Opoziţia civică, închinată comunistului Băsescu, strigă în gura mare să se facă dreptate disidenţilor anticomunişti numai după ce mor!

Luni, 7 februarie 2011. Nu mai avem societate civilă (GDS şi revista „22” sunt trecute cu arme şi bagaje de partea Puterii, citeşte în curtea lui Traian Băsescu, care-i stipendiază şi sunt surprins, disidentul Radu Filipescu e depăşit de situaţie în fruntea GDS; la fel Alianţa Civică, e inexistentă), în schimb avem această ciudată Asociaţie a revoluţionarilor 21 Decembrie 1989, condusă de Doru Mărieş, extrem de activă de când a dispărut vocea opoziţiei civice. Ar fi excelent dacă măcar Asociaţia asta de revoluţionari ar face opoziţie, dar ea nu face, ea provoacă doar „diversiuni principiale”. Asociaţia 21 decembrie 1989 e o caricatură a susţinătorilor lui Băsescu, care promovează îndeosebi genialele atitudini ale fostului tovarăş ceauşist Vladimir Tismăneanu (azi director anticomunist, fireşte), între altele. Cu toate acestea, Asociaţia se zbate, trimite apeluri şi comunicate (sunt preluate de agenţii de presă selectiv, fiindcă şi aceste agenţii s-au săturat de cabotinismul ei), îl ameninţă cu demisia pe amărâtul de premier Boc şi se linguşeşte pe lângă zmeul roşu Băsescu. Am înţeles că asta e o strategie, să obţină ce vor – dar n-au obţinut nimic, Asociaţia e ignorată (cine e ea să dea lecţii de morală, nu?). Ce mă surprinde la culme e că toate aceste comunicate şi apeluri trimise în numele Asociaţiei 21 decembrie 1989 sunt semnate de Sorin Ilieşiu (regizor de atitudine, cu coloană vertebrală, dar dezorientat, trecut în tabăra celor închinaţi lui Băsescu) şi că sunt contrasemnate de alte zeci de asociaţii de revoluţionari sau ONG-uri civice sau sindicale, între ele cele din Timişoara sau AFDPR. Ultima ieşire în public a acestei Asociaţii a fost cu o propunere excelentă în sine, dar inaplicabilă, intitulată „Trei zile de doliu naţional în memoria unuia dintre cei mai importanţi luptători anticomunişti din Europa: VASILE PARASCHIV”, trimisă Guvernului României în ziua în care a fost îngropat Vasile Paraschiv. Am citit cu atenţie textul apelului:

Domnule Emil Boc – Prim-ministru,

În numele statului de drept, al societăţii civile şi al sindicatelor din România, vă solicităm ca zilele de 7, 8 şi 9 februarie să fie declarate zile de doliu naţional în memoria suferinţelor îndurate de Vasile Paraschiv în timpul regimului comunist şi criptocomunist. Propunem ca în următoarele trei zile să fie arborate în bernă drapelul României şi drapelul Uniunii Europene.

Domnule Sorin Oprescu – Primar general al Capitalei,

În numele statului de drept, al societăţii civile şi al sindicatelor din România, vă solicităm ca Bulevardul Primăverii să-şi schimbe denumirea în Bulevardul Vasile Paraschiv. Pe acest bulevard a locuit dictatorul Ceauşescu, cel care a ordonat reprimarea bestială a lui Vasile Paraschiv. Menţionăm că niciun cetăţean român nu l-a înfruntat pe Ceauşescu precum Vasile Paraschiv. Cităm din scrisoarea pe care acesta i-a trimis-o:

„Aşa nu se mai poate, tovarăşe Nicolae Ceauşescu! Aceasta v-o spun eu, v-o spun muncitorii, clasa noastră muncitoare, intelectualitatea, întregul popor român!

(…) Arătând toate aceste josnicii care nu fac deloc cinste şi onoare în străinătate unei societăţi socialiste cum este societatea noastră şi nici Partidului Comunist Român sub patronajul căruia s-au petrecut toate aceste nelegiuiri, eu nu vreau decât să arăt adevărul, să demasc şi să condamn astfel de fapte şi practici ale PCR, ca ele să fie cunoscute şi apreciate de toată lumea şi să nu se mai întâmple în viitor, iar cei vinovaţi de ceea ce s-a întâmplat până acum să dea socoteală în faţa justiţiei. Şi dacă pentru acest lucru voi fi pedepsit din nou, calomniat, defăimat şi calificat din nou drept „un nebun“, aruncat iar într-un spital de psihiatrie unde voi fi înnebunit cu adevărat, prin tratament medical special făcut în acest scop, drept măsură de represiune pentru că am spus adevărul sau poate voi fi chiar asasinat, după cum m-a avertizat chiar dl dr. Moruzzi, atunci sunt gata să suport orice, inclusiv moartea, dar vreau să se ştie acest lucru şi să se cunoască practicile şi metodele de represiune ale guvernului şi Partidului Comunist Român.

Şi dacă voi fi asasinat, după cum mi-au promis ofiţerii de Securitate terorişti care m-au anchetat, torturat şi maltratat în mod bestial şi apoi m-au iradiat, indiferent unde şi cum voi fi asasinat, pe stradă, în pădure sau într-un spital de psihiatrie, atunci aceasta va fi considerată de familia mea, de rudele şi de prietenii mei, de întreaga opinie publică din ţara noastră şi din străinătate, încă O CRIMĂ A PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, executată de Securitate din ordinul Ministerului de Interne şi al şefului statului şi al partidului, Nicolae Ceauşescu.”

Domnule Primar general al Capitalei, vă solicităm de asemenea ca pe soclul fostei statui a lui Lenin (din Piaţa Presei Libere) – cel care a batjocorit drepturile muncitorilor, să fie înălţat bustul lui Vasile Paraschiv – cel care a luptat cu adevărat pentru drepturile acestora.

Domnule Andrei Liviu Voloşevici (PD-L) – Primar al municipiului Ploieşti,

În numele statului de drept, al societăţii civile şi al sindicatelor din România, vă solicităm ca Strada Basarabilor din Ploieşti să se numească de azi înainte Strada Vasile Paraschiv. Menţionăm că pe această stradă, într-un apartament modest de la etajul 4 al unui bloc fără ascensor a locuit în ultimii 45 de ani numeroasa familie a eroului Vasile Paraschiv.

Vă solicităm de asemenea ca în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Ploieşti, să fie înălţat bustul lui Vasile Paraschiv. Totodată, această Casă să-şi schimbe denumirea în Casa de Cultură „Vasile Paraschiv” a Sindicatelor.

Cum adică trei zile de doliu? Deja două zile din cele trei cerute au trecut, n-a declarat nimeni nici un fel de doliu: „vă solicităm ca zilele de 7, 8 şi 9 februarie să fie declarate zile de doliu naţional în memoria suferinţelor îndurate de Vasile Paraschiv în timpul regimului comunist şi criptocomunist. Propunem ca în următoarele trei zile să fie arborate în bernă drapelul României şi drapelul Uniunii Europene”… Probabil Asociaţia 21 decembrie 1989 cere ca în fiecare an de aici înainte, zilele de 7, 8, şi 9 februarie să fie declarate zile de doliu, dar nu numai în memoria lui Vasile Paraschiv, ci a tuturor românilor care au suferit sub comunism, zile ale victimelor comunismului, zile ale celor încarceraţi, omorâţi, deportaţi. E cu totul altceva să ceri zile de doliu pentru cauza naţională a memoriei victimelor comunismului, în general, decât pentru cauza lui Vasile Paraschiv (care merită toate onorurile, dar aşa cum n-a avut parte în viaţă de ele, nu va avea parte nici după moarte). Cum era de aşteptat, Apelul Asociaţiei pro-Băsescu n-a avut nici un ecou: anul acesta au trecut fără doliu. Ideea de a avea zile de reculegere nu e rea (ea se aplică, de exemplu, în Bulgaria), ar trebui transformată în lege – dar cine să o facă? Băsescu şi securiştii lui deghizaţi în mari guvernanţi?

Pe de altă parte, sper să se dea numele lui Vasile Paraschiv la străzi din mai multe oraşe, disidentul Vasile Paraschiv fiind al întregii Românii. Ar fi extraordinar dacă i s-ar ridica şi busturi (nu e deloc rea ideea să i se pună un bust pe soclul din Piaţa Presei Libere, din Bucureşti, unde a fost V.I. Lenin; apropo, să se topească statuia lui V.I. Lenin, aflată abandonată la Mogoşoaia, la Palat, pe partea de nord, în afara zidului; mă mir că ţiganii n-au dezmembrat-o şi nu i-au vândut bronzul). Ar fi o lecţie de istorie. La fel, modificarea numelui Străzii Primăverii (a nomenclaturii comuniste, azi a şmecherilor democraţi) în Strada Vasile Paraschiv – îmi imaginez ce-ar mai strâmba din nas locatarii de lux ai acestei străzi. Apoi, nu văd de ce Ploieştiul n-ar fi onorat să aibă lângă bustul lui Nichita Stănescu şi strada care-i poartă numele, şi bustul lui Vasile Paraschiv şi o stradă care să-i poarte numele.

Sorin Ilieşiu  – autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului (http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html) a trimis şi lui Traian Băsescu, politicos-prea plecat un apel (apel care va fi ignorat, cum au fost toate celelalte trimise de această Asociaţie):

Apel către Preşedintele României pentru cuvenita memorie a eroului VASILE PARASCHIV

Astăzi a fost înmormântat eroul Vasile Paraschiv, unul dintre cei mai importanţi luptători anticomunişti din Europa anilor ’70 şi ’80, căruia, la 1 Decembrie 2008, i-aţi acordat – la propunerea mea susţinută de dl Vladimir Tismăneanu – Ordinul Naţional Steaua României.

Spre deosebire de Adrian Păunescu – demiurgul propagandei totalitare a regimului comunist ilegitim şi criminal – care în mod revoltător a avut parte de funeralii naţionale, eroul Vasile Paraschiv a fost înmormântat la cimitirul Viişoara din Ploieşti, uitat de autorităţi.

Încă o dată, domnule Preşedinte, România se dovedeşte a fi ţara în care lucrurile se întâmplă invers de cum ar trebui.

Vă solicit să sprijiniţi propunerile pentru cuvenita memorie a eroului Vasile Paraschiv, făcute astăzi de mine şi de dl Vladimir Tismăneanu, susţinute de 32 de organizaţii civice şi sindicale, adresate primului ministru, primarului general al capitalei şi primarului municipiului Ploieşti.

În numele principiilor Raportului final în baza căruia aţi condamnat regimul comunist ca ilegitim şi criminal, vă solicit de asemenea să propuneţi celor responsabili pentru torturile fizice şi psihice îndurate de Vasile Paraschiv (lista acestor responsabili este prezentată în anexă; daţi click pe Lista Paraschiv – şi iar click pe dreptunghiul apărut), să-şi ceară public iertare măcar urmaşilor acestuia: soţia, fiica şi cei doi fii.

Vă mai solicit să le sugeraţi celor responsabili pentru respectivele torturi, dar şi procurorilor Parchetului General care în noiembrie 2008 l-au batjocorit pe Vasile Paraschiv, sau magistraţilor Curţii Supreme care în ianuarie 2010 l-au batjocorit şi ei pe acesta, să doneze văduvei eroului pe care l-au torturat măcar jumătate din salariile sau pensiile lor de sute sau zeci de milioane de lei fraudate moral lună de lună din bugetul României.

Vai de statul care-şi batjocoreşte eroii !

Spre dezonoarea pretinsului stat de drept din ţara noastră, Vasile Paraschiv şi soţia lui au trăit la limita supravieţuirii, batjocoriţi de statul de nedrept ascuns în spatele promisiunilor de Dreptate şi Adevăr pentru care v-a votat poporul român.

Atâta sfântă naivitate. Măcar acest din urmă comunicat dă de gol care e starea opoziţiei civice la români – auziţi ce se pretinde, călăii disidentului Vasile Paraschiv să le ceară public iertare urmaşilor lui şi să le facă donaţii din pensiile lor uriaşe. Aţi aflat de vreunul din cei 67 de securişti (de care am făcut caz acum două zile, aici) care să se autoculpabilizeze şi să vină să-l ajute pe Vasile Paraschiv, cât a fost în viaţă? S-a aşteptat să moară, să se ceară să se facă dreptate? Unde au fost până să moară inclusiv cei din această Asociaţie, de ce nu l-au ajutat să reintre în drepturi? Alo, dragă Asociaţie 21 decembrie 1989 – de ce nu vă ocupaţi şi de disidentul Paul Goma, să fie repus în drepturi cât mai e în viaţă? Nu cumva aşteptaţi să moară şi Paul Goma (îi urez şi pe această cale să trăiască 101 de ani, să moară de necaz duşmanii lui), să faceţi iar pe grozavii? Aceasta e adevărata faţă a opoziţiei civice româneşti, din nenorocire – e închinată comunistului de la Palatul Cotroceni, dar strigă în gura mare să se facă dreptate disidenţilor anticomunişti numai după ce mor!

*

Reţin comentariul demn al scriitorului Camelian Propinaţiu de alaltăieri, de aici, pe aceeaşi temă:

Eh, nu numai autoritatile l-au uitat pe Vasile Paraschiv!

Impresia finala este jubilatia activisto-securisto-cleptocrata ca n-avem miscare civica, sau e buna doar de protectia maidanezilor. Articol de circumstanta sau obligatie profesionala gasesti si in Jurnalul National! Generatia Pupici n-are de unde sa stie insa DIMENSIUNEA pierderii, faptul ca Vasile Paraschiv era in Est aproape tot atât de important precât Corneliu Coposu. Tocmai de aceea, sa nu se mai intâmple precum cu Marin Constantin, Autoelita ar fi trebuit sa fie TOATA la Ploiesti, la funeralii, lânga Ana Blandiana, Romulus Rusan, Doina Jela şi istoricul Mircea Stanescu. Atunci, televiziunile s-ar fi miscat si ele! Dar in semiintunericul plasmelor, dnii Liiceanu si Plesu apareau la fel de bine dispusi aseara precât Dan Diaconescu, Iliescu, Crin si Ponta. Si mai e si banuiala ca alti megaintelectuali nu s-au miscat din motive de criptobasescianism. Ingratitudinea cu care românii, atitudinarii mai ales, s-au despartit de Vasile Paraschiv anticipeaza cum se vor desparti si de Paul Goma, Doina Cornea, Dan Petrescu sau Radu Filipescu, ceea ce – aceste pacate vor grabi asupra României Marele Cutremur Catastrofal anticipat statistic.

Citiţi şi textul semnat de Mircea Stănescu, însoţit de fotografia sicriului singuraticului dispărut: http://mircea-stanescu.blogspot.com/2011/02/in-memoria-lui-vasile-paraschiv.html (pe acest blog găsiţi documente ale crimelor comunismului).