Sunt tot mai dezamăgit de viața mea publică

Miercuri, 28 iunie 2023. Plouă continuu de ieri seară la Brașov (când mai tare, când mai încet), ieri am plătit pentru prima oară doi tineri să curețe, urcați pe scară de aluminiu (din trei tronsoane a câte 8 metri fiecare; instalată pe BMV-ul lor de teren), jgheaburile de scurgere și găurile înfundate de frunze ale burlanelor (că vin frunzele din pădure pe acoperiș bătute de vânt și se depozitează acolo; toamna e jale) la noi acasă. I-am văzut veniți la un vecin (brașovean la origine) și i-am rugat să treacă și pe la noi. Ieri erau peste 30 de grade la soare, azi sunt 9 grade, spre pădure, la parter. De fiecare dată apa ploilor torențiale trecea de pe țiglă direct pe pământ, peste jgheaburi. De nouă ani n-am știut cum să procedez, să curăț aceste jgheaburi, să desfund burlanele (prin care trec și două cabluri anti-îngheț cu termostat; ele sunt în plus o piedică pentru frunze). Să fi cumpărat eu o asemenea scară (care costă peste 1.000 de lei), numai pentru a curăța frunzele pe acoperiș, nu merită, dacă o folosesc o dată pe an (deși am fost tentat), nu-mi imaginam că există un asemenea serviciu. A plouat puternic (Brașovul a fost parțial inundat) zile la rând și eu continui să am dureri cervicale…

Nu-mi vine să cred că a trecut și luna iunie – și că războiul din Ucraina devine tot mai imprevizibil pentru ruși. Prostia cu „lovitura de stat anti-Putin” dată de mercenarii Wagner-Prigojin (mercenari plătiți regește de statul rus; soldatul rus de rând din armata regulată a Rusiei e dus pe frontul din Ucraina să moară aproape pe gratis) a avut darul să trezească la realitate țările membre NATO (care înarmează la nesfârșit Ucraina, considerând-o o țară bună de sacrificat pe altarele reglărilor naturale; o Ucraină intrată acum în contraofensivă, în speranța eliberării teritoriilor ocupate de ruși în estul și sudul Ucrainei, inclusiv Crimeea; teritorii aflate în cadrul fostelor granițe ale republicilor din marea URSS). S-a luat seama că rachetele nucleare scăpate eventual de sub controlul lui Putin (care are la îndemână cel mai dezvoltat și mai numeros armament nuclear; lasă că are la îndemână și centralele nucleare care pot fi aruncate în aer în Rusia și în Ucraina), preluate de niște insurgenți ucigași, ar putea să aducă o apocalipsă peste noapte pe planeta noastră. Rușii și ucrainenii mor cu zecile zilnic (alții apreciază că mor cu sutele) pe un teritoriu al fostei URSS, care avea granițe trasate de Moscova pentru fiecare republică sovietică. În continuare cred că e o chestiune care trebuie reglată în interiorul fostelor granițe ale URSS, între fostele republici sovietice, și că n-au decât să se omoare până nu mai pot. Înțeleg, după un an și jumătate de război, că pacea este exclusă. Să fie sănătoși și să moară eroic pe front (nu mai pun la socoteală pagubele de război colosale și morții civili, „colaterali”, inclusiv copii), Dumnezeu o fi având socotelile lui „salvatoare” în acest sens.

***

La începutul lunii iunie am fost invitat la Pitești, la prima ediție a Festivalului Internațional de Literatură – Literatura în stradă (FILStreet) inițiat și organizat de Călin Vlasie (cu ajutorul Primăriei Pitești, fără egida Uniunii Scriitorilor). Am citit poezie la microfon pe „scena” Pietonalului din Pitești, plin de lume, în două zile frumoase, cu soare „arzător”, în 8 și 9 iunie 2023. Pe 10 iunie am plecat de la Pitești (aici a continuat alte două zile festivalul) la Alba Iulia, unde am citit (alături de alți 18 poeți din „Lista lui Manolescu”; poeți aleși de 22 de critici literari; apropo, Nicolae Manolescu n-a participat, moderatori au fost Răzvan Voncu și Cristian Pătrășconiu) la Gala Poeziei Contemporane, sub egida Uniunii Scriitorilor (pe banii Consiliului Județean Alba și ai Ministerului Culturii) în sala Muzeului Principia (cu public avizat). Am postat atunci pe contul meu Facebook zeci de fotografii de la ambele evenimente… Sunt ultimele mele ieșiri la recitaluri poetice în țară din acest an (am fost invitat și la Festivalul Internațional de Poezie de la Galați, care are loc începând de mâine până pe 1 iulie; am declinat invitația) – am obosit, nu mai am feed-back, prefer să stau acasă.

***

Sunt tot mai dezamăgit de viața mea publică. Încerc să rămân în plasa literaturii, în particular, izolat: îmi văd de ale mele, citesc tot timpul, uneori mai scriu… Mă gândesc să renunț să mai scriu aici (pe blog), pentru pereți, nu interesează pe nimeni. Iluzii – că literatura mai contează? Pentru cei ce nu citesc România literară, public mai jos răspunsul meu la o nouă anchetă (apărut în revistă):

Ancheta României literare:

DE CE NU VA MURI LITERATURA?

Cristian Pătrășconiu

Liviu Ioan Stoiciu

Literatura, nu

De ce să moară literatura? Fiindcă depinde de cuvântul scris? Nu mor artele plastice și muzica (să mă refer numai la domeniile lor de creație originală), accesibile ochiului și urechii, și trebuie să moară literatura, gândită și vorbită (rațională și irațională)? De ce, fiindcă e mai greu de gândit și vorbit-scris, decât de văzut și auzit? De când a apărut scrierea cuvântului și s-a dat de gustul creației artistice, a murit vreodată literatura? „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu” (așa începe Sf. Evanghelie după Ioan). „Și Cuvântul s-a făcut trup” – adică, dacă e să continui după morala lumească de azi, Cuvântul „plin de har și de adevăr” s-a făcut (și) literatură (dintru început)… Dacă moare Cuvântul (și o dată cu el literatura), înseamnă că moare Dumnezeu, nu? Natural, creatorul original de azi (gânditor, filozof, eseist, scriitor, ce vreți) se poate asemui lui Dumnezeu creatorul și-și poate permite să meargă până acolo încât să anunțe, nesimțitor, că Dumnezeu e mort demult (ceea ce e o aroganță omenească prostească, Dumnezeu e mai viu ca niciodată, o dată ce el scrie în numele Cuvântului lui Dumnezeu în continuare) și că el contează, el reprezintă Cuvântul (doar de aceea i-a dat Dumnezeu liber-arbitru din naștere, nu numai talent)…

S-o iau și altfel cu discuția asta despre soarta literaturii (discuție care bate apa în piuă, firește; subconștientul știe sigur de legătura Cuvântului cu Dumnezeu, ce e cu atâta teorie), din altă direcție – literatura, creația în sine vine de la sine, intuitiv, spontan, uitați-vă la debutanții de toate vârstele (la un moment dat fiecare activează ceva ce se află în gena lor, acel ceva care poate fi numit Cuvântul creator; da, vreau să repet că avem literatura în ADN, trebui numai să-i dăm ocazia să se exprime). Pur și simplu debutanții „simt nevoia” să scrie poezie sau proză și jurnal sau teatru, așa, tam-nesam… Sigur, asta înseamnă că literatura poate muri prin scriitorii consacrați (care au conștiință artistică dusă la limită) și poate reînvia natural prin noii veniți în literatură, care scriu „inconștient”, crud, „ca la începutul lumii”, până să dea de gustul creației „estetice”…

O problemă a devenit în 2023 inteligența artificială, care te invită să creezi literatură cu ea. Am întrebat acum, când scriu aici, Microsoft Bing: „Va muri literatura din cauza inteligenței artificiale?” Răspunsul („pe bune”): Inteligența artificială poate fi folosită pentru a ajuta la crearea de literatură originală, dar nu cred că va înlocui niciodată creativitatea umană. Deși inteligența artificială poate fi programată să genereze texte care să pară scrise de oameni, aceste texte sunt adesea lipsite de emoție și de profunzime. Literatura este mai mult decât doar cuvinte scrise pe o pagină – este o formă de artă care implică imaginație, creativitate și empatie. Acestea sunt trăsături care sunt specifice oamenilor și care nu pot fi programate într-un computer… Așa, va să zică, să rămânem fataliști optimiști: literatura, nu; nu poate să moară nicicum.

21 mai 2023. BV

Fotografia din titlu: La Gala Poeziei Contemporane, ediția a 13-a