Marți, 27 martie 2012. Zi neagră pentru PDL – înaintea alegerilor locale, a fost părăsit de doi „grei” din teritoriu: Sorin Frunzăverde (care va pleca cu tot cu parlamentarii din PDL Caraș-Severin și cu 42 de primari, din câte s-a anunțat), președinte de consiliu județean, și Darius Vâlcov (soțul liderului PIN, Lavinia Șandru, azi în UNPR, fostă membră a PD; e actriță la bază), primarul municipiului Slatina și liderul PDL Olt. Al doilea nu se știe în ce partid își va anunța intrarea, dar se bănuiește că se va duce lângă soție, în UNPR. Lovitura de grație a dat-o Frunzăverde, care a anunțat că intră în PNL, alături de care va pune temelia unei drepte europene. 
A fost atât de năucitoare demisia lui Frunzăverde din PDL (în care era prim-vicepreședinte), încât ceilalți lideri ai PDL au dat în bâlbâială, pur și simplu nu le vine să creadă. Ceea ce-i sperie de moarte pe cei din PDL e că și alți „grei” ai PDL își pregătesc plecarea din PDL, corabia se scufundă, șobolanii se salvează cum pot. Amuzant, anunțul lui Frunzăverde are loc pe când tartorul PDL, Băsescu, nu e în țară (săracul Băsescu, el se bătea în piept cu aducerea în țară a unui deputat oarecare al PDL de Galați, Boldea, să dea socoteală pentru o făcătură, nu-și putea imagina că trădarea vine de la un lider al PDL). Fiindcă trebuie privit în clar – Frunzăverde îi întoarce spatele în primul rând lui Băsescu (care se va simți profund jignit; abia acum va înțelege și Băsescu cum stă cu trădătorii; după ce Băsescu a construit o structură de partid, UNPR, formată numai din parlamentari trădători din PSD și PNL), se apropie vremea socotelilor. Apropo, azi parlamentarii puterii au votat în legea referendumului să nu mai poată fi suspendat Băsescu (e de domeniul fantasticului)… Slavă cerului, atragerea la 
vârful USL a lui Frunzăverde demonstrează că USL e o alternativă credibilă, că Victor Ponta și Crin Antonescu sunt preferabili lui Băsescu și Boc. Sunt convins că și serviciile secrete au fost luate prin surprindere de mișcarea masonului Frunzăverde. Ceea ce înseamnă că mai sunt speranțe să intrăm în normalitate după alegeri. Mare păcat că n-avem parte de alegeri parlamentare anticipate, să se termine o dată nebunia cu această putere care a dus România de râpă. Să nu uit: am trecut prin Piața Universității din București la ora 18, protestul început pe 13 ianuarie 2012 continuă, nu mai știu în a câta zi a ajuns, azi erau 30-40 de nemulțumiți cu pancarte și scandări cu Jos Băsescu, Alegeri anticipate, și cu steaguri.
***
Azi, 27 martie, s-au împlinit 94 de ani de la unirea Basarabiei cu țara mamă, România. Cum era de așteptat, habar n-a avut nimeni (nici între politicieni) în 
România de acest eveniment minunat. E cu atât mai trist cu cât anul acesta se împlinesc 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Rusia. Să ne amintim: Unirea Basarabiei cu Țara Românească a fost votată de organul legislativ al autonomiei, Sfatul Ţării, la 27 martie 1918, cu majoritate de voturi. Unirea a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus. Basarabia a fost anexată la Rusia Țaristă în 1812, în urma războiului ruso-turc dintre anii 1806-1812, și a fost supusă unui proces intens de rusificare. „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!”, se spune în document. Dintre toate provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină, Basarabia a fost prima care s-a unit cu România, deschizând calea reîntregirii şi celorlalte provincii româneşti – Bucovina şi Transilvania. La sfârşitul anului 1918 toate ţinuturile româneşti erau unite, formând România Mare. Basarabia a fost parte din România Mare până la 28 
iunie 1940. Atunci, după un ultimatum al guvernului sovietic adresat României privind cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică, teritoriul său a fost ocupat de Armata roșie. După o lungă şi complicată tergiversare, unirea Basarabiei cu România a fost recunoscută de jure prin Tratatul semnat la Paris, în octombrie 1920, între Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia pe de o parte şi România, pe de altă parte. Acordul stipula, în primul articol, că „Înaltele Părţi Contractante declară că recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina şi Basarabia, şi acest vechi hotar”. Următoarele articole precizau modalităţile de stabilire a frontierei pe teren, respectarea drepturilor minorităţilor, modalităţile de dobândire şi renunţare la cetăţenia română, trecerea gurii Chiliei sub jurisdicţia Comisiei Europene a Dunării şi asumarea de către România a părţii proporţionale ce revine Basarabiei din datoria publică a 
Rusiei, precum şi din celelalte angajamente financiare ale statului rus (Evz.ro). Chestiunea unirii ar trebui să fie pusă și azi exclusiv de Basarabia („Republica Moldova”), nu de România. Natural, Basarabia nu dorește să fie o provincie în România, asemenea Transilvaniei, ea a dat de gustul „independenței ca stat” (că trădarea la români e a doua natură) – „băieții” structurilor ticăloșite de acolo sunt foarte ocupați cu posturile unui stat, nu ale unei provincii românești, vor să fie președinți de „țară”, parlamentari, miniștri „moldoveni”, nu români. Degeaba suntem români și „aceeași făptură”, autoritățile basarabene nu simt nevoia să se unească azi cu țara mamă. Să fie sănătoși basarabenii și să-și ducă pe mai departe crucea așa cum doresc, departe de România… Interesant, anul acesta în „Republica Moldova” au avut loc manifestații prounioniste mai serioase – se trezesc basarabenii? Să dea Dumnezeu. Auziți: Tradiţionalul marş cu ocazia aniversării Unirii Basarabiei cu România de la 27 martie 1918 a fost 
organizat de Coaliţia civică “Acţiunea 2012″ şi Consiliul Unirii. Aproximativ două mii de manifestanţi, cu mult mai mulţi decât în anii trecuţi, cu drapele tricolore şi pancarte cu mesaje prounioniste au mers în coloană pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt din centrul Chişinăului, cerând unirea cu România. Aceştia au scandat “Unire”, “Jos hotarul de la Prut”, “Basarabia e România”, transmite Agerpres. În centrul Chişinăului, în faţa primăriei aceştia erau însă aşteptaţi de un grup de câteva zeci de persoane, adepţi ai Partidului Patrioţii Moldovei, formaţiune care a acumulat mai puţin de 0,1% la ultimele alegeri parlamentare, dar care este cunoscută pentru mesajele sale antiromâneşti. Cu drapele ale Ţării Moldovei şi chiar ale fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti din perioada sovietică, aceştia au blocat strada, cerându-le manifestaţilor să se ducă “în ţara lor, România”. Deşi cordoane de poliţişti au blocat ambele tabere de manifestanţi, altercaţii separate şi înjurăturile dintre aceştia nu au fost evitate. Manifestanţii au rupt 
drapele şi pancarte şi chiar au trecut la pumni, iar poliţia a fost nevoită să aplice forţa pentru a debloca strada. Reprezentanţii Partidului Patrioţii Moldovei au continuat însă contramanifestaţia de pe trotuar, iar ulterior poliţia a fost nevoită din nou să intervină în forţă pentru a-i opri. Potrivit unor surse din cadrul poliţiei, nicio persoană nu a fost reţinută, deocamdată. Manifestanţii prounionişti şi-au continuat însă marşul, iar mai apoi au organizat un concert şi Hora Unirii în scuarul Teatrului de Operă şi Balet. Unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918 este o dată controversată în Republica Moldova – pentru unii sărbătoare, pentru alţii zi a cotropirii teritoriului actualei Republici Moldova de către România. Această zi a fost marcată de scandaluri şi incidente timp de mai mulţi ani la rând, în timpul guvernării comuniste (2001-2009), când mai multe persoane, inclusiv cetăţeni români şi politicieni, au fost arestaţi. Data de 27 martie a fost însă marcată cu mai mult fast după 2010, odată cu venirea la putere a Alianţei pentru Integrare Europeană şi mai ales în acest an, când se împlinesc 200 de ani de la anexarea 
Basarabiei la fostul Imperiu Țarist. Personal, regret că scriitorii „moldoveni” de la Chișinău (măcar membrii de acolo ai Uniunii Scriitorilor din România; la Chișinău există o filială a USR) nu forțează unirea – asemenea scriitorilor din România, ei preferă să stea cu capul la cutie, să nu deranjeze autoritățile postcomuniste.
***
Amân și azi relatarea reîntâlnirii cu Nichita Danilov, luni, la București. Mă bucur să anunț că Nichita Danilov a fost premiat la Gala Premiilor Observator cultural ieri, la secțiunea Poezie (alături de Sorin Gherguț). Amân și încheierea relatării preumblării mele de sâmbătă și duminică, 24 și 25 martie la Brăila și Galați… Cu mare tristețe am aflat azi că a murit ieri un poet și istoric drag mie, Ioan Țepelea de la Oradea. N-o să credeți, am aflat de dispariția lui la Comentariile de ieri de pe blogul de față (sunt sigur că le-ați citit, nu le mai reiau aici), întâi. Apoi de pe e-mail. Mi-a scris George Roca: Distinsi prieteni, Va anunt cu durere in suflet ca 
a murit Nelu Tepelea. Presedinte ASLA (Academia de stiinte literatura si Arte). Profesor universitar, doctor, istoric, scriitor, poet, om de cultura si prieten bun! Membru al Academiei Romano-Americane. Am primit un e-mail din partea familiei: „Cu durere in suflete anuntam trecerea in nefiinta a poetului Ioan Tepelea. Inmormantarea va avea loc miercuri, 28.03.2012, ora 13, la Biserica Ortodoxa din loc. Bratca. jud. Bihor. Familia indurerata”. Pacat. A plecat… de tanar! 62 de ani! Dumnezeu sa-l odihneasca! Condoleante familiei!
george roca
(atasez cateva poze personale)… Public aici din aceste fotografii primite.
Poetul Eugen Evu mi-a trimis un poem lung, „De Adio” dedicat lui Ioan Țepelea, In Memoriam – dați click pe E Evu De adio (și iar click pe dreptunghiul apărut) să-l citiți.
Poetul Ion Cristofor a făcut cunoscută biobibliografia lui pe scurt: Ioan ŢEPELEA (3 iunie 1949, Oradea – 26 martie 2012, Oradea). Poet, istoric, eseist. Şcoala militară de ofiţeri, Sibiu. Facultatea de istorie-filosofie a UBB Cluj. Debut absolut cu versuri în Familia, 1974. Volume: Semnul mişcării, versuri, 1986; Miresmele fulgerului, versuri, 1988; Naufragiu în limita bunului simţ, versuri, 1991; Poverile din oglindă, versuri, 1992; Trup rătăcind printre părţi de 
vorbire, versuri, 1994; Îndreptăţit la căderea în gol, versuri, 1996; Noaptea esenţială/La nuit essentielle, 1996; Discursuri în partea de însufleţire artistică, versuri, 1997; Oasele minţii, versuri, 1997; Exilat pe tăişul de sabie, versuri, 1998; Prolegomene în lăuntrul iluziei, versuri, 2000; Ochiul din cer/The Eye above, versuri, 2003. Prezent în antologii: Voix de la Roumanie, Marsilia, 1992; Vânătoarea de vise, 1992; Vid tystnadeus bord, Stockholm, 1998; Antologia copilăriei, 1998; De dragoste, 2001; Ars poetica, 2003; Voix croisées. Roumanie/France, Marsilia, 2005 etc. A colaborat la numeroase volume colective pe teme de istorie, cultură, civilizaţie.
Sunt tare amărât, Ioan Țepelea îmi dădea în ultimii ani telefon din când în când și-l auzeam plângând în hohote, bărbătește, făcându-mi efectiv rău. Era îngrozitor de nefericit că l-au părăsit prietenii optzeciști (nu le dau numele; culmea e că sunt prieteni comuni, și știu pe propria piele comportamentul lor; norocul meu că m-am desprins, am ieșit din capcana acestui gen de prietenie în care nu există respectul reciproc), nu reușea nicicum să-i înțeleagă. Ioan Țepelea a organizat un Festival internațional de poezie la Oradea extraordinar, a împărțit premii în stânga și în dreapta. A condus revistele lui de cultură intitulate „Unu” și „Aurora” (tip carte), excelente în sine. După ce n-a mai avut bani să-și susțină festivalul internațional de poezie și revistele lui, a fost marginalizat, uitat de prieteni – ce mai prieteni (ferește-mă, Doamne, de prieteni-scriitori, îmi spunea la telefon, cu inima frântă)! S-a trezit tot mai singur, s-a izolat, a fost uitat, evitat. Dacă aș putea să-l mângâi azi…
Mâine, 29 martie 2012, la Centrul Cultural Nicăpetre,din Brăila, str. Belvedere, va avea loc lansarea primului număr al publicaţiei POEM CAFFE – revistă de poezie.
Această revistă este susţinută financiar de Cofetăria POEM CAFFE.
Există şi o ediţie on line, la adresa : poemcaffe.net/
La lansare vor spune poezii copii şi scriitori.
Sila, profunda am pe mine, fata de acest taie frunza la catele, bestie oprdinara pe care eu las-i impusca! Cum pizda-mati abia acu vezi sta politienesc si pld-ul tau care la-si futut si-n gura sin cur , adica impus prostimi, acu-i vezi pizda plia de sculement, sictir sculament de mason rodinar, si ma fac ceva pe masoneria româna care-i cea mai de cacat din toata lumea!
Mi-am exprimat scârba in cel mai vulgar mod, scuze colegilor!
PNl ptr ca a primit sculament sa se duca dracului cu tot cu bolsevici din PSD, sa vina la putere coloratelul de caracal si bage in iad, cu asta clasa politica gen pizdita masonerie rumâna ne putem astepta la alt ceasca si mai negru la suflet, adica tiganul de DDD, seful maifei tiganestsco-basite din România!
Ordin!
Distrugeti urgent atelierele românesti!
Care-s alea bre ?!
maso/n)(chisto-satano-rusu-rumânsckivici
Va reamintesc episodul Bratianu, la scara extrem de redusa si acest frunza pielea -puli facu aceiasi gafa ptr masonerie, dar Bratianu avu constinta ptr Ro.. labagiu asta o fute si pe masa … masoneria va reactiona nu dur ci extrem de dur… din nou fata de Ro… ca de la bratianu s-au tras multe ce le suferiram dar si invinsaram inistorie.. pe când cu onanistu asta…
scuze, sunt stupefiat! Am o legiune de nervi in mine de-mi vine pune m^na pe pusca si trage in plasma!
Octavian Mihaescu
Lasa puşca şi trage duşca !
Chiar daca n-o sa fie asa cum visăm unii dintre noi, principalul e ca nu va mai fi ca acum !
Cand suntem la un pas de disolutie !
Cu noua putere va trebui sa fim fie implicati direct, fie mult mai atenti spre a opri din faşă inevitabilele derapaje.
Sa nu uitam ca ceea ce fac acum Antonescu si Ponta este un veritabil dans pe sarma fara plasa de siguranta a UE ( si sa speram ca nici nu va fi nevoie de vreuna) 🙄
Orice politician inteligent n-ar putea refuza oferta Frunzaverde cu toate avantajele ei de moment, de dragul principiilor pe care pana la urma nu punem pret decat prea putini dintre noi, pentru a avea un eventual castig electoral in caz de respingere.
Molocul trebuie daramat cu orice pret si de abia apoi putem vorbi de principii !
Ca pana la urma daca ai „norocul” sa te nasti intr-o familie care te trimite de mic la furat nu prea ai de ales!
Si multi din PD-L au fost in situatia asta !
Stiu personal cateva cazuri….
Cred că Băsescu deja se ia cu mâinile de păr!
Da, este clar : Frunzaverde va fi viitorul prim ministru al Romaniei. Felicit ,deci ,atit pnl-ul pentru strategia inteligenta pe care a facut-o ,de a primi un tradator (dar cu grade -33 ?) in rindurile lor ,dar si pdl-ul ,care a reusit sa -si trimeata calul troian in tabara dusmana taman la tanc .
Ce usor a fost !!