Piază-rea Băsescu. Al Patrulea Reich? Uniunea Europeană nu mai e ce-a fost. Distrugerea sistemului financiar global are sens

Vineri, 9 decembrie 2011. Începând de azi, Uniunea Europeană-UE nu va mai fi ce a fost, odată ce Marea Britanie (deși e în afara zonei euro) a refuzat să semneze noul pact UE pentru consolidarea disciplinei bugetare. „Le dorim (statelor din zona euro – n.red.) numai bine, deoarece toata lumea trebuie sa-si rezolve problemele si toti avem nevoie de crestere economica”, a declarat premierul britanic, David Cameron, citat de BBC News. „Dar, in cele din urma, am hotarat ca nu este in interesul Marii Britanii sa ia parte la modificare”, a adaugat acesta. Demult se tot trag clopotele Uniunii Europene și mai ales monedei unice, euro. E extrem de grav ce se întâmplă la nivelul coerenței UE, dacă Marea Britanie a preferat să fie exclusă de la deciziile care se iau la Bruxelles. O fi mâna americanilor (frații britanicilor) în această decizie a scoaterii locomotivei Marii Britanii de la vagoanele UE? Am publicat zilele trecute un documentar care demonstra asta, că SUA vor să compromită sistemul monetar european, vă reamintesc scenariul dat de gol de serviciile secrete din afara UE și ale SUA (ale Rusiei și Chinei): „Implozia deliberată a economiilor, atât din ​​SUA cât şi din UE, cu scopul de a distruge sistemul financiar global, care funcţionează de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial”… E bătătoare la ochi opoziția Marii Britanii. Din rapoarte ale UE, reiese că presedintele francez i-a spus lui Cameron ca s-au strans toti pentru a rezolva problema eurozonei, si el vine cu cereri nerelevante, dorind sa aiba un centru offshore, care duce capitalul din restul Europei. De necrezut, Marea Britanie nu acceptă controlul financiar al UE (ci pe cel al SUA)?

Lucrurile au luat-o razna deja. Știți cum a fost întâmpinat acest summit al salvării UE în Marea Britanie? Ascultați-l pe Neil Hamilton, apărut în publicația britanică Express în urmă cu aproximativ o lună. Pe scurt, columnistul spune că Europa a început să trăiască sub ocupație germană pentru că evenimentele de acum sunt izbitor de asemătoare cu cele din perioada anilor 40. Opinia sa începe cu descrierea unor decizii luate de Walther Funk, ministrul economiei din timpul celui de-Al Treilea Reich, decizii ce vizau așa numita Europäische Wirtschafts Gemeinschaft, o Uniune europeană condusă de nemți. Chiar instituțiile de astăzi ale UE folosesc denumirile utilizate de Funk, scrie Hamilton, care arată că liderii europeni slabi sunt puşi în situația de a primi lecții de la Angela Merkel despre cum să-şi conducă țările și cum să administreze banii statelor. Opinia amintește apoi de cuvintele fostului cancelar german Helmut Kohl, care spunea că viitorul aparține germanilor, în timp ce Theo Waigel, un fost ministru german de finanțe spunea că Germania, în calitate de cea mai mare și cea mai puternică țară din UE, va fi liderul Europei, „indiferent dacă o să vă convină sau nu”. Neil Hamilton scrie că până și Banca Centrală Europeană își fixează rata dobânzii astfel încât să evite inflația în Germania. Pe de altă parte, știți ce grad de îndatorare au SUA, prietenele Marii Britanii? Datoria publică a SUA e de peste 15.000 de miliarde de dolari, adică atinge 100 la sută din PIB, imposibil de plătit, oricât ar merge în SUA producția de fabricat dolari. Și dacă așa stau lucrurile, nu e mai simplu pentru SUA să destabilizeze, conform scenariului de care pomeneam mai sus (dar vă invit să-l recitiți, aici, în zilele de 22 noiembrie și 2 și 3 decembrie 2011), sistemul financiar global, să șteargă urma datoriilor inimaginabile? Datoriile suverane ale statelor din UE sunt fleacuri pe lângă datoria publică a SUA. Natural, Anglia nu poate decât să le facă jocul.

Personal, privesc jenat poziția umilitoare a României reprezentate la UE acum de Traian Băsescu – el ne-a amanetat viitorul semnând acest tratat („al celor 26”, fără Marea Britanie), deși nu facem parte din zona euro. Traian Băsescu a semnat „noul tratat fiscal european compact” (al unor reguli noi bugetare). Se face mare caz de cele 50 de miliarde de euro repartizate țărilor din zona est-centrală a Europei (celelalte țări din UE trebuie să acopere 150 de miliarde) ce se vor da FMI, pentru „refinanțarea băncilor comerciale” (care ajută statele să supraviețuiască, dând credite). Dacă împărțirea celor 50 de miliarde de euro se va face după PIB, România va avea de plătit către FMI, în contul solidarității ei cu UE (după ce a semnat azi Băsescu noul tratat) în jur de 9-10 miliarde de euro! Dumnezeule mare, vă reamintesc, România are de plătit, începând de anul viitor, datoria de 20 de miliarde de euro (plus dobânzile) făcută la FMI et comp. de actualul regim Băsescu! Datoria suverană în UE face într-adevăr ravagii, trebuia să se ajungă la reguli stricte de cheltuire a banului public. Dar ce caută România în această ecuație? O Românie care nu e nici măcar primită în spațiul Schengen, să poată să spere la o creștere minimă a economiei (singura care face bani adevărați)… Nu numai că nu suntem în zona euro. Noi suntem un stat de mâna a doua și ne-am trezit acum, la spartul târgului, că trebuie să schimbăm gradul de austeritate pe anul viitor, dacă am acceptat (repet, prin semnătura voluntară a lui Traian Băsescu, peste capul Parlamentului, singurul responsabil legal) micșorarea deficitului bugetar la… 0,5 la sută din PIB! Îmi fac încă o dată cruce, bugetul de stat pe anul viitor era făcut la noi (a trecut de comisiile parlamentare; care vor trebui să-l reia acum) pe un deficit bugetar de 1,5 la sută (cu speranță de creștere la 3 la sută) din PIB. Vă puteți imagina? Peste noapte, prin semnătura lui Traian Băsescu la UE, în România mai trebuie făcută o economie de 1 miliard de euro, pe puțin, care nu poate fi realizată decât prin disponibilizarea „angajaților la stat”, a bugetarilor din spitale, din educație sau poliție sau din administrație (dar deja s-a ajuns la limita de suportabilitate a disponibilizărilor, fiindcă nu mai poate funcționa sistemul). E un coșmar ce ni se întâmplă… „Ce a facut Romania? A ales sa semneze un acord pe care nu era obligata sa-l semneze. Un acord care stabileste o disciplina bugetara stricta pentru statele zonei euro. Romania a acceptat ca unele dintre cele mai stricte reguli financiare aplicate unor state ale lumii sa i se aplice si ei. Cu alte cuvinte, am decis, cu o singura semnatura, toata filosofia bugetara si o multime de schimbari in ce inseamna chestiuni sociale din Romania, pentru tot deceniul viitor. Eventualitatea sa contribuim si noi cu bani suplimentari la FMI, destinati salvarii unor tari, e inca o responsabilitate asumata. Desi nu se stie cand si daca vom da bani”. Vă redau o reacție a unui europarlamentar de specialitate (în domeniul financiar): „România, cu un servilism inconştient, a acceptat un acord constrângător, doar pentru că aşa Traian Băsescu apare ca un geniu al economiei şi ca un vizionar. Rezultatul? Pur şi simplu ne-am pus dezvoltarea între paranteze. Deficitul structural impus de Germania tuturor membrilor înseamnă că ne putem împrumuta pentru dezvoltare cu maxim 0,5% din PIB, dincolo de ce se încasează la buget, pentru că până la maximum 3% deficit sunt sumele destinate plăţii datoriilor, dobânzi şi rate la împrumuturi. Mai mult, cum avem deficite ale bugetelor de pensii, de sănătate, de şomaj, limitarea deficitului bugetului consolidat la 0,5% din PIB va duce extrem de rapid la creşterea costurilor sănătăţii şi la scăderea dramatică a salariilor bugetarilor şi a pensiilor. Nu mai vorbesc despre banii destinaţi co-finanţării proiectelor cu bani europeni. România nu câştigă nimic de pe urma unei decizii care ne consolidează statutul de ţară sub-dezvoltată, de periferie a Occidentului dezvoltat”. E nemaipomenit ce ni se întâmplă, UE a ajuns să ne afecteze grav interesele.

Ce mi se pare nemaipomenit e că deși e piază rea, Băsescu e prezentat azi ca un… clarvăzător (Doamne ferește și apără!), care a luat la timp măsurile de austeritate! Măsuri de austeritate luate în complicitate cu FMI prin înglodarea țării, fără nici o speranță de reabilitare a nivelului de trai pe termen scurt și prin prăbușirea economiei. Din iulie 2010 românii trăiesc la limita cea mai de jos (în timp ce cei din celelalte țări din cadrul UE au trăit normal, la un nivel de trai incomparabil) – și de anul viitor vor trăi și mai prost.

PS. Vă invit să citiți în format PDF numărul la zi al revistei lunare Banat din Lugoj (trimis pe e-mail de Adriana Weimer) – Revista BANAT Lugoj – octombrie 2011 – format PDF – AW3 și numărul 1-2 al unei noi publicații electronice (primită tot pe e-mail; repet, public aici numai reviste primite pe e-mail) intitulată Zon@ Literară (condusă de poetul Paul Gorban de la Iași; nu știu dacă apare și pe suport de hârtie) – revista Zon@Literara Nr. 1-2 2011; dați click pe titlurile activate (și iar click pe dreptunghiurile apărute).