0
26 comments

Joi, 7 iunie 2012. Aseară, la Casa Monteoru, Sala Oglinzilor (Calea Victoriei 115), s-au acordat Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2011. E mai mult decât lăudabil că s-au acordat, în condițiile în care USR e în situația în care e, nu mai insist, din jenă colegială (am schimbat azi o vorbă cu contabila-șefă a USR, era optimistă, credea că în trei luni USR reintră în normal; dacă nu se va reuși cu vorbă bună să fie scoși din Casa Vernescu cei de la cazinoul care azi e public în incapacitate de plată, se va apela la o ordonanță prezidențială de evacuare și spațiul lăsat liber va fi închiriat altei firme care să ajute USR să supraviețuiască). De la poetul Andrei Novac (de la Ministerul Culturii) am înțeles că pentru a se acorda premiile USR ieri, a fost deturnat premiul de 10.000 de euro, care trebuia acordat anul acesta de Ministerul Culturii unui scriitor străin, dacă nu se anula Festivalul internațional de la Neptun. În plus, a contribuit la organizarea festivității de ieri același general N. Onțanu (primarul sectorului 2), mereu generos, pe bani publici, cu scriitorii. Din păcate, festivitatea de premiere de la USR a trecut neobservată, mass-media nu mai e deloc interesată de soarta breslei scriitorilor (abia dacă a pomenit de ea Mediafax și Agenția de carte.ro). Am văzut un comentariu derutant, subiectiv pe blogul lui Stoian G. Bogdan (SGB), citez: Dupa cum se poate observa, Uniunea a premiat si anul acesta scriitorii care ocupa functii de conducere sau alte functii in Uniune… Deci, 80% dintre premianti sunt oameni cu functii in USR care ar fi trebuit, macar din bun simt, sa se recuze, cum de altfel au facut cand am luat eu premiul USR:  Nicolae Manolescu si Varujan Vosganian.  (http://chipurile.blogspot.ro/2012/06/premiile-usr.html). Cunoașteți premiații, cu siguranță: la Poezie – Gabriel Chifu (a concurat cu Ion Pop, Nichita Danilov, Ioan Es. Pop, Ștefan Manasia), la Proză – Al. Vlad (roman; a concurat cu N. Breban, Marta Petreu, Magda Cârneci, Octavian Soviany, Dan Lucian Teodorovici, Emilian Galaicu Păun), la Teatru – Gellu Dorian (a concurat cu George Banu și Vlad Zografi), la Premiu special (un amestec de cărți – jurnale sau studii) – Cassian Maria Spiridon (cu un volum de eseuri, editoriale ale lui din Convorbiri literare; a concurat cu Mircea Cărtărescu, Bogdan Ghiu, Ioana Pârvulescu, Eugen Simion și Andrei Grigor – „Cronologia vieții literare românești”, Doina Uricariu). Observ că optzeciștii continuă să ia toate premiile care contează, rămân valori. Alte premii au luat la Critică – Mihai Zamfir, pentru „Panorama alternativă a literaturii române” și Debut – Alex Goldiș și Gabriela Gherghișor. Traduceri – Dinu Flămând (din F. Pessoa). Plus un premiu al Fundației „Andrei Bantaș” echipei Violeta Popa, G. Volceanov și Horia Gârbea pentru W. Shakespeare. Plus Premiul Național de Literatură: Norman Manea (dacă nu cumva îl va refuza, așa s-a subliniat). Rețineți și componența celor două jurii, cu ce spirite critice defilăm – primul juriu, cel care s-a ocupat de nominalizări a fost alcătuit din Mircea A. Diaconu (preşedinte), Lucian Alexiu, Iulian Boldea, Dan Mircea Cipariu, Sanda Cordoş; al doilea juriu, cel care a acordat premiile a fost format din Dan Cristea (preşedinte), Paul Aretzu, Gabriel Coşoveanu, N. Oprea şi V. Spiridon.

***

Public partea a doua a replicii mărturisitoare a marelui prozator Vasile Andru (unul dintre nedreptățiții Premiilor USR, apropo) – vă invit să citiți partea I ieri, aici, să înțelegeți exact contextul:

O replică cordială (II)

E drept, suntem la discreţia mediatizării. Şi-ţi vine să-l fericeşti pe confratele turc Nedim Gűrsel (l-am prezentat sâmbătă la Bookfest), care ţine pagina întâi la Paris şi la Istanbul pentru că a fost dat în judecată, cu acuzaţia abuzivă de „eretic”, şi riscă închisoarea!

La noi, ca autor ne-avuat de un cenzor fundamentalist, nu rişti proces, ci doar te strangulează tacit, scoţându-te din librăriile „Sophia”… cu un ipocrit surâs la sărbători! Sunt păţit!

*

     Aşadar, tu aştepţi o carte-bombă!

În viaţa mea de prozator au existat tresăriri de „măreţie”… Voi aminti. Iutlanda posibilă (1970) a produs entuziasme. Mirele (1975) a luat premii. Noaptea împăratului (1979) a fost tradusă urgent în patru limbi şi mi-a adus două burse în străinătate. Turnul (1985) a fost exclamat la Radio Europa Liberă. În legătură cu Muntele Calvarului (1991) marele istoric Marian Popa a riscat superlative! În legătură cu Păsările cerului (tradusă în şase limbi), câţiva critici prestigioşi au riscat superlative. Despre romanul Grădinile ascunse (2006), Breban şi Mincu au îndrăznit superlative. Iar autorul însuşi a spus astfel: „Grădinile ascunse va fi o bombă cu explozie… confidenţială.”

Astea sunt atingerile prozatorului cu măreţia !

*

     Mă întreb acum: De ce aştepţi marele roman Andru şi nu aştepţi „marea povestire Andru”? Eu mă simt hărăzit prozei scurte, şi cred că romanul a fost un accident juvenil în biografia mea literară! A fost o seducţie, o cădere în ispită, o concesie făcută senzualismului artistic!…

Ştiu că U. Eco zicea: Numai cantitatea învinge! Numai cărămida convinge! Dă cât mai multe cărămizi şi vei convinge! Cititorul vrea cărămida, loveşte-l cu cărămida!

Sau, cum ziceau anticii: Lumea vrea să fie păcălită, deci s-o păcălim!

Eu cred, însă, că numai stihul de cinci cuvinte învinge! Numai propoziţia zen convinge!

Prin „propoziţie zen” înţeleg rostirea scurtă şi paradoxală, aşa cum rostea Hristos parabolele sale, care parabole sunt şi ele proză scurtă, definitivă. Prin „frază zen” înţeleg acea rostire care recuperează şi iraţionalul din fiinţa raţională, recuperează şi prezentul astronomic, şi prezentul liturgic.

*

     Uneori m-am întins mult cu finisarea unui roman din următorul motiv: voiam ca fiecare capitol să funcţioneze şi ca o proză scurtă. Adică fiecare capitol să aibă autonomie şi sfericitate. De  aceea, înainte de publicarea unui roman, am publicat multe din capitolele sale, pe rând, în presa literară, să verific dacă ele funcţionează şi ca „proze scurte”, şi că au puterea de percuţie a prozei scurte.

*

     Aş fi bucuros să ştiu că, din tot ce-am scris, să rămână nu un roman, ci măcar o pagină! Sau o propoziţie… Dacă peste 150 de ani, din Andru va rămâne o pagină, înseamnă un triumf total!

Din ce text ar putea fi acea pagină, acea frază?

Poate din nuvela Roşu de Basarabia

Sau poate din povestirea Erou rătăcitor în pragul morţii

Sau din nuvela Elena lumii de dincolo, o proză cu vieţi aromâne.

Sau din schiţa de inspiraţie indiană: Doamna Sharma

Sau din povestirea Cel mai  îndepărtat  paradis,  de  inspiraţie  neo-zeelandeză. (A propos, trebuie să corectez o afirmaţie a ta din blog, din 29 mai a.c. Ai scris: „Andru are cetăţenie neo-zeelandeză”. În realitate, eu am primit rezidenţă permanentă în Noua Zeelandă. Deci nu cetăţenie, ci drept de rezidenţă permanentă!)

Încă două-trei povestiri din care s-ar putea să rămână acea pagină norocoasă. Să ne înţelegem: nu din fiecare câte o pagină, ci, din toată „opera” o pagină!

Poate din nuvela Doctor Fausta… Iată, am scris o replică românească la „Doctor Faust”. Şi, mai mult, o replică feminină la celebrul Johanes Faust! Pentru că, în România, realmente a existat o Fausta, o Ioana Fausta! Ea a făcut legământ cu o putere suprafirească, şi a primit un dar suprafiresc. Am cunoscut-o în urmă cu 22 de ani! Am publicat deja trei variante din această nuvelă şi acum lucrez la a patra…

Sau, cine ştie, pagina aşteptată, pagina răscumpărării, va fi din „Povestea lui Sarsailă care a zidit o catedrală”. O poveste, pur şi simplu!

*

     Într-un eseu-evocare, scriam:

„Fericit cel care poate spune: am făcut din viaţa mea opera mea! Adică cel ce lasă nu cărţi, sau nu numai cărţi, ci un destin. Cu fapte care au marcat timpul. Cu gesturi paradigmatice înscrise în minţi de oameni.” (Surâd deci exist, p.175)

În finalul acestei epistole cordiale, reiterez: Aş fi bucuros să pot spune că viaţa mea a fost mai grăitoare decât scrisul meu… Şi încă am această tristeţe că scrisul îmi bate viaţa.

Deşi, evident, ele nu sunt la concurenţă… ci se potenţează reciproc, scrisul şi viaţa.           (vasileandru@yahoo.com)

     Vasile ANDRU

Public și azi fotografii semnificative cu Vasile Andru, inedite:

1) La Paris, Andru şi fiica sa Tamara.

2) La biserica paleo-creştină din Malayatur datând din vremea Apostolului Toma, Vasile Andru lângă o piramidă de cruci aduse de pelerini din toată India.

3) Andru la Tokyo, la Congresul internaţional al scriitorilor, cu trei confraţi din lume, 2010.

4) La Nagasaki, pe colina celor 26 de martiri creştini, crucificaţi.

5) La Fukuoka, Japonia Insula de Sud, cu prieteni, sau “conexiuni de destin”.

6) Alteța Sa Principesa Sofia si Vasile Andru, în 1995.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
26 comments

26 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. De 30 de minute astept sa spuna ceva interesant, Youtube, “Accesul la subconstient”/5 12 9011, prezentatorul a murit de plictiseala, eu am atipit de 2 ori.

    Recomandati-mi, bre, ceva, sa vad de ce este atat de mare – cat l-ati prezentat!

  2. Raspopitule, nu esti un bun crestin, n-ai iubire de aproape, vorbesti cu pacat si mai porti si hangeru la cingatoare.

    Fa 300 de matanii!

  3. Certăreţ mai eşti bre, terasine. Pun pariu că eşti certat cu unele legi. Ai făcut cumva bulău sau doar am eu o impresie?

  4. Dle Hanger, terasin nu are neuron. A avut unul dar s-a găurit şi acela. Ca atare, având gaură-n el, nu-i mai trebuie filme porno. Nu are decât să se scarpine-n ureche şi gata actul sexual.

  5. Terasine, cui te adresezi. mă, tu eşti zdravăn la cap? Pe cine vrei să dai “la pisici”, mă neandearthalianule?lşti pe moşia mă-tii, pe site-ul pecereului? Ce tot aia a mă-tii ameninţi pe unul şi pe altul? Stai dracului în lipsă, că îţi arăt eu cum se rupe pisica încă de pe vremea când erai turnător la Canalul D-m-n. Băi sulică, dispari că vin cu documente. Eşti atât de laş încât te cheamă doar terasim.

  6. Nu suntem la pachet. Dacă “terasin” ne crede altfel, îi recomand propria sa oglindă. Ştim cu cine discutăm. Mai rar atâta transpiraţie de prost cu pretenţii.

  7. Pe bune, ştiu ce spun. Insul ăsta a cam luat-o pe cocoaşă în 89. Ştie el de ce. Acum e pizduit direct în elită. Aţi văzut cum pupă funduri cu buci nepereche: pleşă şi liiceancă. Nici chestia cu abonament la psihiatrie nu e o glumă. Să ne spună cum îl cheamă şi de-om greşi ne cerem scuze. Ce e nasol e faptul că, în mârlânia sa de caporal cu facultate, băiatul să nu facă ceva vreunei femei de servici bănuită de “trădare”. E nasol, omul se uită la puţă şi are impresia că vine potopul după prima jumătate de sticlă de bere. Paşol…

  8. Vroiam sa ii spun si eu ceva despre Sinagoga asta a Luceafarului lui Terasin, pentru ca iata in contra mea ii iau apararea, desi nu imi este felul. Am vazut foarte multi romani facuti berlinezi, adica cu gatul rupt, si cred ca acest lucru il face stafia lui Honecker de ciuda ca romanii au fost de acord ca RDG-istii sa scape prin Ungaria via Austria in RFG, si cand i se parea lui Honecker ca are probleme cu testicule, iata ca RDG-istii au facut ce au facut si au dat buzna intr-o ambasada RFG-ista din Ungaria, ala Kadar care era iredentist si sovin nu a putut actiona pentru ca il blestemam eu sa aiba soarta tiganului de Gheorghe Gheorghiu Dej, sa fie adica iradiat, daca nu permite rezolvarea RF(D)G-istilor, si pentru ca criza a avut succes si Honecker a avut un spasm la testicule, iata ca RF(D)G-istii au vrut sa treaca din RDG-ul berlinez in RFG-ul berlinez, este o deosebire, pe langa Poarta Branderburg, si iata ca agentii lui Honecker – care il ura de moarte pe Ceausescu – au incercat sa le taie calea si uite ca au inceput refugiatii sa cante internationala, pentru ca lui Honecker ii cazuse organul de reproducere si nu avea leac nici macar daca isi rupea gatul si ajungea berlinez, adica contempla taciturn, nu mai reusea, ca Saturn ajuta Berlinul occidental. Asa ca n-a zis nici malc, si d’aia zic, ca o fi vreo treaba, lasa omu’ daca vorbeste, de ce sa i se bage pumnul in gura si sa ajunga taciturn, lasa-l sa fie taciturn dupa ce contempla ce a vorbit, ca poate o fi cu folos. Eu l-a, simpatizat pe Toma Caragiu care zicea el ce zicea, partinitor cand zicea, credeam eu, despre challenge-ul asta dintre cele doua echipe adverse de ingeri de un fel si Ingeri de alt fel. Nu ca port pica, pentru ca poate pe undeva port, errare humanum est ( blestemat este cine se increde in om si tot omul este mincinos ), dar poate ca este mai bine daca se salveaza si echipa adversa, decat sa o infunde si apoi sa vezi ce dracu’ iese ca nu mai gasesti pe nimeni sa aibe ceva de sacru, sau sacrosant. Eu tocmai asta ii imputam lui Vasile Andru cand am pus problema cu acele piedici care vor fi, sa fie dar sa stim si noi, vorba lui Caragiale, ba inca sa ne facem si datoria, ca unele piedici sunt bune, iar altele de nedorit nici macar la adversari.

    Lui Terasin vreau sa ii spun care a fost eroarea marxismului in Romania, si ce dusmanie au aratat marxistii din alte tari fata de marxistii din Romania. Bag Seama ca eroarea a aparut de la Darwin incoace, si ea sta in teoria ( teroarea ) evolutionismului. Marxistii au bagat de seama in prima generatie, in a doua au tinut cont pe jumatate, in a treia pe sfert, si iata acum marea parte a marxistilor nu mai tin cont deloc de primejdia evolutionismului, de isi freaca mainile de bucurie bolsevicii din PNL. Sa o luam tacticos si cum se stie deja din istoria universala recenta, un michiduta, adica o maimuta, poate evolua si ajunge un om dupa o perioada de timp. Ceausescul stiti de ce, la un moment dat, fiind oligarh si oligofren, a bagat ca el este geniu carpatin si ca el a dezvoltat teoria materialist dialectica si istorica multilateral dezvoltata a transformarii lui michiduta in om. Baieee !, ce dracu’, ca asta au sesizat in istoria demonologica si aia de la Pink Floyd, sau cum dracu’ se scrie, cand ziceau ca sa nu mai fie invatati: Hey Teachers ! leave the kids alone. Vedeti !, michiduta are coarne si pune coarne, dar daca vrea sa ajunga om materialist dialectic si istoric multilateral dezvoltat isi scoate coarnele, si e mare pacat ! Baieee ! pai asta au urmarit si marxistii aia de la Teheran, sa faca luna din asta fara coarne, si aia de la Bagdad, cu mercurialul, si aia de la Alexandria, sa faca oameni care vad cai verzi pe pereti si stele verzi dar fara coarne, si aia de la Istambul, sa luceasca ca soarele de curat fara coarne, hai sa nu o lungesc, ca nu fac scoala acum in ceasul al 12 -lea, ca a fost o conspiratie mondiala marxista in contra Romaniei marxiste, cum zicea americanul Larry L Watts: Fereste-ma Doamne ( care ? ) de prieteni, dar si asta umbla cu jumatati de masura in documentarul Monica-i Ghiurco, desi avea dreptate, si poate nu a avut curajul sa il spuna pe tot, ca zicala este: si ca de dusmani ma feresc eu. Bai sa fie, ca sunt si de astia tortionari, vezi cazul demolarii de patrimoniu, care sunt alienati: cine-a iubi strainii, manca-i-ar inima cainii, si fac jocul asa-zisilor “pretini” marxisti de pe alte meleaguri. Cum dracu’ ?

  9. Am omis sa spun ca dracii pe care ni i-au bagat pe cap marxistii de pe alte meleaguri cica ar fi mai omenosi, ca adica nu ar avea coarne cu care sa impunga, ca adica ar fi tari in teorie, dar la praftica sunt zero. Mama mia ce sabotare fantastica, va dati seama ca atunci cant trebuie sa iei taurul de coarne si sa ii zice Ole !, nu mai ai de ce sa apuci de gaseste plutoane intregi de arhiconi d’astia care par omenosi, mari teologi, si mai este ceva ce nici macar nu am banuit si care a fost vadit de prin 1984 cand Ceausescul a inceput sa demoleze Manastirea Vacaresti si Biserica Sfanta Vineri, si a translatat alte Biserici de patrimoniu ( asta se numeste profanare: pasarica muta-ti cuibul si de du ! ), cand s-a demonstrat ca si dracii astia omenosi si fara coarne, mari studiosi si teologi, mai fac rabaturi de la teorie pentru un compromis doua cand vad taurul, si ca sa scape, as !, cum sa scape ?, deci ca sa scape se fac ca uita, fac pareza si amnezie la teorie. Baieee ce dracu’, atata de negru si pe deasupra si fara nimic ?, fara nici un rezult ?, ca ajunge dracii astia “omenosi” si docti de materialism dialectic si istoric multilateral dezvoltati, ca ajunge puii marii in plutoane pana la Beijing si neptunisti pe la muscalii moscoviti, si cu asta il inving pe Uranus, cand invinge rasa galbena de sifilitici ? Mai bine era de aia din Sinagoga Luceafarului care nu au facut scoala d’asta ca sa ajunga sifilitici si toba de scoala fara rezult.

  10. Mă, voi mă iubiţi…

    îliuţă, nu-ţi plac pisicile, atunci te dau la câini!

    nicuşor: “Ştim cu cine discutăm” E bine, imi bag picioarele! “Nu suntem la pachet” Atunci ce căutaţi în pachet?

    cipri: după ce îţi termini mătăniile, poate încerci să te înţelegi.

  11. Iubite-ar ăla din oglindă. Eşti bolnav dela marinar, jos. Am rupt pisici în două, cotoiule castrat. Discuţi cu mă-ta. Bagă-ţi picioarele. N-ai priceput, pentru tine la pachet înseamnă la parchet. Te cerţi şi cu “cipri”. Tu nu vezi că nu eşti zdravăn peste tot. Mă, uită că ai fost pe aici. Dacă nu te duci de bună voie unde îţi e locul, îţi dau propriul tău număr te telefon, ca să te simţi şi tu important, să vorbeşti cu tine,l ca de la terasin la terasin, de la andre loa pleşu, de la liiceanu la gimnazianu. Sulică, pauză că ţi se schimbă şeful.

  12. Revin, că-mi place. Am primit nişte telefoane. Am auzit că eşti scriitor, că ai nume şi prenume, că eşti belingher, ai ştaif manglit. Am şi un fel de hârtie, primită acum, la urgenţă, din care reiese că eşti “membru” cu plată in aconto. Bre, e nasol. Pleacă de pe acest site şi totrule ok. Portocalizează-te în altă parte.

  13. Pai sunt mai multe feluri de matanii, sunt unele care se numesc ate, niste cruci de sus pana jos asa, Doamne fereste ! Si crezi ca nu ajuta ?!

  14. Am omis sa iti spun ca daca nu ajuta tie atele alea, sa stii ca eu le fac asa, ca sa nu iti ajute, mai intai mie, ca sa imi scot barna din ochi, si apoi si tie, dar asta nu conteaza, ca tie iti ajuta sau nu mataniile tale. Baieee, daca nu faci matanii din ce experienta vorbesti ?!, sau vorbeste si gura ta fara tine ?! Nu stii ca atele sunt nebunie pentru unii, si veselie pentru altii ?, ca pentru unii sunt ciuma si pentru altii muma ?!

  15. Nu stiu de ce dar m-a pus gura sa spun de mataniile mici, adica atele, care sunt niste cruci de sus pana jos fara plecari de genunchi, ca alea cu plecari de genunchi sunt mari, sunt matanii mari, pentru elite.

  16. Ca sa zic asa, acum astfel de matanii face si Dragos Paslaru, ajuns calugar ( adica a trecut de la cununia omeneasca la cununia ingereasca, desi eu am estimat ca nici pe Alexandru Tocilescu, cand am fost la un spectacol la Teatrul Bulandra sala Studio, acolo in Gradina Icoanei, deci am, estimat ca depravarea la care se va ajunge nu va scapa neatinse nici case mai mari, si deci cred inca ca Dragos Paslaru nu va scapa de depravarea pe care a reflectat-o in Sobolanii Rosii, si acolo este o reflectare tendentioasa si cu premeditare, care ii agraveaza situatia incat nu cred ca va reusi sa il apere cununia ingereasca daca nu a reusit in cea omeneasca, care este mai mica decat cea ingereasca ), bah!, si parca stiam inca inainte de a face filmul Sobolanii Rosii ca se va da ca sa ajunga si la cununia asta ingereasca, ma rog, nu sunt mafalda, este posibil orice, am spus, este de ajuns sa dea un castron cu mamaliga si smantana unui calugar mai imbunatatit care a flamanzit mult, si uite, gata mantuirea, poate acel lucru foarte simplu si aparent minor sa ii innece toate pacatele mai mult decat orice matanii ( nu spun asta ca sa scad importanta mataniilor, nu !, pentru ca si ele au rostul lor pentru cei care stiu sa le cantareasca importanta bine si pentru ca mataniile sunt considerate ca un fel de jertfa si este scris ca iubirile de Dumnezeu si aproapele conteaza mai mult decat orice fel de jertfa ).

  17. Ce-o fi cu Domnul Stoiciu?
    N-a publicat nici un rand in 8.6.2012.
    Sper ca e sanatos si in regula.
    Ma obisnuisem sa-i citesc pagina de jurnal…

  18. Mulțumesc pentru atenție, Domnule Stefan S. – dar am publicat pagina mea de jurnal online și pe 8 iunie, la timp (de regulă o public înainte de miezul nopții, încerc să stau în fața computerului numai după ora 22 a zilei, să fiu sigur că nu-mi stric toată ziua cu blogul; regret că nu răspund comentariilor, efectiv nu găsesc timp; apropo, la altă invitație a dumneavoastră de a vă răspunde, vă rog să vă adresați întrebarea direct lui Șerban Foarță, vă dau adresa: serfoar@yahoo.com, se va bucura sa-i scrieți, sunt convins), nu înțeleg la ce vă referiți. E adevărat, am de gând să abandonez acest blog scris în fiecare zi, deocamdată mai trag de mine. Din păcate, uneori mai cade serverul care găzduiește acest blog, de aceea nu poate fi accesat.

  19. Va multumesc ,Domnule Stoiciu, pentru raspuns. Si pentru adresa Domnului Foarta. Mi-ar place sa-i scriu, dar mi-e teama sa nu-l supar cu intrebarile mele incomode.
    In ce priveste blogul dvs.,aveti dreptate. Nu stiu cum reusiti sa tineti un astfel de jurnal…Sunteti de admirat…Eu am un amarat de blog, pe care scriu tot felul de naivitati – si mi-e greu.
    Mi-ar place sa existati – ca blog, se intelege – asa mai aflu si eu tot felul de noutati din lumea literara.
    Va urez bafta si puterea de a lua decizii cu intelepciune!

  20. Subscriu rugăminții exprimate de dl Ștefan, aceea ca dl Liviu Ioan Stoiciu să încerce , cu deosebit efort, să țină în viață acest excelent
    blog !
    Scrieti domnule LIS, numai scrieți !
    Doamne Ajută !

    P.S. Și chiar doamna Doina este rugată să-l sprijine și să-l încurajeze în acest minunat și interesant demers, rar întâlnit, mai ales la acest nivel.

  21. Uniunea Scriitorilor a ajuns o ruşine!

    http://yanush.wordpress.com/2012/06/05/uniunea-scriitorilor-a-ajuns-o-rusine/

    Sigur că nu întâmplător Premiile USR de anul acesta s-au decernat în data de 06.06, la orele 18.30. Un bastion al satanei trebuia să-şi pună pe faţadă şi numărul diavolului, cât mai citeţ. La această dată şi la acestă oră un juriu de cumplit anonimi a consfinţit o nouă ruşine: Chifu, G. Dorian şi C.M. Spiridon, adică un autor de mâna a treia şi doi autori de mâna a doua, s-au văzut premianţi ai U.S.R. Unde vom ajunge?

  22. Scos din Libraria Sophia? Pai mneatale nu pentru literatura artistica de valoare ai fost scos de acolo, ci pentru cartile pline de confuzii doctrinare. Perspectiva sincretista e una, cea ortodoxa alta.
    Restul, legende urbane, minciuni gogonate.