De când cu Facebook și cu miile de prieteni, e greu de dus în spate ziua onomastică – le cer scuze și pe această cale tuturor celor cărora nu le-am putut mulțumi pentru felicitări (pe SMS și e-mail, pe Messenger, la Comentarii la postările mele, pe postările celor generoși care au inclus numele meu pe Facebook de Sf. Ioan Botezătorul, sau pe WhatsApp). Sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul m-a învins. Numai celor ce mi-au dat telefon le-am fost cumva de folos (între ei am descoperit o nouă rudenie, Camelia, fiica fratelui tatălui meu, Leonard, dispărut la 49 de ani la București), urându-le la rândul meu toate cele bune.
Altfel, am petrecut ziua cu Doina Popa, fără pretenții, ne-a pierit simțul festivității casnice (am primit un pulover cadou). Fiindcă a tot nins, am făcut și azi pârtie (am făcut și ieri; deși am dureri de mijloc și nu-mi convine, n-am de ales). Și am dat floarea soarelui pe săturate la păsările pădurii (am văzut că pițigoii mănâncă parizerul tăiat mărunt lăsat pentru motanii vecinilor, știam că numai mierlele îl mai fură), crănțănele whiskas și parizer la pisicuța neagră străină (pe care o aleargă pisica noastră sălbatică răsfățată dacă o vede, își păzește teritoriul; se teme că-i ia locul?) și „bunătăți” la cei trei câini prietenoși din ansamblul în care locuim, la Brașov (ca în fiecare zi, atent).
Îl felicit de ziua onomastică pe prozatorul Ion Lazu. Domnia sa (membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor) e cel ce a pus plăci memoriale cu numele scriitorilor dispăruți, la locurile la care au avut domiciliu (a publicat și o carte de succes pe seama lor, cu titlul „Odiseea plăcilor memoriale” – vezi de curiozitate la https://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Lazu_OdiseaPlacilorMemoriale.pdf). Ion Lazu a făcut un apel pe e-mail către scriitori să contribuie la realizarea unui nou proiect al său. Îl public aici în speranța că vor vedea nu numai scriitori, ci și cititori (prieteni ai scriitorilor) care ar putea să scoată un ban din buzunar pentru o operă de caritate. Le mulțumesc de pe acum eventualilor plătitori.
Dragelor, Dragilor, iertare că mă adresez la plural, însă în chestiune este o problemă care ne interesează pe noi toți, ca iubitori de literatură, cultură, națiune etc. Fapt este că, după trei luni de refacere a sănătății (căci am trecut printr-o grea cumpănă…), sfătuindu-mă și cu câțiva prieteni de suflet, m-am hotărât să reiau lupta pentru Proiectul meu cultural privind punerea unei plăci memoriale cu cei 120 scriitori care au combătut în Primul Război Mondial, care nouă ne-a adus Marea Unire de la 1918. Chiar astăzi am postat din nou pe-al meu blog Lista celor 120 scriitori, dintre care 37 au plătit cu viața, mulți alții fiind răniți, mutilați, luați prizonieri etc. Lista se află și pe saitul Uniunii, însă acolo lipsesc chiar scriitorii căzuți în luptă… Oricum, Uniunea noastră, căreia i-am prezentat Proiectul, a declarat că nu îl poate susține financiar…
Am luat deci hotărârea să deschid o Listă de subscripție pentru strângerea fondurilor necesare fixării plăcii memoriale – este vorba de cca 20.000 lei. Mă adresez în primul rând Dvs. (”cei o sută, cei o sută”, vorba lui Labiș…), ca prieteni și onești condeieri, dar prin Domniile voastre sper ca inițiativa să fie cunoscută și de alți actanți ai vieții noastre literare-culturle. Intenționez ca în zilele Crăciunului să postez pe acest blog ilazu.blogspot.com o primă listă cu numele celor care doresc să contribuie la acest gest de demnitate. Vă rog ca în zilele ce urmează să mă anunțați prin e-mail dacă doriți să contribuiți – și care este suma pe care o donați – Lista pornește de la suma de 100 lei, dar contribuția poate fi mai mare, așa după cum deja mi-au notificat câțiva confrați de condei. Personal voi contribui cu suma de 2.000 lei, iar Lidia Lazu cu 1.000 Lei.
Devotat, Ion Lazu
PS. LISTA are deja 51 donatori, cu sume de 100-1000 Lei. Ea este postată pe blogul meu, dar și pe Facebook și pe G+.
Dintre donatori, doar o persoană se regăsește pe Lista indemnizațiilor de merit… De ce oare?
Ion Lazu,
Adresa poștală: Ion Lazu, B-dul Rm. Sărat nr. 6, Bloc 21.B, scara A, ap. 26, sector 3, București, of. p. 80, cod poștal 031912;
e-mail: ion.lazu@gmail.com
Blog: ilazu.blogspot.com
Cont curent RO06INGB0000999904295963 (RON)
RO46INGB0000999907025599 *EUR)
Cu deosebită stimă și calde mulțumiri,
Sărbători fericite!
Ion Lazu
Acest proiect îmi amintește de proiectul altui Ion, poetul Ion Drăgănoiu, care a vrut să ridice o Statuie a Poeziei la Casa Scriitorilor de la Neptun, pe malul mării, în vremea președinției lui Laurențiu Ulici la Uniunea Scriitorilor. Ne-a arătat schița statuii (mereu modificată), i-am dat bani din simpatie, așa cum dădeau toți cei invitați să-i dea. Laurențiu Ulici s-a opus vehement să adune Ion Drăgănoiu bani, atrăgându-i atenția că se joacă pur și simplu cu libertatea, putând fi oricând acuzat că banii obținuți astfel… îi va cheltui pe nevoile lui (știți la ce mă refer). Așa cum era de așteptat, Statuia Poeziei n-a fost niciodată realizată (și banii dați lui Ion Drăgănoiu nu i-a cerut nimeni înapoi; Dumnezeu să-l odihnească, a murit în 2003, la nici 60 de ani; era născut la Brașov!).
Mâine, 8 ianuarie, va fi înmormântat la Iași (al cărui Cetățean de Onoare a fost), cu onoruri, marele poet Emil Brumaru (încununat cu toate premiile posibile). Cu cărțile lui de început am crescut: „Versuri”, Editura Albatros, București, 1970; „Detectivul Arthur”, 1970; „Julien Ospitalierul”, Cartea Românească, București, 1974; „Cântece naive”, Cartea Românească, București, 1976… Sunt uluit de-a dreptul de anunțul morții lui pe Facebook, pe toate agențiile de știri și televiziuni, nu-mi amintesc să mai fi avut vreun scriitor român parte de atâta publicitate. Au tot murit scriitori mari în ultimii ani la noi și au fost cu desăvârșire ignorați. Se pare că fenomenul Facebook (pe care Emil Brumaru era extrem de activ și iubit) face minuni și în literatură, nu numai în politică. Măcar când mor să fie băgați în seamă
poeții de „marele public”… Dumnezeu să-l țină pe Emil Brumaru de-a dreapta acolo unde va ajunge! Preiau un poem postat de Editura Junimea pe Facebook:
„Parcă-s mereu c-un ceas în urmă!
Ziua-i înceată. Timpul scurmă
Necontenit în trupul meu
Și-oriunde stau dau doar de Dumnezeu.
E în biserica săracă, scurtă, ca de țară,
Ce-și zbate clopotele fără rost spre seară,
E-n fila cărții, în străfulgerări de gînduri,
Cu mama mea frumoasă printre rînduri
Care-mi surîde și mă strigă de la joacă
Să-mi deie lapte cald, muls de la vacă,
E-n oboseala ce începe să mă doară…
Îmi simt odaia ca pe-o subsuoară
Umedă, caldă și îmi vine-a șterge
Cadranul ceasului ce nu mai poate merge…”
Emil Brumaru
(Luni, 7 ianuarie 2019. BV)
0 Comments