că ele nu vor putea fi aplicate, va exista şi un plan de rezervă – acela al scumpirilor, al creşterii cotei unice (care va scăpa de sub control cu totul evaziunea fiscală) şi a TVA (taxa pe valoarea adăugată, care se cuvine statului)! S-a ajuns acum în această situaţie stupefiantă, după declararea legii tăierii pensiilor ca neconstituţională – să se taie cu 25 la sută din salariile bugetarilor, să fie lăsaţi fără serviciu 100.000 de bugetari şi să se scumpească totul! Salariaţii bugetari vor fi cei mai năpăstuiţi. Urmează să crească inflaţia. Dacă se va prăbuşi moneda naţională, şi euro şi dolarul o vor lua razna (scumpind totul în mod aberant), atunci putem să ne luăm câmpii… Nu a mai rămas decât să ne pierdem „o parte din suveranitate” şi să lăsăm FMI să ne conducă (fiindcă FMI trebuie să-şi recupereze banii pe care ni i-a împrumutat, să avem salarii şi pensii!). O concluzie – vinovaţi de tot ce ni se întâmplă sunt: regimul Băsescu, în primul rând acest Băsescu (care şi-a pierdut capul, se consideră şi preşedinte de ţară şi premier) şi apoi premierul de paie Boc şi miniştrii PDL-UDMR şi trădătorii din opoziţie reuniţi în UNPR (cumpăraţi de PDL-Băsescu). Întrebarea mea: dacă şi-au dovedit incompetenţa cu toţii şi iresponsabilitatea, de ce nu demisionează? Oare când va veni vremea socotelilor? Fiindcă ei trebuie să plătească legal pentru falimentarea României şi aducerea la sapă de lemn a majorităţii românilor.

 ***

Un paradox personal. Când ţara e dată peste cap (şi eu sunt pus din decembrie, de anul trecut pe lista de aşteptare, ştiţi care), e normal să aflu azi că am pierdut şansa să petrec un concediu de vis, pe gratis, în… Spania! Spania, castele de nisip (foto)… Sau în altă locaţie externă. Am primit azi un telefon că fac parte dintre cei trei aleşi, în urma unui sondaj „Atlantis” (dacă am reţinut bine, probabil o agenţie turistică care-şi face publicitate, deşi e ciudat; sondaj la care eu am răspuns amuzat prin telefon, în urmă cu mai multe zile în urmă, fără să cer amănunte; „facem un sondaj scurt”, mi s-a spus; „bine, dacă e scurt vă răspund”; telefonul meu era luat din cartea de telefoane) şi că mâine sunt invitat la recepţia la care se va face o tragere la sorţi, sunt aşteptat cu partenera de viaţă. „În afara marelui premiu, de a petrece o lună un concediu în Spania cu partenera dumneavoastră, sunt puse în joc şi alte premii, vă aşteptăm, veniţi, da?” Nu, am răspuns abrupt. Şi persoana feminină de la capătul firului a tăcut (nu-i venea să creadă, probabil), după care şi-a exprimat părerea de rău… De ce nu mă duc? Întâi, că nu cred în asemenea poveşti, în care cu siguranţă eşti luat de fraier (că tu eşti cel ales; dacă m-aş fi dus acolo, nici n-am fost atent la adresa dată, unde avea loc recepţia, m-aş fi trezit într-o lume de ciudaţi, de prostituate şi de interlopi, pot să pun pariu; eu am oroare de mondenitate, în general; aş fi fost cu siguranţă tapat, intrat pe mâinile unor şmecheri, de regulă ţigani cu „alba-neagra”, „eurobingo” sau mai ştiu e ce alte escrocherii). Apoi, nu m-am dus fiindcă ştiu dinainte că eu nu câştig niciodată nimic pe gratis, pentru orice câştig eu trebuie să muncesc pe brânci (nu mai joc nici la loto demult). În plus, nu m-am dus şi din decenţă (în definitiv, dacă mă duceam şi vedeam că sunt într-o lume paralelă mie, o părăseam fără probleme) – fiind recepţie oficială, cei invitaţi sunt îmbrăcaţi „la patru ace” (la modă). Iar eu, n-o să mă credeţi, nu am nici la această vârstă un costum de haine, cravată, cămaşă şi pantofi care să fie acceptate în „lumea bună”! De aceea eu nu pot să merg la festivităţi de seamă. În afară de blugi eu nu port altceva. Mereu îmi reproşez că nu investesc într-un costum de haine „ca lumea” – şi ştiţi de ce? Fiindcă un asemenea costum e necesar, va trebui să fiu îngropat în el (trebuie să-l cumpăr, neapărat!).