0
13 comments

Miercuri, 30 iunie 2010. Puterea politică (Băsescu-Guvernul Boc-PDL-UDMR-UNPR) transmite o stare de depresie la nivel naţional, ceva ce nu s-a mai pomenit. Nu mai există speranţă de ieşire din marasm. Moldova (şi nu numai ea) se confruntă cu inundaţii catastrofale, şi România e la pământ şi cu tot ce înseamnă rezerve ale statului (care pe vremea lui Ceauşescu erau sfinte, nu se atingea nimeni de ele, alimentele erau permanent primenite, banii lor erau intangibili) este secătuit, odată ce ne aflăm în faliment. Nu a mai rămas decât mila Fondului de solidaritate european. Sunt anunţaţi 5.000 de lei noi ajutor de înmormântare pentru cei 22 de înecaţi anunţaţi oficial după-amiază, între timp numărul lor a crescut, la ora 19.15 s-a rupt la Feteşti barajul pe un braţ al Dunării, pe Borcea. Brăila e parţial inundată, Galaţiul e ameninţat şi de Siret. La un buget al ţării care trăieşte exclusiv din bani împrumutaţi, se adaugă distrugerile de infrastructură produse de inundaţii. Boc a primit ieri înjurături de la populaţia răvăşită de nenorociri, ieşit în teren. În timp ce Băsescu a stat cu capul la cutie, a promulgat legile austerităţii peste noapte (să n-aibă timp sindicatele să le conteste). De mâine, şi sinistraţii şi salvatorii (toţi, bugetari; poate acum se înţelege importanţa bugetarilor în stat) vor primi cu 25 la sută mai puţin la salariu şi, nu numai atât, vor primi în plex şi noua lovitură cu creşterea TVA la toate produsele cu 5 procente, care îşi va dubla efectele, în rău, în timp, prin prăbuşirea leului. În ce ţară trăim? Cu cinismul lui, Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor, a spus că „fiecare român, pe barba lui de aici înainte” – selecţia naturală îşi va face datoria, vor rezista numai descurcăreţii. Scapă cine poate! Sigur, intuitiv şi din instinct, din reflex de conservare, românii de rând vor face faţă şi acestei noi umilinţe impuse de conducătorii noştri lipsiţi de scrupule, aroganţi, corupţi, de proastă calitate morală. Plătesc păcatul alegerii unor neisprăviţi în fruntea ţării. De fapt, poporul român are o problemă, traversează o cumpănă, ar trebui astrologii să ne deschidă ochii. Mărturisesc, prăpăstios cum sunt, mă tem de filozofia populară (verificată în timp), că o nenorocire nu vine singură! După ce ni se taie un sfert din salariu şi Dumnezeu ştie câte alte indemnizaţii sociale, după ce va creşte inflaţia şi toate produsele se vor scumpi dramatic, iar factura de plată la servicii (telefon, curent electric, întreţinere) creşte prin mărirea TVA şi a scăpării euro de sub control, pe fondul intrării în faliment a ţării, Doamne fereşte – ar putea să vină şi Marele Cutremur, anunţat pentru această toamnă. Iar Marele Cutremur va lovi, în principal, tot Moldova. Vă puteţi imagina? Statul român (are în mare parte resursele furate, iar banii publici îi sunt spoliaţi de cei aflaţi la putere) e depăşit din toate punctele de vedere. Am ajuns să mă întreb dacă România va mai supravieţui actualului regim Băsescu: pe cât de lacom (el şi-a îmbogăţit doar clientela politică), pe atât de ghinionist: a prins criza economică şi financiară mondială, a îndatorat România cu alţi 20 de miliarde de euro (care trebuie plătiţi şi din acest an) şi s-a ales praful de ei, a prins acum inundaţiile, va prinde şi marele cutremur? Nu cumva trebuie sacrificat unul dintre cei ce ne conduc, să scăpăm de necazuri? N-ar trebui Boc (vă amintiţi ce mi-a spus astrologul-poet Silvia Chiţimia, el e cu „666” în data naşterii) să plece din fruntea Guvernului, să se schimbe norocul ţării? Sau n-ar trebui să plece Băsescu, agentul de Securitate (cu sufletul vândut diavolului ceauşist)? Ghicitorii în stele nu ne pot da nici un semn în acest sens? Fiindcă trebuie luată o măsură radicală, nu putem continua la nesfârşit numai cu nenorocirile la nivel colectiv (popular), provocate de un regim politic inept, iresponsabil, condamnabil pentru prejudiciile aduse poporului român majoritar amărât, lipsit de clarviziune…

 ***

Azi am depăşit un „Nod de haos” (dacă e să preiau un termen folosit de Hathori) personal – am hotărât să închei munca mea la un ziar online, pe care îl actualizez singur: Jurnalul de Vrancea (http://www.jurnaluldevrancea.ro/). Nu mai ştiu exact când am pornit la drum, era la începutul toamnei anului trecut. Era un proiect propus de Laurenţiu Barbu, care are o firmă (realizează site-uri, bloguri, între altele). Cu Laurenţiu Barbu (foto) am făcut Revoluţia la Focşani (fiecare a luat-o pe drumul lui după 1990, el s-a specializat în Italia, eu am venit la Bucureşti, în lumea literară). „Ce-ar fi să vă faceţi un ziar?” I-am spus că am să încerc, în definitiv nu-mi strică să fac un nou experiment în regim literar-jurnalistic. Aşa m-am trezit furat de joc şi am construit din mers, de unul singur, acest ziar online, am găsit bunăvoinţă, patru scriitori au acceptat să scrie săptămânal opinii originale pe gratis (fiecare are o zi a lui din săptămână; mi-au dat însă şi texte originale pentru altă rubrică decât Opinii), e vorba de poeţii Marin Ifrim, Paul Spirescu şi Adrian Botez şi prozatorul Petru Ionescu… Natural, Laurenţiu Barbu mi-a pus la dispoziţie sistemul de postare, m-a învăţat lucrurile elementare de operare pe PC-Internet. Zilnic am de actualizat rubricile (inventate de mine, pentru un cititor obişnuit) Opinii, Evenimente, Politică, Dezvăluiri, Cultură, Special, Ştiri din Vrancea, Istorie şi Magazin, Documentare, plus Prim Plan (scot în evidenţă o temă la zi). Pentru a le actualiza, citesc agenţiile de ştiri şi ziarele online (bineînţeles, atunci când preiau texte, scriu sursa), le selectez, le salvez pe rubrici, le public, le pun fotografii, apoi etichete. Pierd efectiv o noapte întreagă (de regulă lucrez noaptea; dar am momente când sunt doborât de oboseală şi sunt obligat să lucrez dimineaţa sau după-amiaza şi să rămân fără o oră măcar liberă să mă ocup de obligaţiile mele cotidiene, legate de viaţa de zi cu zi sau de viaţa literară). Cum spun, azi am hotărât să-mi închei munca de administrare a acestui ziar online (care are cititorii lui fideli, şi nu puţini). Am făcut o socoteală că reintru în normal cu timpul meu liber, că mă eliberez de un serviciu stresant. I-am scris un e-mail dimineaţă, înainte să mă culc, lui Laurenţiu Barbu (proprietarul domeniului, al acestui site intitulat Jurnalul de Vrancea) că începând cu 1 iulie eu mă opresc, l-am invitat să se gândească la ce ar putea urma, că nu vreau să bulversez activitatea lui, să treacă totul discret, să găsească pe altcineva, să preia munca mea, să ia legătura cu titularii de Opinii originale, să continue… După-amiază, m-a vizitat acasă Laurenţiu Barbu (apropo, e un stâlp al societăţii, are o familie minunată, două fete premiate „cu coroniţă”) – că e păcat să abandonez: sunt vremuri grele, e adevărat, dar merită să-mi distrag atenţia de la necazuri administrând acest ziar online, ce-ar fi să-mi amân decizia? Ce mă costă să continui această aventură a actualizării Jurnalului de Vrancea, câtă vreme sunt atâţia cititori care-l aşteaptă? Oftez. Mă răzgândesc: încerc să-l mai administrez o vreme. Anulez hotărârea, continui experimentul Jurnalului de Vrancea Online (în paralel cu blogul / site acesta, pe care scriu acum). Ce-o mai fi?

Ciudăţenie maximă. În dimineaţa de azi m-am despărţit de Jurnalul de Vrancea Online, „mi-am luat de o grijă”, nu m-am mai gândit la el. După-amiază Laurenţiu Barbu m-a întors din drum, voi mai continua o perioadă, e experiment. Seara, când m-am întors la PC să public opinia săptămânală a lui Marin Ifrim (e ziua lui), am descoperit că site Jurnalul de Vrancea Online a murit! Nu se deschide decât prima pagină şi nimic altceva. N-am mai păţit aşa ceva. I-am telefonat lui Laurenţiu Barbu, mi-a spus că nu mai înţelege nimic. La ora când scriu aici aceste rânduri (23), Jurnalul de Vrancea Online nu poate fi deschis. Ce se întâmplă? L-am omorât eu, mental, hotărând să mă retrag, să nu-l mai actualizez? Regimul Băsescu a pus hakeri să-l blocheze (Jurnalul de Vrancea fiind într-atât de incomod)? Nici chiar aşa… Închei nedumerit. N-am nici o explicaţie la ce mi se tot întâmplă, aiurea.

PS. 1. Descopăr că merge pe http://www.jurnaluldevrancea.ro/ filmul documentar din dreapta paginii, intitulat “Collapse” (daţi click pe el) – încercaţi să vă găsiţi timp să-l vizionaţi, o să vă bulverseze, lumea de azi va avea alt înţeles.

PS. 2. Revin la ora 0.30, Jurnalul de Vrancea Online e în funcţiune, în toate facultăţile mintale, dacă pot să spun aşa, s-a reglementat situaţia, alarma mea a fost auzită de cine trebuie, se mai întâmplă.

MAI JOS PUTETI URMARI INTEGRAL FILMUL – COLLAPSE


Like it? Share with your friends!

0
13 comments

13 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Domnule Stoiciu,
    pasiunea de a scrie online, nopţi întregi, seamănă mult cu scrierea de cod in programare pentru PC sau Web, creierul fiind ţinut ocupat generează pasiunea din ce in ce mai puternică de a crea. În realitate calculatorul fură ani din viaţă (asta mi s-a întâmplat mie, de aceea a fost o perioada în care nu m-aţi văzut), există posibilitatea ca ceea ce se întâmplă în jur să nu fie adevărat, o iluzie, viaţa reală e poate acolo, înăuntru. Cum ne dăm seama de asta dacă acea realitate e creată chiar de noi? Spuneați că nici nu mai ştiţi de când publicați la Jurnalul de Vrancea, e un semn că realitatea se desfășoară exact aşa cum aţi creat-o şi n-o puteţi ignora, ea există, se desfăşoară chiar acum. Azi v-am propus să continuaţi, ceea ce aţi creat până acum a devenit realitatea multora. Mă gândesc serios să dezvoltăm împreună o publicaţie naţională puternică, unde să publice oricine are o opinie, să dăm libertatea tuturor să se exprime, ar putea fi o „lume paralelă” a celor care vor să scape, să creeze alte realităţi prin pasiune. Eu ştiu să promovez afaceri, produse, pagini web, idei, scriitori, orice… ştiu cum se face să fii primul. Cine este interesat de această idee îl rog să lase comentariu aici, eventual să propună un nume de domeniu web care să ne reprezinte la nivel naţional. Putem fi primii, indiferent de punctele de vedere care pot fi diferite, dacă vom fi mulţi realitatea noastră va fi cea care ne va ţine în viaţă.

    Vă mulţumesc,
    Laurenţiu Barbu

  2. Interesant, dragă Laurenţiu Barbu, avem de a face deja cu o realitate electronică, paralelă, ea are lumea şi regulile ei aparte. E o alternativă la realitatea cotidiană, tot mai nenorocită. Generaţiile tinere cred în eficienţa acestei realităţi virtuale, rămâne de văzut dacă ele au un răspuns la această invitaţie a ta. Altfel, “bătrânii” nu cred că mai merită să te omori cu firea pe suport electronic, totul fiind trecător. Pentru cei intereaţi să intre în legătură cu Laurenţiu Barbu (pentru promovare de afaceri, produse, publicitate, realizare de pagini web, site, blog particularizate), vedeţi în dreapta telefonul lui, la firma Macro Development: 0726.197.199.

  3. Interesant! Eu am foarte multe materiale (istorie recenta, documete) pe care nu vreau face public cu una cu douo, in plus, astept vedea un concept serios de presa, responsabil , care sa puna interesul national, al cititorului pe primul loc, desigur, dupa Dumnezeu care nu are nevoie de loc, desigur, o publicatie care sa nu admita blasfemi la adresa lui Dumnezeu, a nici unei religi existente, a traditilor, valorilor autentice.

    Eu am ideia (virtuala) Europa -Crestina, as merge si pe aceasta ideie, totodata poate prin aceasta ideie sa propunem societati românesti si chair europene o noua abordare a politici CD, stringent necesara fi intarita in fata tavalugului asiatic (chinez), pe care tot mai multi au inceput al proslavi.. Sunt convins ca OTV-ul merge pe laba chineza… chinezi au racolat foarte multi studenti.. atentie, Partidul Comunist Chinez care model se pare va fi impus global.

    Asa cum bolsevismul reprezenta un pericol si nimeni nu lua la fel reprezinta si bolsevismul chinez in zilele noastre, ca tot aia este.

    Eu acesez si Jurnalul de Vrancea, imi place dl Botez, este dur… le zice pe nume, poate opinile dânsuluisa dernaeze stabilimentul… Eu zic ca trebuie sa rupem pisica in douo, nu mai merge cu jumatati de masura, demcoratia este in pericol, libertatile individuale nu mai vorbesc, razboiul pare fi iminent, marele razboi,,, extremele vor prinde iarasi putere… tare ma tem ca otevisti, anarhisti, dusmani civilizatiei vor avea profit foarte mare … preconizez ca prin acesti descreierati se va depasi atrocitatile stalinsimului.

    In fine.. eu as fi dispus colabora fie si ca simplu comentator, am ceva proza.. poezie… iar daca-mi pun mintea la contributie când si când as mai putea da si câte un articol.

    O.M.

  4. Ma tem că nu v-am înţeles, dragă domnule O.M. – sunteţi dispus să colaboraţi la actualul Jurnal de Vrancea Online sau la viitoarea (e numai un proiect al lui Laurenţiu Barbu deocamdată) “publicaţie naţională puternică”, electronică? Aştept pe e-mailul meu (liviu.stoiciu@gmail.com) texte definitivate ale dumneavoastra, cu explicaţiile de rigoare.

  5. Ramona are dreptate.
    Domnule Liviu Ioan Stoiciu, nu am înteles ce colaborator poate fi domnul Octavian Mihăescu care scrie fara nicio regulă
    gramaticală. Indiferent de valoarea documentelor (originale, secrete!) pe care le deţine, un asemenea colaborator scade nota blogului. De ce nu-i corectaţi dvs. aberaţiile gramaticale?

  6. ce am devenit colaborator si dvs niet, de va asa de mare este frica? Stati super linistiti d-lor si coconitelor , nu am devenit colaborator, cât despre documentatie.. hm.. nici macar nu am tras fâsul ca se si intuneca cerul… gurilor.

  7. Domnule Mihăescu,
    Comentariile au fost în limitele bunului simţ, nu văd de ce v-aţi inflamat? Gramatica română vă este duşmanul, nu cei care vă comentează pe blog! Cit despre educaţia dumneavoastră…
    Într-o postare mai veche, acum câteva zile, analizaţi chiar cultura română! Biata cultură, pe mâinile cui a nimerit!
    Aşadar, mâna pe gramatică, observati că nu am zis capul.
    V-am şters din memorie, un balast inutil.
    Poate vă serveşte drept lecţie, un răspuns al lui Şerban Cioculescu dat unui semidoct, care, recunosc sincer, mi-ar fi placut să-l scriu eu şi să vi-l trimit dvs.

    “Timoleon Pisani a fost un ziarist, bun prieten, printre alţii, cu marele Caragiale. Acest Timoleon Pisani, mi-a fost duşman până l-am redus la tăcere, mărturiseşte Şerban Cioculescu, intr-un interviu luat de Adrian Păunescu.(Sub semnul întrebării, Ed. Cartea Românească, 1979, pg. 156.) Ştiam tehnica oricărei lupte, şi anume că nu trebuia să te aperi, ci să ataci. Pisani făcea în „Argus” mercurialul pieţelor şi, bineînţeles şi pe al ouălor. La un moment dat Pisani a avut o idee de tot răsunetul: că nu-i raţional ca o găină să coste cât douăzeci de ouă şi scria aşa:
    „OULE (nu ouăle – precizează Ş. C.) SÎNT COPII (nu copiii – zice Ş. C.) GAINELOR (nu găinilor – încheie Ş. C.).
    Am scris că nu e cazul să mă mai terorizeze acest domn care, folosind patru cuvinte, face trei greşeli.

  8. Da, o fi fost Cioculescu specialist, io nu sunt, io am spus ca mis taran cu patru clase, nu cu patru facultati, de am reusit fi si tradus pe aici, nu de orcine… si nu oricum, vor sti filologi respectivi. Tov Cioculescu nu este modelul meu din absolut nici un unghi.

    Nu m-am suparat, cunosc foarte bine si placa asta… ifose.

    Nu am raspuns la mesjul cu cultura ptr ca nu aveam ce raspunde.. una am spus si intr-un cotnest si alta mi s-a dat peste bot.

    Nu am nevoie de aprecierile nimanui, mai ales anonimilor nu le acord nici un gram de respect.. asa ca chestia cu bunul simt… trebuie cautat pe ulita anonima, nu la mandea care isi declina identitatea cu toate riscurile, mai ales in troaca româna, cu ifosele de care gavaream mai sus.

    Eu nu mi-am propus face cariera in spatiu literar -jurnalistic românesc, nu am ce cauta in acest spatiu. Asa ca nu înteleg de ce as fi obligat pune mâna pe gramatica lb române. O vorbesc si scriu atât cât am nevoie de ea, a comunica cu prieteni fie si virtuali cum este cazul dl LIS,pe care il citesc cu placere, comentez ideile exprimate de dânsul.

    Din aceasta clipa va las pe dvs comenta, daca prezenta mea oftica inimioara de filolog, de aparator al limbi române, ptr a nu va baga in spital cu vreun infarct, va scutesc de prezenta (comentarile) mea ..

    Va doresc o fructoasa si preacademica palavrageala…