Să dea Dumnezeu să demisioneze premierul Ponta și să fie declanșate alegerile parlamentare anticipate. Ministru al Inculturii de Vasile Andru. La conacul din Joldești

Joi, 28 iunie 2012. Premierul Victor Ponta a trecut cu bine testul Consiliului European, „a intrat în tablou” alături de mai-marii Uniunii Europene, îl are prieten inclusiv pe președintele Parlamentului European, care a declarat imprudent: Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, și-a declarat joi susținerea pentru premierul Victor Ponta, spunând că-i este un vechi prieten, astfel că nu are nicio îndoială cu privire la integritatea prim-ministrului, chiar dacă a ignorat decizia CCR. Schulz a fost întrebat ce părere are despre statul de drept într-o țară în care premierul nu respectă decizia unei Curții Constituționale. ”Victor Ponta îmi este prieten și, deși nu pot ignora decizia Curții Constituționale și au existat explicații detaliate pe această temă, dar chiar dacă Victor Ponta a ignorat decizia Curții, asta nu va schimba prietenia noastră. Îl cunosc personal de mulți ani, nu am îndoieli privind integritatea sa”, a răspuns oficialul european, potrivit NewsIn. Va să zică, Traian Băsescu a primit o lecție – că nu e el buricul României. Și că România se poate descurca perfect fără el (și fără PDL) și în țară și în străinătate. Sigur, Băsescu ne-a asigurat azi că Ponta a reprezentat nelegal România la Bruxelles, adică orice act semnat de Ponta în numele României la Consiliul European va fi ilegal? În condițiile în care Ponta s-a dus la Bruxelles cu avizul Parlamentului României! Aud că un partiduleț de apartament al lui Băsescu, Noua Republică (alături de alți băgători de seamă de pe bloguri), îi pregătește lui Ponta un proces penal, că a sfidat hotărârea Curții Constituționale (care l-a trimis pe Băsescu la Bruxelles, deși Curtea n-are atribuții în acest sens)… Nu e de ajuns că Ponta e acuzat de plagiat politic și că decanul Facultății de Drept a preferat să-și dea azi demisia, decât să facă politică (și facultatea a anunțat că refuză să discute despre acuzația intelectualilor lui Băsescu asupra unui plagiat politic), vine marea Universitate București să dea verdictul (o mare eroare că Universitatea intră într-un asemenea joc politic, dând de gol care e opțiunea politică a celor ce judecă; un precedent extrem de grav). Nu contează că și Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, din cadrul Ministerului Educației va da un verdict în cazul plagiatului lui Ponta… Se va merge până în pânzele albe cu acuzația de plagiat, e clar, cu atât mai mult cu cât azi Victor Ponta a declarat că-și dă demisia din fruntea Guvernului dacă se va dovedi că a plagiat: Intr-un interviu publicat joi in editia electronica a cotidianului El Pais, se atinge si subiectul „informatiei unui presupus plagiat al premierului”. „In Romania se respira momente de tensiune politica. Intr-o maniera directa: ati plagiat teza de doctorat?”, a fost intrebat premierul Ponta. „Nu. Aceasta problema a aparut dupa conflictul cu presedintele, pe tema celui care va fi prezent la Consiliul European. Am inceput teza in 1999 si, de atunci, am fost minsitru de doua ori in mai multe guverne, vicepresedinte al Parlamentului si sunt liderul partidului de peste doi ani. Am urmat toate regulile care exista in Romania. Am cerut Comisiei de Etica din cadrul Ministerului Educatiei sa verifice daca am plagiat si sunt convins ca voi demonstra ca nu am facut-o. Din pacate, aceasta este un atac politic al presedintelui, dupa anuntarea dreptului meu de a participa la intalnirea de la Bruxelles”, a raspuns Ponta. „Dar daca si Comisia de Etica va stabili ca ati plagiat…”, a continuat reporterul. „Atunci, sigur ca ma retrag”, a replicat Victor Ponta. „Demisia…?”, a comentat jurnalistul El Pais. „Da. Imi asum responsabilitatea, dar sunt acuzat pe un criteriu politic si, in plus, nu au dorit sa imi asculte punctul de vedere”, a precizat prim-ministrul. Știți povestea, Nature.com (la care colaborează fostul ministru PDL, actual consilier al lui Băsescu, Funeriu) a publicat ce i s-a trimis de la Palatul Cotroceni, că Ponta ar fi copiat în lucrarea lui de doctorat în drept, în 2003, pasaje mari din cel ce avea să-i scrie… prefața (și care între timp s-a pronunțat, onest, că Ponta n-a furat nimic, a citat din el și i-a pomenit numele în lucrare)! Ce e consternant de-a dreptul, e faptul că Ponta, liderul PSD și al USL ar putea să demisioneze, scârbit de războiul lui Băsescu împotriva lui personal (Băsescu efectiv nu-l lasă să guverneze!) – și România intră într-o instabilitate politică fără soluție. Dacă pleacă Ponta, nu mai pot urma decât alegerile parlamentare anticipate… Să dea Dumnezeu să se ajungă la alegeri parlamentare anticipate și USL să aibă o majoritate de speriat în Parlament, să-l suspende după alegeri imediat pe Băsescu și să-i trimită la plimbare pe toți oamenii lui (cu funcții-cheie în stat), care azi blochează total irațional România.

*

Am o veste oficială pentru scriitorii miștocari (alăturați isteriei fostului procuror comunist Monica Macovei, că are dubii asupra diagnosticului), care au tot susținut că a fost o înscenare la mijloc și că Adrian Năstase nu s-ar fi sinucis pe 20 iunie (Năstase a fost exclus din PSD din clipa în care a fost condamnat penal definitiv; să nu uităm că era președintele Consiliului Național al PSD):

In diagnosticul oficial al lui Adrian Nastase, potrivit referatului medicilor de la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca obtinut de jurnalisti este scris:

„- autoagresiune, regiunea cervico-artero drapta supraclaviculara

– traumatism prin impuscare cu leziuni multiple

– fractura in stanga cartilaj fragil”.

Îmi e silă să mai plusez. Gustul de sânge al lui Băsescu și al susținătorilor lui e dezonorant.

***

Încep publicarea unei proze a lui Vasile Andru, primită pe e-mail. Vasile Andru se dezice din start de actualitate și se miră de… potriveală: Autorul declară că orice asemănare – cu scandaloase episoade politice de ultimă oră, cu miniştri plagiatori sau cu „masacrarea” Consiliului de etică etc. este nedorită de autor, care a scris acest text cu mulţi ani în urmă. (V.A.)

Ministru al Inculturi pentru 24 de ore

O proză de Vasile ANDRU

     Neştiute merite, acumulate de-a lungul anilor, sau simpla lucrare a Providenţei, i-au adus lui Ambrozie un post de ministru.

Desigur, promovarea aceasta nu s-a petrecut din senin; totul are o istorie. Ştim că Ambrozie, din obligaţii vechi, trecea periodic pe la Palatul Puterii, unde figurase cândva ca amploaiat, cu o funcţie pe care nu şi-o cunoscuse niciodată. Trecea periodic să întrebe ce servicii i se cereau pentru intervalul următor.

În ultimul timp, nu i se mai cerea „să contribuie la progres”, căci progresul se încheiase definitiv. Progresul ajunsese pe piscuri penibil de înalte.

Astfel că, mai nou, s-a făcut un plan cincinal pentru „regres vertiginos”.

S-au făcut grile de evaluare a retardării optime.

Oamenii erau testaţi şi erau sancţionaţi sever când nu regresau rapid, indecent, la parametri mondiali. Iar cei care regresau mulţumitor, erau promovaţi în funcţii de răspundere, sau erau trecuţi în rândul sfinţilor.

Evident, sfinţii primeau salariu de sfânt (30 de arginţi pe lună), iar datoria lor era să tragă societatea îndărăt, prin miracole.

Lui Ambrozie nu i se mai cerea să semneze diplome false de înalte studii academice, căci promovarea se făcea de-acum pe bază de analfabetism.

În acest scop, se dădeau examene de analfabet, la care cei mai mulţi eşuau, căci mai aveau unele rudimente de cultură.

Lupta pentru incultură era tot mai aprigă, iar vechii academicieni se reciclau urgent în ignoranţă lăudabilă, dând vestitul test al stupizeniei, prin care erai declarat om nou.

Pentru cei care au avut nefericirea să se nască cu un QI mai înalt de 69, se ţineau cursuri de retardare mentală şi exerciţii de mediocritate. S-au predat lecţii de tâmpire şi s-au făcut antrenamente de imbecilizare.

La urmă, absolvenţii mai norocoşi şi mai tâmpiţi primeau diplome de mediocritate clasa I, care le asigura un loc demn şi amorf în societate. (Va urma)

În fotografie: Vasile Andru la Tokyo, la Congresul Internaţional al Scriitorilor.

***

Iar m-am lungit. Revin de azi la jurnalul scris pe scurt în deplasare. Am rămas la jurizarea Concursului de creație „Porni Luceafărul…”, la Reprezentanța Botoșani a Filialei USR Iași. Îi îmbrățișez pe cei întâlniți azi, pe 14 iunie: Carmen Steiciuc (străstrănepoată a lui Eminescu), N. Oprea, C.M. Spiridon, Paul Aretzu, Gellu Dorian, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu, George Vulturescu, Mircea Bârsilă, D. Augustin Doman, N. Țone, Marius Chelaru, Adi Cristi, Lucian Alecsa, N. Corlat, Petruț Pârvescu, Sterian Vicol, Grigore Chiper (de la Chișinău), Ioan Es. Pop, Ioan Groșan, Vlad Scutelnicu, Liviu Apetroaie, Vasile Spiridon. Din cei ce mi i-am notat, dar am strâns și mâna unor autori botoșăneni, mai puțin cunoscuți mie. Pe 15 iunie se vor adăuga alți poeți… Venim la masă, la prânz, la restaurantul hotelului (bufet suedez, sau cu autoservire). La cameră la ora 15.30, desfacem bagajele. Constat dezamăgit că laptopul meu depășit nu prinde internetul de pe modemul Cosmote (nici vorbă de wireless; în anul de fabricație al laptopului nici nu se visa wireless). La ora 16.15 coborâm, mergem cu două microbuze (stau în față, am rău de mașină) la casa mamei lui Eminescu, la Joldești, la conac – azi scoală impresionantă, de un lux teribil, de ultimă oră. „Aici a locuit o vreme şi Gheorghe Eminovici împreună cu Raluca Iuraşcu, părinţii poetului nostru naţional Mihai Eminescu”. Mama lui Eminescu pleacă la Botoșani în 1876. Vasile Iurașcu a locuit la conacul „Balș-Rosetti-Cantacuzino”, era administratorul lui. Conacul e din vremea lui Ștefan cel Mare (și a aparținut familiei Oană, până să fie moștenit de Balș, rudă). La venirea comuniștilor, conacul a devenit sanatoriu, apoi sediu IAS, apoi școală lăsată în paragină. După Revoluție, conacul a fost retrocedat unui descendent al familiei Ţurcanu (care a cumpărat conacul în 1906 de la un latifundiar aventurier) şi cumpărat de Primăria Vorona. Primarul Aurel Ștefan (reales în iunie 2012) a reușit să transforme conacul, cu bani de la Banca Mondială. Vom avea parte de un spectacol cu copii și maturi (sunt și instrumentiști, cobză, acordeon; solistele sunt vedete; dar corul bărbaților e unic), o minune. Cuvântează preotul localității. Mâncăm plăcinte. Mă mir, trece din mână în mână o foaie intitulată „Informatorul Moldovei” (ce titlu, mă rușinez să-l citesc, să nu creadă cineva că fac aluzii; aud că e editat de Editura Polirom, nu pot să cred). Public fotografii făcute pe 14 iunie 2012 la acest conac-școală care poartă numele mamei lui Eminescu. (Voi reveni)

PS. Superb meciul din semifinala Campionatului European de Fotbal (din Polonia și Ucraina) de azi: Italia-Germania 2-1. Duminică va fi finala „latină” la Kiev: Spania-Italia.