Duminică, 26 februarie 2012. I-am văzut și în această seară „la locul lor” pe protestatari, în a 44-a zi consecutivă în Piața Universității – de data asta complet ignorați de mass-media. Să le dea Dumnezeu sănătate, să reziste pe baricada morală ridicată… Altfel, „băieții” își văd de treburi – cum se eliberează un loc de conducere-cheie la vârful structurilor ticăloșite, cum începe bătaia celor aflați la putere pentru ocuparea lui. Natural, nu „intră în cărți” decât cei unși cu toate alifiile, funcționând la maximum mafia cadrelor în stil securist. 
Ați reținut că pe 7 martie (întâmplător, în această zi s-a cerut și Băsescu în Parlament, să vorbească sălii de plen goale pe jumătate, opoziția unită anunțând de pe acum că nu participă la ședința reunită) Curtea Constituțională va confirma sau infirma valabilitatea validării actualului Guvern Ungureanu (care are zece miniștri fără avizul comisiilor parlamentare; în condițiile în care opoziția unită a fost în grevă de protest și comisiile pomenite n-au avut cvorum). Nu crede nimeni că e posibilă o invalidare a actualului Guvern Ungureanu, știindu-se că există o majoritate care face exclusiv jocurile lui Băsescu. Dar dacă… există un scenariu secret al lui Băsescu (vorba vine secret) al căderii Guvernului Ungureanu și al declanșării alegerilor parlamentare anticipate (sigur, trebuie să cadă și un al doilea Guvern Ungureanu să poată fi declanșate, prin dizolvarea actualului Parlament; dar printr-un acord politic putere-opoziție, Parlamentul s-ar putea dizolva imediat, fără să cadă și al doilea guvern), care să facă pe plac protestatarilor din stradă? Povești… Ați observat, după demisia premierului Boc, a fost numit un premier 
interimar (în persoana fostului și actualului ministru al Justiției) și rapid a fost numit premier directorul serviciilor secrete „de la Externe”, Mihai Răzvan Ungureanu, indignând societatea civică independentă, fiindcă așa ceva nu se face decât într-un stat autoritarist. Din păcate, în acest caz, al numirii premierului-securist, Victor Ponta s-a distanțat de Crin Antonescu și a aplaudat numirea lui M.R. Ungureanu, motiv să cred că „s-a rupt firul” care lega PSD de PNL. Cum era de așteptat, „băieților” li s-a rupt de părerea opozanților, în general și și-au văzut de treabă. Într-un târziu M.R. Ungureanu a catadicsit și a demisionat din fruntea SIE. Astfel, s-a eliberat un post de conducere-cheie, de care scriam la început, post pe care s-a deschis o bătălie surdă pentru ocuparea lui. Ce credeți? Vreți să știți cum lucrează încrengătura mafiei politice de la noi? Auziți știrea de azi – titlu: „Adrian Daniel Moldoveanu, naşul lui Blejnar, în cărţi pentru conducerea SIE”. Rețineți: Parlamentul îl va vota marţi pe noul şef al Serviciului de Informaţii Externe. Cel mai vehiculat nume în acest moment este cel al consilierului prezidenţial Adrian Daniel Moldoveanu. El îndeplineşte actualmente funcţia de consilier de stat în Administraţia Prezidenţială, în chestiuni ce ţin de siguranţa naţională. Moldoveanu este şi naşul de cununie al şefului de la Fisc, Sorin Blejnar. La alegerile parlamentare din 2004, a candidat din partea PD, dar nu a reuşit să obţină mandatul de deputat. După alegeri, a devenit consilier la comisia parlamentară pentru controlul SIE. În 2005, Traian 
Băsescu l-a chemat la Cotroceni. Înainte de Moldoveanu, printre numele vehiculate drept înlocuitori ai lui Ungureanu la şefia spionajului românesc au fost prim-vicepreşedintele PDL Teodor Baconschi, fostul ministru al Apărării Mihai Stănişoară şi preşedintele comisiei de control al SIE, deputatul Cezar Preda. (Agentia.org). Ați avut senzația că România postcomunistă nu a fost condusă măcar o zi în stil securist? Tot ce e structură de conducere trece prin mafia dosarelor de cadre, numai cei șantajabili (dintr-un motiv sau altul) sunt „oameni de încredere” și instalați în funcție. E odios ce ni se întâmplă.
Un asemenea caz de cadru de încredere șantajabil a fost și eseistul Andrei Pleșu – care a ocupat posturi-cheie după Revoluție la vârf, de ministru al Culturii și apoi de Externe. Interesant, a fost o perioadă și consilier la CNSAS, atât cât să șteargă urmele colaborării lui cu structurile comunismului ceaușist. S-a dat de gol în aceste zile, și asta datorită 
scandalului în care a fost băgat Sorin Ilieșiu, exclus din Grupul de Dialog Social (GDS), colaboraționismul lui Andrei Pleșu de înainte de Revoluție (când a pupat mâna lui Ceaușescu) și de după Revoluție, când s-a aflat mână în mână cu Iliescu și a participat inclusiv la înăbușirea în sânge a protestatarilor din Piața Universității, pe 13-15 iunie 1990 (și mai apoi l-a pupat direct în părțile dorsale pe Băsescu la Palatul Cotroceni, unde a fost consilier). Eu nu mai am demult răbdare cu acești apostoli ai ipocriziei, care dau lecții de morală, de tip Pleșu-Liiceanu-Patapievici (ultimul se tot laudă că l-a prins nu știu ce zi a Revoluției pe stradă și merită să fie aplaudat), deși înainte de Revoluție, dacă n-au sărutat în secret papucii lui Ceaușescu, n-au avut nici o disidență anti-PCR sau anticeaușistă. M-am plictisit să atrag atenția că nu sunt ceea ce par a fi. Vă invit să aveți răbdare și să-l citiți pe Sorin Ilieșiu, deși cred că deja ați făcut-o, dați click pe: http://www.cotidianul.ro/sorin-iliesiu-il-acuza-pe-andrei-plesu-de-tradare-a-democratiei-173975/ (Octavian Mihăescu mă trimite ieri, la 
Comentarii, aici, la un link din Dilema Veche, revistă necredibilă moral, pe care eu n-o citesc din cauza colaboraționismului lui Andrei Pleșu cu toate regimurile; revistă la care a fost redactor-șef și o propagandistă PCR-Securitate, ajunsă mai apoi ambasador în Canada; aceeași mafie, aceiași papagali; în acest link, marele Andrei Pleșu ia totul peste picior, nimic mai descalificant). Luați aminte la statura imorală a acestui tragic autor și personaj literar de succes, totodată, Andrei Pleșu. Dacă Andrei Pleșu n-are nimic să-și reproșeze, atunci să se ducă dracului șandramaua intelectualității românești oportuniste, intelectualitate coruptă de putere, profitoare a tuturor regimurilor, compromisă, pe care eu o detest (datorită ei România arată cum arată, o rușine).
***
Public mai jos un poem dedicat celui ce a dispărut zilele trecute la Buzău, Ion Nicolescu (îngropat de scriitori, care au pus mână de la mână; foarte interesante sunt cele scrise de Ion Adrian la Comentarii, pe 17 februarie, aici, adresate lui Horia Gârbea: https://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/02/avem-o-guvernare-depasita-din-toate-punctele-de-vedere-poetul-boem-ion-nicolescu-s-a-stins-la-buzau-mai-mult-murim-decat-traim/comment-page-1/#comment-71146), poem semnat de poetul 
Paul Spirescu:
CÂND MOARE UN POET
Memoriei lui Ion Nicolescu
Când moare un poet, nori negri pe cer
se-adună în taină
să-i întâmpine sufletul renăscut
cu un ropot diafan de ploaie
adormitoare:
sufletul Poetului nu are nici margini
nici explorări peste margini
nu are. //
Pentru un timp, prin păduri aţipite
se opresc arborii seculari
din chiar creşterea lor seculară:
sufletul Poetului care moare le este şi lor
adormitorul balsam
şi seva stelară. //
Calendaru-şi încetează pentru-un secol delirul
curgerii-n valuri a clipelor, anilor.
Când moare un poet, seva ascunsă
a Veşniciei se retrage timid
în delirul castanilor.
Paul Spirescu
mda. Scufita Rosie s-a incuiat in casa, in lumea ei DILEMAtica; ca sa nu o manance lupul. Iar la usa sta Bunicuta si vegheaza: „vreti sa o vedeti pe Scufita Rosie?” „Daaaaa!” ” Atunci platiti!”. Tre’ sa platiti ca sa vedeti limba incarcata a Scufitei, trebuie sa platiti cand va scoate limba. mde.
Povestea nu spune cum a ajuns Scufita Rosie la bordel, dar cine nu stie?!
Mai important a fost comentatorul articolului care-l pune la punct pe Plesu, altfel nu dadeam linkul. In orce caz, de scârba nu mai comentez (situatia catastrofala), scârba de cea ce tot aud din Romania. Nu mai vreau nici sa înteleg ce se petrece acolo deoarece as risca pierde mintile. Dealtfel observ mârsavia ce se acopera foarte dibaci cu alte nimicuri facute bombe de presa si pe care totii le tipa,in realitate fapte cutramuratoare se fac in ascuns, pe acelea incer dibui cât mai corect cu putinta, altfel de mi-asi pierde mintea cu tot ce se tipa si scrie nu as putea dibui mârsavia diavolului.
Daca am dibuit corect mârsavia ultima, pe care nu-o pot face pubica, atunci aceasta putere este cea mai odioasa din câte au existat vreodata in România, cea mai satanizata putere ce-a ajuns ucide pâna si ritualic ptr a se mentine la putere. NU am toate datele problemei decât câteva indici serioase si analiza proprie asupra acestor elemente. Analizati cu lupta tot ce a miscat-spus doar in acest an Ponta asta, ajuta spre un element de baza al mârsaviei. Mai mult nu pot spune… nu de frica ci de sila.
@OM
Stiti mai multe despre vizita la acea biserica facuta de Ponta in aventura lui peste ocean ?
S-ar cuveni sa ne spuneti, lasand scarba la o parte !
Ca noi n-o sa murim de scarba 😉
Ci de cu totul altceva….
Acuma sa nu credeti ca nu ne apuca si pe noi scarba cand e vorba de Andrei Plesu, prea mult creditat de noi in plan filosofic si singur discreditat in plan socio-moral de alaturarea in taratele politice, odata cu ele fiindu-i papata si bruma de credibilitate profesionala !
Desi destul de voluminos, a fost cu destula usurinta inghitit de
mediocritatea morala in care s-a complacut, ajungand pana la urma sa lucreze/actioneze politic la doua capete, din care inevitabil, cu unul, s-a trezit drept in gura 😉
Marsavia alcatuirii morale si chiar valorice a GDS, o explica si pe cea aparent inexplicabila a excluderii lui Sorin Iliesiu, a carui comportament din ultima vreme ( trezire destul de tarzie dealtfel !) nu mai corespunde liniei de supravietuire, amenintand pierderea unor fonduri, prin inchiderea robinetului principal din care sug la buget niste alesi ai neamului literar si nu numai 🙄
Am pescuit multe si de peste ocean-pontit… de-acolo incepe scârba dle Humor! A-ti auzit urarea poantei catre enoriasi?
De-a Dumnezeu multi copii…
si dadu napasta pe la Brasov, acu, nu-i nici-o legatura , ce are a-face sula lu Ilici cu prefectura lu Base, ba uite ca are bre, ca altfel nici mata nu-o gineai asa la fix. . ca dupa… sa se schimbe radiical pontasu asta.
Pai unde-si baga domne asta nasu? Taman in tortul PLD.
Si cum se mai leaga toate astea cu evenimentele din 89 si 1990, cele douo tradari de care am mai vorbit pe acest blog. Hm, stie el Blaga ce zbiara cu cele 30 procente asigurate si , le va avea, ptr ca au pus cu botul pe labe potentiali tradatori care nu se vor lepada de PLD, desi, tare mai voiau ei ateriza in barcuta PSDponta, adica acasa la tov Ilici cu care au curvit din primele lor zile, ba cu bolsevici lu Dej, Ceausescu.. ehe.. istorie grea nea Radule…. ti se face si mata scârba rea
Domnule Mihăiescu, orice ar fi,oricâte se vor întâmpla în viitorul foarte apropiat, totul are un sfârşit. Gaşca asta de puturoşi ai curului aleşi cu limba politicii europene se va strecura printre ferestrele buncărului şi ne va sufoca tot pe noi cu miros de fasole de cur prăjit. Iar ei se vor reparfuma. Ca un fel de ameniţare volatilă, ca la ei, la securicişti, sunt ameninţat de un pulică în frâna pizdei, unul Cezar Preda, deputat PDL, care, în momente de frenezie fascistă dă declaraţii de tot căcatul: ” Aşa se prăbuşeşte sistemul de valori reale al unei ţări,tot tăcând şi lăsâd toţi zăpăciţii din ţara asta să scrie ce vor, fără să fie traşi la răspundere(..) orice ziarist trebuie să aibă o limită la ceea ce poate să spună despre cineva în virtutea dreptului fiecărei pesoane la ceea ce înseamă imagine publică”.
Domnilor, analizaţi, vă rog, citatul acestui analfabet diabatic intelectual. Mă opresc aici şi singur voi veni cu alte meniuri din bucătăria de căcat a băsesciţilor.
Un singur lucru nu pot eu să înţeleg: ce treabă are Pleşu cu filosofia? Noi suntem totuşi oameni citiţi şi ne putem da seama că filosofia şi gastronomia sunt lucruri diferite. „Filosofia este concept” – spunea Hegel; Şi, aş adăuga eu, nu este „friptură de porc pe grătar”.
Este drept că astăzi termenul în cauză s-a degradat profund: de când cu identificarea tautologică a „filosofilor” cu „tâmpiţii”şi până la sintagme de felul „filosofia fotbalului” etc.
Revenind la MARELE PLEŞU: oare să nu fi ştiut el că surogatul lui despre morală poartă titlul unei cărţi chiar de filosofie, intitulată chiar aşa şi scrisă prin anii 1930 de THEODOR ADORNO?
AFERIM!
Revin cu o rectificare: cartea „Minima Moralia”, a lui Theodor Adorno a apărut în anul 1951.
Îmi cer scuze, cum aşa cred că ar trebui să procedeze şi „marele nostru filosof” Andrei Pleşu.