Revanşa activiştilor PCR şi a securiştilor

Joi, 11 martie 2010. La Timişoara, acum 20 de ani, pe 11 martie a fost făcută cunoscută Proclamaţia de la Timişoara. Dintr-odată societatea civică (şi mai ales elita ei) a scos capul. Urmau să aibă loc pe 20 mai 1990 primele alegeri libere parlamentare şi prezidenţiale, şi Proclamaţia de la Timişoara cerea alegeri fără activişti PCR şi fără securişti. Este şi azi celebru Punctul 8 al acestei Proclamaţii, care cerea să fie excluşi pentru trei legislaturi consecutive activiştii PCR (salariaţii partidului unic, îndeosebi cei ce au deţinut funcţii-cheie la centru şi la judeţe, de tip Ion Iliescu; numai că activişti PCR au fost şi salariaţii statului, ai guvernelor comuniste, ai ODUS, ar fi însemnat ca ei să fie scutiţi?) şi securiştii (aici e o discuţie mai complicată, s-a dovedit în timp că termenul de securişti cuprinde şi informatorul „civil” care era plătit pentru ceea ce turna, şi angajatul Securităţii statului, de regulă ofiţeri; neexistând criterii de acuzare după o lege postcomunistă, în martie 1990, „securiştii” au rămas în ceaţă). Totodată, acest Punct 8 cerea să nu poată să ocupe orice funcţie publică fostul activist PCR şi fostul securist timp de 12 ani. Mie azi mi se pare a fi extraordinar demersul intelectualilor timişoreni, clarviziunea lor în a pune pe hârtie principii la care până atunci nu ne-am gândit. Mereu m-am întrebat dacă nu cumva a fost copiat după vreo proclamaţie asemănătoare făcută în Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia (în aceste trei state a fost cu adevărat o rezistenţă intelectuală) sau a altor state care au s-au despărţit cu demnitate de comunismul de tip răsăritean (din lagărul sovietic) în 1989, înaintea noastră. Sunt cu atât mai încântat de textul perfect articulat al acestei Proclamaţii de la Timişoara scrise acum 20 de ani, cu cât între semnatarii ei sunt şi scriitori (cine e curios să recitească textul Proclamaţiei de la Timişoara să dea click pe http://www.jurnaluldevrancea.ro/special/4022-punctul-8-al-proclamatiei-de-la-timisoara-o-sperietoare-atat.html). Nu contează că azi textul ei i se pune în cârcă lui George Şerban, lider al Societăţii Timişoara (a fost şi scriitor, dar eu nu ştiu ce cărţi a publicat, să fiu iertat), un profesor timişorean de „socialism ştiinţific”, obligatoriu fost membru PCR. El e cel ce a citit pe 11 martie 1990 Proclamaţia de la Timişoara în faţa celor adunaţi, cu miile, în Piaţa Operei din Timişoara.

Cine nu ştie că Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara a rămas un deziderat şi după 20 de ani? Societatea românească n-a reuşit (sau n-a vrut, prin clasa ei politică aleasă liber la urne) să aplice Punctul 8 al Proclamaţiei. Activiştii PCR şi securiştii s-au perpetuat bine mersi în toate funcţiile cheie ale statului, au infestat toate partidele postcomuniste de stânga şi de dreapta sau de centru, istorice sau noi, ei au devenit miliardarii postcomunişti, au ocupat economia şi finanţele, ei ne dau lecţii de morală chiar prin trusturile mass-media pe care le deţin. N-are rost să repet aici un discurs jurnalier ce-l ţin de 20 de ani în presa scrisă. Cum se spune azi, Punctul 8 al Proclamaţiei „a rămas pe agenda politicienilor”, teoretic e lăudat în continuare, dar practic e nul. Nu poate fi pus în aplicare. Legea deconspirării s-a dovedit a fi un dezastru, a bulversat inclusiv lumea scriitoricească. Iar Legea lustraţiei (care ar trebui să elimine din structurile ticăloşite ale statului vechii colaboraţionişti comunişti) e ascunsă în Parlament.

Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara a scos la iveală şi cazuri paroxistice. Am să revin şi mâine asupra acestui subiect (am reclamaţii de la cititorii acestui blog / site/ web că… scriu lung şi când ar trebui să scriu scurt). Închei pagina de jurnal cu un asemenea caz: chiar George Şerban, cel ce a pus la cale Proclamaţia. Ziarist la gazeta de mare succes din primii ani postcomunişti intitulată Timişoara, a devenit deputat PNŢCD în 1994 şi în 1998 a murit (la 44 de ani). A murit pe fondul unei mâhniri de neimaginat – fusese acuzat că a fost nu numai colaborator al PCR, ci şi al Securităţii. Adică i s-a reproşat că e primul vizat de Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara! O revanşă? Veţi vedea mâine, la fel au păţit şi Ticu Dumitrescu (iniţiatorul Legii deconspirării) şi Mona Muscă (semnatară a Legii lustraţiei).