Fiecare pe barba lui. Azi am vrut să închei capitolul Jurnalului de Vrancea Online, a intervenit o nouă ciudăţenie

Miercuri, 30 iunie 2010. Puterea politică (Băsescu-Guvernul Boc-PDL-UDMR-UNPR) transmite o stare de depresie la nivel naţional, ceva ce nu s-a mai pomenit. Nu mai există speranţă de ieşire din marasm. Moldova (şi nu numai ea) se confruntă cu inundaţii catastrofale, şi România e la pământ şi cu tot ce înseamnă rezerve ale statului (care pe vremea lui Ceauşescu erau sfinte, nu se atingea nimeni de ele, alimentele erau permanent primenite, banii lor erau intangibili) este secătuit, odată ce ne aflăm în faliment. Nu a mai rămas decât mila Fondului de solidaritate european. Sunt anunţaţi 5.000 de lei noi ajutor de înmormântare pentru cei 22 de înecaţi anunţaţi oficial după-amiază, între timp numărul lor a crescut, la ora 19.15 s-a rupt la Feteşti barajul pe un braţ al Dunării, pe Borcea. Brăila e parţial inundată, Galaţiul e ameninţat şi de Siret. La un buget al ţării care trăieşte exclusiv din bani împrumutaţi, se adaugă distrugerile de infrastructură produse de inundaţii. Boc a primit ieri înjurături de la populaţia răvăşită de nenorociri, ieşit în teren. În timp ce Băsescu a stat cu capul la cutie, a promulgat legile austerităţii peste noapte (să n-aibă timp sindicatele să le conteste). De mâine, şi sinistraţii şi salvatorii (toţi, bugetari; poate acum se înţelege importanţa bugetarilor în stat) vor primi cu 25 la sută mai puţin la salariu şi, nu numai atât, vor primi în plex şi noua lovitură cu creşterea TVA la toate produsele cu 5 procente, care îşi va dubla efectele, în rău, în timp, prin prăbuşirea leului. În ce ţară trăim? Cu cinismul lui, Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor, a spus că „fiecare român, pe barba lui de aici înainte” – selecţia naturală îşi va face datoria, vor rezista numai descurcăreţii. Scapă cine poate! Sigur, intuitiv şi din instinct, din reflex de conservare, românii de rând vor face faţă şi acestei noi umilinţe impuse de conducătorii noştri lipsiţi de scrupule, aroganţi, corupţi, de proastă calitate morală. Plătesc păcatul alegerii unor neisprăviţi în fruntea ţării. De fapt, poporul român are o problemă, traversează o cumpănă, ar trebui astrologii să ne deschidă ochii. Mărturisesc, prăpăstios cum sunt, mă tem de filozofia populară (verificată în timp), că o nenorocire nu vine singură! După ce ni se taie un sfert din salariu şi Dumnezeu ştie câte alte indemnizaţii sociale, după ce va creşte inflaţia şi toate produsele se vor scumpi dramatic, iar factura de plată la servicii (telefon, curent electric, întreţinere) creşte prin mărirea TVA şi a scăpării euro de sub control, pe fondul intrării în faliment a ţării, Doamne fereşte – ar putea să vină şi Marele Cutremur, anunţat pentru această toamnă. Iar Marele Cutremur va lovi, în principal, tot Moldova. Vă puteţi imagina? Statul român (are în mare parte resursele furate, iar banii publici îi sunt spoliaţi de cei aflaţi la putere) e depăşit din toate punctele de vedere. Am ajuns să mă întreb dacă România va mai supravieţui actualului regim Băsescu: pe cât de lacom (el şi-a îmbogăţit doar clientela politică), pe atât de ghinionist: a prins criza economică şi financiară mondială, a îndatorat România cu alţi 20 de miliarde de euro (care trebuie plătiţi şi din acest an) şi s-a ales praful de ei, a prins acum inundaţiile, va prinde şi marele cutremur? Nu cumva trebuie sacrificat unul dintre cei ce ne conduc, să scăpăm de necazuri? N-ar trebui Boc (vă amintiţi ce mi-a spus astrologul-poet Silvia Chiţimia, el e cu „666” în data naşterii) să plece din fruntea Guvernului, să se schimbe norocul ţării? Sau n-ar trebui să plece Băsescu, agentul de Securitate (cu sufletul vândut diavolului ceauşist)? Ghicitorii în stele nu ne pot da nici un semn în acest sens? Fiindcă trebuie luată o măsură radicală, nu putem continua la nesfârşit numai cu nenorocirile la nivel colectiv (popular), provocate de un regim politic inept, iresponsabil, condamnabil pentru prejudiciile aduse poporului român majoritar amărât, lipsit de clarviziune…

 ***

Azi am depăşit un „Nod de haos” (dacă e să preiau un termen folosit de Hathori) personal – am hotărât să închei munca mea la un ziar online, pe care îl actualizez singur: Jurnalul de Vrancea (http://www.jurnaluldevrancea.ro/). Nu mai ştiu exact când am pornit la drum, era la începutul toamnei anului trecut. Era un proiect propus de Laurenţiu Barbu, care are o firmă (realizează site-uri, bloguri, între altele). Cu Laurenţiu Barbu (foto) am făcut Revoluţia la Focşani (fiecare a luat-o pe drumul lui după 1990, el s-a specializat în Italia, eu am venit la Bucureşti, în lumea literară). „Ce-ar fi să vă faceţi un ziar?” I-am spus că am să încerc, în definitiv nu-mi strică să fac un nou experiment în regim literar-jurnalistic. Aşa m-am trezit furat de joc şi am construit din mers, de unul singur, acest ziar online, am găsit bunăvoinţă, patru scriitori au acceptat să scrie săptămânal opinii originale pe gratis (fiecare are o zi a lui din săptămână; mi-au dat însă şi texte originale pentru altă rubrică decât Opinii), e vorba de poeţii Marin Ifrim, Paul Spirescu şi Adrian Botez şi prozatorul Petru Ionescu… Natural, Laurenţiu Barbu mi-a pus la dispoziţie sistemul de postare, m-a învăţat lucrurile elementare de operare pe PC-Internet. Zilnic am de actualizat rubricile (inventate de mine, pentru un cititor obişnuit) Opinii, Evenimente, Politică, Dezvăluiri, Cultură, Special, Ştiri din Vrancea, Istorie şi Magazin, Documentare, plus Prim Plan (scot în evidenţă o temă la zi). Pentru a le actualiza, citesc agenţiile de ştiri şi ziarele online (bineînţeles, atunci când preiau texte, scriu sursa), le selectez, le salvez pe rubrici, le public, le pun fotografii, apoi etichete. Pierd efectiv o noapte întreagă (de regulă lucrez noaptea; dar am momente când sunt doborât de oboseală şi sunt obligat să lucrez dimineaţa sau după-amiaza şi să rămân fără o oră măcar liberă să mă ocup de obligaţiile mele cotidiene, legate de viaţa de zi cu zi sau de viaţa literară). Cum spun, azi am hotărât să-mi închei munca de administrare a acestui ziar online (care are cititorii lui fideli, şi nu puţini). Am făcut o socoteală că reintru în normal cu timpul meu liber, că mă eliberez de un serviciu stresant. I-am scris un e-mail dimineaţă, înainte să mă culc, lui Laurenţiu Barbu (proprietarul domeniului, al acestui site intitulat Jurnalul de Vrancea) că începând cu 1 iulie eu mă opresc, l-am invitat să se gândească la ce ar putea urma, că nu vreau să bulversez activitatea lui, să treacă totul discret, să găsească pe altcineva, să preia munca mea, să ia legătura cu titularii de Opinii originale, să continue… După-amiază, m-a vizitat acasă Laurenţiu Barbu (apropo, e un stâlp al societăţii, are o familie minunată, două fete premiate „cu coroniţă”) – că e păcat să abandonez: sunt vremuri grele, e adevărat, dar merită să-mi distrag atenţia de la necazuri administrând acest ziar online, ce-ar fi să-mi amân decizia? Ce mă costă să continui această aventură a actualizării Jurnalului de Vrancea, câtă vreme sunt atâţia cititori care-l aşteaptă? Oftez. Mă răzgândesc: încerc să-l mai administrez o vreme. Anulez hotărârea, continui experimentul Jurnalului de Vrancea Online (în paralel cu blogul / site acesta, pe care scriu acum). Ce-o mai fi?

Ciudăţenie maximă. În dimineaţa de azi m-am despărţit de Jurnalul de Vrancea Online, „mi-am luat de o grijă”, nu m-am mai gândit la el. După-amiază Laurenţiu Barbu m-a întors din drum, voi mai continua o perioadă, e experiment. Seara, când m-am întors la PC să public opinia săptămânală a lui Marin Ifrim (e ziua lui), am descoperit că site Jurnalul de Vrancea Online a murit! Nu se deschide decât prima pagină şi nimic altceva. N-am mai păţit aşa ceva. I-am telefonat lui Laurenţiu Barbu, mi-a spus că nu mai înţelege nimic. La ora când scriu aici aceste rânduri (23), Jurnalul de Vrancea Online nu poate fi deschis. Ce se întâmplă? L-am omorât eu, mental, hotărând să mă retrag, să nu-l mai actualizez? Regimul Băsescu a pus hakeri să-l blocheze (Jurnalul de Vrancea fiind într-atât de incomod)? Nici chiar aşa… Închei nedumerit. N-am nici o explicaţie la ce mi se tot întâmplă, aiurea.

PS. 1. Descopăr că merge pe http://www.jurnaluldevrancea.ro/ filmul documentar din dreapta paginii, intitulat „Collapse” (daţi click pe el) – încercaţi să vă găsiţi timp să-l vizionaţi, o să vă bulverseze, lumea de azi va avea alt înţeles.

PS. 2. Revin la ora 0.30, Jurnalul de Vrancea Online e în funcţiune, în toate facultăţile mintale, dacă pot să spun aşa, s-a reglementat situaţia, alarma mea a fost auzită de cine trebuie, se mai întâmplă.

MAI JOS PUTETI URMARI INTEGRAL FILMUL – COLLAPSE