Luni, 23 aprilie 2012. Piața politică românească, la nivel parlamentar a dat în clocot azi. Marele PDL se dezintegrează la foc mic (bine ar fi să dispară de tot, dar n-o să avem această satisfacție, are grijă Băsescu să lungească boala) și ține coada pe sus, declarând că toți cei care-l părăsesc sunt trădători care ar trebui să fie condamnați la moarte, liderii Emil Boc și Elena Udrea fiind dizgrațioși de-a dreptul. PDL uitând că el a fost beneficiarul trădărilor din PSD și PNL (Băsescu și PDL inventând trădarea din interes), care au format infecta UNPR, fără de care PDL n-ar fi avut în vecii vecilor asigurată o majoritate care să-l mențină la putere. Când erau trădate PSD și PNL era perfect, trădătorii din PSD și PNL erau patrioți care salvau interesele naționale, acum, când PDL e părăsit de deputați și senatori, e „nasol” pentru țară… Mi se rupe inima că pierd vremea aici cu personajele din politica românească, care scriu singure o poveste de proastă calitate – dar ce să fac, pe ăștia-i avem, cu ăștia defilăm… Azi au fost anunțați pe TVR 1, la Jurnalul de la ora 19 (apropo, toți „băieții” de la știri, tot mai nervoși, ar face bine să-și facă bagajele și să plece din TVR, au pierdut mergând numai pe mâna actualei puteri, a lui Băsescu și a PDL, s-au decredibilizat, s-au deprofesionalizat) că au plecat la USL trei senatori și trei deputați de la PDL – n-am înțeles, mai apoi ce s-a întâmplat, unul a declarat că se mai gândește o săptămână, după ce și-a dat demisia din PDL de la tribuna Parlamentului? M-am uitat, înainte să vin să scriu aici, pe ziarele online, s-a pierdut șirul venirii senatorilor și deputaților la PDL, azi, Adevărul (din care preiau caricatura lui Vali Ivan; dați click pe ea să o măriți) anunță în titlu, pe pagina 1, de doi senatori și doi senatori de la PDL veniți la USL, dar dacă deschizi articolul, constați că sunt numai trei… Totuși, azi PDL a primit o nouă lovitură de imagine – i-a plecat la USL fostul președinte interimar al Senatului (din perioada alungării lui Mircea Geoană de la președinția Senatului), Petru Filip, până azi vicepreședinte PDL al Senatului, prietenul președintelui Vasile Blaga (lider al PDL)! Petru Filip s-a înscris în PSD, rămânând vicepreședinte al Senatului, dar din partea PSD – moment în care liderul PSD, Victor Ponta a anunțat că puterea actuală a pierdut majoritatea și la nivel de conducere a Senatului și că Vasile Blaga trebuie schimbat de la președinția Senatului cu un om al USL. În această seară, Crin Antonescu declara: „Membrii PNL si multi simpatizanti isi aduc aminte ca in 2010 am candidat cu o motiune care vorbea explicit despre obiectivul PNL de a scoate din scena politica Partidul Democrat. Ceea ce se intampla astazi, inclusiv deschiderea usilor, contribuie la indeplinirea acestui obiectiv, de distrugere a PDL. Consider ca este o masura de igiena politica, de bun augur pentru politica romaneasca” (Ziare.com). Știți că azi a fost citită moțiunea de cenzură a USL împotriva Guvernului Ungureanu în Parlament (în absența premierului și a miniștrilor lui), intitulată „Opriți Guvernul șantajabil!”, că vineri dimineață ea se votează și că „USL a strâns 223 de voturi din cele 231 necesare pentru adoptarea moţiunii de cenzură. Un grup de patru parlamentari PDL negociază, de asemenea, cu Opoziţia” (Adevărul.ro). Altă știre dă alte date: Pentru ca aceasta motiune de cenzura sa treaca, Opozitia are nevoie de 231 de voturi. USL conteaza in acest moment pe 217 de voturi proprii pentru motiunea de cenzura, putand primi pana la 225 de voturi, tinand cont de anunturile de sustinere din partea mai multor parlamentari ai puterii, dar si de posibila alaturare a unor neafiliati. Insa, potrivit celor de la USL, mai multi parlamentari de la PDL ar mai putea trece, in aceasta saptamana, la PNL, si ar putea vota motiunea. Vom avea ocazia să mai discutăm pe seama acestei moțiuni de cenzură și în zilele care vin.
***
Azi a fost Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Capadocia: Sfântul Gheorghe s-a înrolat în armata romană şi, parcurgând ierarhia militară, s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sfântul Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălţamintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa… Atenție: O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvârşită de Sfântul Gheorghe în timpul întemniţării sale. Atingând trupul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să se creştineze. Întrucât Sfântul Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunţării la creştinism, Diocleţian a ordonat omorârea prin decapitare a Sf. Gheorghe şi a soţiei sale. Vă vine să credeți, Sf. Gheorghe a înviat un mort, recitiți: Atingând trupul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat… De ce nu se face caz de această înviere?
Sfântul Gheorghe este și ocrotitorul Armatei Române. Apropo, am primit azi pe e-mal un mesaj mobilizator de la Viorel Tocan, președintele executiv al Mişcării Naţionale de Rezistenţă: Vă adresăm acest mesaj în ziua Praznicului Sfântului Mare Mucenic GHEORGHE, purtătorul de biruinţă, patronul Mişcării noastre şi al Oştirii Române. Îl voi reda mâine, într-un alt context…
*
Profit azi de acest pretext, al zilei de sărbătoare legate de Sf. Gheorghe și redau un fragment dintr-o carte superbă a profesorului Gheorghe Mustață din Iași (cu o prefață semnată de Valentin Ciucă intitulată: „Gheorghe Mustață – un savant jovial” – citez: „Pe prestigiosul profesor universitar Gheorghe Mustață l-am cunoscut cu mult înainte de a ne strânge mâna. Notorietatea savantului, motivată prin esențialele sale studii”… vorbe mari… mă opresc, revin asupra acestei cărți altădată; am rugat-o pe Doina să aleagă ea un fragment, la întâmplare, să-l onorăm de ziua onomastică):
Gheorghe Mustaţă
Mărul între realitate şi simbol
Editura Academiei Oamenilor de Știinţă din România
Bucureşti, 2011:
(Mărul ca simbol al originii lumii)
Toată înţelepciunea lumii osificată în carnea fructului de măr nu poate fi eliberată decât dacă acesta este muşcat. Şi câte strategii nu foloseşte mărul pentru a fi descoperit, apreciat şi muşcat: rotunjimea asemenea unui sân de fecioară, culoarea pârguită care impresionează retina mai ceva decât nurii unei codane, buchetul de arome care îţi stârnesc patimile etc.! Dar ce comoară de informaţii primeşti prin carnea sa: ochii minţii ţi se deschid şi poţi să vezi cu ei atât văzutele cât şi nevăzutele lumii, poţi să despici firul în patru şi să-i analizezi mădularele, poţi să descompui lumina în şapte şi să vezi culorile curcubeului!
Curcubeul este comunicarea lui Dumnezeu cu creaţia Sa, este partea de lumină care uneşte mundanul cu transmundanul. Curcubeul este lumină, iar Lumină din Lumină este Dumnezeu Cuvântul, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu Adevărat.
***
Ieri, duminică, am ieșit la ora 17 la o plimbare de aproape trei ore cu Doina în Parcul Tineretului, ocazie să mai fac fotografii cu telefonul mobil (pe care le veți găsi azi aici; dar mai am o rezervă). O zi cu soare, 22 de grade, parcul plin de bucureșteni la talie. Ce frumoasă ar putea fi viața când ești copleșit de soare, în mijlocul naturii înverzite, pe malul lacului, chiar și pentru un pesimist ca mine… Am intrat în parc prin fața Crematoriului Uman (care mie-mi strânge inima) și am venit pe malul lacului, pe care l-am înconjurat, am intrat pe cele două insule, dar n-am întârziat – de când cu alarma căpușelor din parcuri care provoacă 100 de boli ne-a cam pierit cheful, căpușe pe care nici nu simți când le iei din iarbă sau de pe crengile copacilor… La un moment dat Doina a observat că pe lac sunt numai rățoi sălbatici, ceea ce înseamnă că rațele sunt la clocit, dar unde-or fi ascunse? Ce ne-a mai mirat, a fost că am asistat la prinderea unor pești mari cu undița de cei ce stau pe malul lacului (deși scrie că pescuitul este interzis; n-am întâlnit nici o firmă de pază care să patruleze). Am admirat rarii copaci înfloriți. Altfel: tineri îndrăgostiți, sălcii cu crenguțele în apă, câini de rasă lăsați liberi, copii pe role, maturi pe biciclete, familii întinse pe pături, pe iarbă… Aici n-are nici un sens Apocalipsa.
Mă bucură nespus reîntâlnirea, în acest spaţiu virtual, cu domnul profesor Gheorghe Mustaţă. Îi mulţumesc şi pe această cale pentru cărţile trimise, printre care şi cea pomenită azi de LIS. Am mai primit de la Domnia Sa încă două cărţi referitoare la teoria evoluţiei, minunate şi ele şi utilizând un limbaj atractiv care, fără a renunţa la exigenţele expunerii ştiinţifice, poate fi „descuiat” chiar şi de un „novice” ca mine.
Sunt fericit să aflu că domnul profesor s-a născut şi a copilărit la Adjudu Vechi, ca şi minunatul artist plastic Vasile Anghelache. Cred că a sosit deja momentul ca amândoi să devină cetăţeni de onoare ai municipiului Adjud. Ar fi, în primul rând, o onoare pentru Adjud!